Helix pomatia Linné, 1758 (genul Helix)

Helix pomatia Linné, 1758 (genul Helix)

(helix = spirala; poma = acoperis; se citeste Helix pomatia).

Numit popular melcul de livada, melcul de padure, melcul de vie sau melcul de gradina (fig. 1), este raspandit in regiunile care nu se afla sub efectul brizei marine (BURA, 2004)

denumirea de „Gros blanc” sau „L’escargot de Bourgogne” (in franceza), „Weinberghschnecke” (in germana), „La Vignaiola” (in italiana), „Roman snail” sau „vineyard snail” (in engleza) www.nal.usda.gov/afsic)

Caracteristica pricipala a speciei este posibilitatea de aclimatizare in crescatorie chiar si in zonele cu iarna foarte grea datorita unui invelis calcaros numit opercul (AVAGNINA, 2005)

Cochilia groasa, solida si opaca, are forma ovala sau sferica cu 5-6 rasuciri dextre (de la stanga la dreapta). Baza cochiliei este ascutita si are forma literei U. Diametrul cochiliei variaza intre 45-50 mm, iar inaltimea intre 38-45 mm. Varful cochiliei nu este clar delimitat (BURA, 2004)

Apertura este mare, aproape rotunda, mai inalta decat lata si putin oblica. Peristomul, usor evazat, este mai dezvoltat decat columela, acoperind mai mult sau mai putin ombilicul (GROSSU, 1955)

La exterior cochilia are o culoare cenusie-bruna, adesea cu 5 dungi longitudinale mai intunecate, care uneori sunt distincte, iar alte ori sunt unite sau chiar lipsesc la unii indivizi (BUD si OROIAN Elvira, 2004)

Corpul prezinta un grad de rasucire foarte ridicat si inclinat in jos. Partea spiralata este scurta si mica, un pic proeminenta si nelucioasa, iar gura este inclinata in jos (BURA, 2004)

Carnea acestei specii de culoare deschisa (alba-roz), este considerata a fi cea mai gustoasa. Dar intrucat este mai dificil de crescut in conditii intensive ca specia Helix aspersa si datorita faptului ca legislatia limitativa existenta in tarile din vestul Europei in ceea ce priveste cantitatea de melci care pot fi recoltati din natura este contrabalansata de oferta mare de carne ieftina de melc din Estul Europei, unde aceasta legislatie este aproape inexistenta, pretul carnii la aceasta specie (anul trecut Institutul International de Helicicultura din Cherasco a putut oferi un pret maxim de 2,5 €/kg melc viu) si ponderea utilizarii lui in fermele de profil a cunoscut un regres puternic in ultimii ani.

Operculii sunt albi, grosi si foarte duri, dar permeabili la aer si aderenti la cochilie. In mod obisnuit se inmulteste de 2 ori/an, la o ponta depunand intre 20-80 oua, opace, cu un diametru de 6 mm, in functie de habitat si de climat (BURA, 2004)

Numarul mic de nasteri este compensat in schimb de o greutate destul de mare per exemplar. O deosebita importanta este acordata subspeciei Helix pomatia alpina (var. Pademontana Kobelt), varietate care nu este crescuta in ciclu biologic complet, dar care reprezinta inca o importanta, faimoasa si specializata nisa in comert.

De la inceputul lunii decembrie si pana la sfarsitul lui ianuarie exista, mai ales in Italia, o piata a acestui produs operculat, cu cotatii foarte ridicate (s-a atins pretul cu ridicata chiar si de 13 €/kg melc viu) iar cerearea pentru aceasta specialitate este intr-o constanta crestere.

Helix pomatia alpina prezinta o carne de culoare foarte deschisa si o greutate a fiecarui exemplar de circa 30-40 g, cu o cochilie avand un diametru de 40-50 mm. Din cauza caracteristicilor biologice deosebite, aceasta prezinta mari dificultati la cresterea in ciclu biologic complet.

Varietatea comuna, aceea care este folosita in crescatorie, cantareste la culegere dupa purgare, circa 18-20 g si sunt necesari 55-60 de melci la un kilogram (AVAGNINA, 2005)