Estimarea functiei de reproductie la animalele domestice

Estimarea functiei de reproductie la animalele domestice

Nevoile crescande ale omenirii legate de nutritie a obligat specialistii care se ocupa de cresterea animalelor sa gaseasca cai de rezolvare a acestora.

Cercetarea din domeniul cresterii animalelor a luat amploare iar metodele si programele de ameliorare au stat la baza imbunatatirii productiilor de carne, lapte, oua, produse strict necesare unei alimentatii rationale a oamenilor.

Mijlocul prin care se poate interveni si creste valoarea de ameliorare a animalelor il constituie imbunatatirea permanenta a reproductiei, prin utilizarea in cadrul fiecarei specii de animale a celui mai bun material genetic odata cu asigurarea folosirii celor mai noi tehnologii de crestere.

Reproductia este stiinta care studiaza procesele biologice ale inmultirii speciilor de animale si actul fiziologic prin care organismele dau nastere unor fiinte asemanatoare si asigura transmiterea informatiilor genetice la descendenti.

Reproductia organismelor in natura se face pe doua cai respectiv asexuat (vietuitoare inferioare) si sexuat (animalele superioare).

Din punct de vedere practic cunoasterea aspectelor pe baza carora se desfasoara activitatea de reproductie permite organizarea si folosirea celor mai adecvate metode de lucru capabile sa asigure inmultirea rapida a populatiilor valoroase. De asemenea, cunoasterea factorilor care conditioneaza formarea si dezvoltarea viitoarelor organisme, inca din primele etape se poate interveni in procesul de formare, favorizand dezvoltarea in acelasi timp a celor mai valoroase forme sub aspect productiv si al vitalitatii.

Din punct de vedere teoretic cunoasterea aspectelor care stau la baza procesului de reproductie permite cunoasterea deplina a tuturor modificarilor morfologice si fiziologice care apar in formarea, evolutia si dezvoltarea zigotului.

Pentru realizarea obiectivelor cu privire la activitatea de reproductie au fost aplicate o serie de metode biotehnologice, prin care s-a incercat folosirea la maxim a materialul genetic de la animalele de mare valoare zootehnica; la masculi prin folosirea materialului seminal la insamantari artificiale iar la femele utilizarea transferului de embrioni, fecundatia "in vitro", clonarea si sexarea embrionilor, precum si transgeneza.

Monta reprezinta actul fiziologic prin care masculul insamanteaza femela. Acest proces se poate desfasura in mod liber sau dirijat.

Monta libera este un sistem considerat de multi practicieni ca fiind primitive, prin faptul ca masculii sunt tinuti la un loc cu femelele si prezinta mai multe dezavantaje, cele mai importante fiind: nu se cunoaste paternitatea produsilor, sunt folositi mai multi masculi, se raspandesc boli genitale.

La pasari, monta libera se face 'in harem' (1 mascul intr-un grup de femele), fiind posibila cunoasterea paternitatii, lucru esential in selectie.

Monta dirijata se face sub controlul si supravegherea directa a omului, masculii fiind folositi numai cand femelele sunt in calduri. Astfel se evita epuizarea lor si raspandirea bolilor; acest sistem favorizeaza aplicarea selectiei prin potrivirea perechilor de indivizi cu caractere valoroase.

Prezenta persoanelor straine, tratamentul incorect sau brutal al masculilor la locul in care se realizeaza monta sunt factori care slabesc intensitatea reflexelor sexuale.

Insamantarea artificiala reprezinta proces complex bazat pe recoltare si introducere a spermei in organele genitale femele atunci cand acestea manifesta calduri. Dupa locul in care se depune sperma, insamantarea poate fi: vaginala (vaca, oaie, capra); uterina (iapa, catea, pisica); tubara (pasari - in oviduct).

Din punct de vedere zootehnic insamantarea artificiala prezinta mai multe avantaje. Cel mai important avantaj este ca pot fi folositi ca reproducatori cei mai valorosi masculi, iar numarul descendentilor unui astfel de mascul este mult mai mare decat in cazul montei.

Din punct de vedere sanitar-veterinar, prin aceasta practica se poate evita transmiterea bolilor genitale si se combate sterilitatea.

Din punct de vedere economic, numarul reproducatorilor masculi se reduce de cca. 10-15 ori (cu lichidul seminal recoltat odata pot fi insamantate numeroase femele). Numarul femelelor repartizate unui mascul intr-un an difera cu specia, dar si cu sistemul aplicat.

In vederea sporiririi indicilor de reproductie si indeosebi a fecunditatii si a prolificitatii se folosesc mai multe tipuri de insamatari si anume:

- insamantari repetate se aplica in fermele de prasila, la femelele aflate in calduri se repeta insamantarea la 10-12 ore;

- insamantari duble se aplica in fermele de productie si se realizeaza prin inocularea la o ora de lichid seminal provenit de la alt mascul, produsii obtinuti sunt mai vigurosi datorita selectivitatii fecundarii;

- insamantari duble-repetate aplicate in fermele de productie, datorita heterospermei creste viabilitatea descendentilor, iar prin repetare fecunditatea si prolificitatea cresc.

Transferul de embrioni este o metoda prin care se efectueaza transferul de embrioni obtinuti de la femele de valoare zootehnica ridicata la femele din aceeasi specie cu o valoare redusa si care vor purta embrionii pana la fatare. Aceasta metoda are o foarte mare valoare stiintifica permitand studierea influentei factorilor genetici si ai mediului extern asupra dezvoltarii embrionilor, diversele abateri de la dezvoltarea normala si cauzele si factorii care determina moartea embrionara.

Fecundatia "in vitro"reprezinta metoda prin care fecundatia si cultura embrionilor pana la efectuarea transferului la femelele receptoare se face total sau partial in afara organismului femel in diferite medii de cultura.

Sexarea embrionilor consta in stabilirea prin diferite metode a sexului embrionului din stadiile incipiente ale dezvoltarii sale care de altfel se poate stabili la 6-8 zile cand se face de regula si transferul. Aceasta metoda ofera posibilitatea de a stabili raportul intre sexe intr-o populatie de animale in sensul dorit de crescator.

Clonarea reprezinta metoda prin care se produc mai multe animale pornind de la un singur embrion.

Transgeneza este metoda prin care o gena izolata este introdusa intr-un organism intreg, lucru care duce la modificarea insusirilor genetice ale acestuia. Aceasta metoda    duce la obtinerea de animale noi.

Functia de reproductie are o serie de particularitati specifice fiecarei specii de animale precum si la pasari acestea tin in special de ciclul sexual si manifestarea caldurilor astfel, ciclul sexual are durata medie de 18-21 de zile la vaci - acestea fiind poliestrice respectiv ciclul sexual se manifesta tot timpul anului cu intensitate mai mare primavara si toamna; de 16-17 zile la oi la aceasta specie activitatea sexuala se manifesta intre sfarsitul verii si inceputul toamnei; de 21-22 de zile la iapa si se manifesta incepand cu luna martie si pana in octombrie.

Pentru eficientizarea activitatii de crestere a animalelor si asigurarea pietii cu produse alimentare este obligatoriu ca la nivelul exploatatiilor sa se asigure toate conditiile optime de manifestare a functiei de reproductie la animale, acest lucru fiind garantia ca tehnologia este aplicata corect si animalele isi pot manifesta potentialul genetic productiv la maxim.

In vederea urmaririi activitatii de reproductie in cresterea animalelor se tin o serie de evidente zootehnice in care sunt inregistrate toate evenimentele de reproductie si pe baza carora se face aprecierea rezultatelor obtinute. Aceste evidente sunt: catagrafia animalelor de reproductie, planul de monte si fatari registru unic de insamantari artificiale, in aceste evidente se trec toate activitatile respectiv, insamantarea, diagnosticarea gestatiei, fatarea, avortul , tratamente, iesirea din efectiv in rubricile respective.

Analiza rezultatelor activitatii de reproductie asigura, o privire generala asupra fecunditatii individuale sau colective, estimarea evolutiei efectivelor si evaluarea productiilor.

Estimarea functiei de reproductie se face pe baza unor indici de reproductie calcularea lor fiind foarte importanta pentru aprecierea calitatii activitatii desfasurata intr-o exploatatie de animale.

Indicii de reproductie sunt calculati pe baza datelor inregistrate in evidentele zootehnice iar cei mai importanti vor fi prezentati in continuare.

Procentul de fecunditate (F%) sau rata conceptiei reprezinta numarul de animale gestante dupa efectuarea insamantarii sau montei, formula de calcul este:

F% = (AG+J)/(IA+IV)x100

unde AG- animale gestante, J- juninci, IA- vaci insamantate, IV vitele insamantate.

Acest indice trebuie sa aiba valori de cca. 95% pentru ca activitatea de reproductie sa fie eficienta.

Fecunditatea (G%) sau indicele de gestatie reprezinta capacitatea reproductiva a femelelor dint-o unitate si reprezinta numarul de femele gestante din numarul de femele insamantate respectiv daca intr-un efectiv de animale de 600 de capete au ramas gestante    400 cap. dupa IA1, 110 dupa IA2, si 55 dupa IA3 fecunditatea se va calcula astfel,

G%=(400+110+55)/600 x100

rezultatul va avea o valoare de 96,16%.Valoarea normala a acestui indice trebuie sa fie de 85-90% din efectivul matca la taurine si 95% la oi.

Procentul de neintoarceri (NR%) reprezinta procentul de animale care nu repeta caldurile dupa IA,

NR %=AG₀/IA x100

AG₀ nr. de animale care nu repeta caldurile; are valori de cca. 80%.

Prolificitate (P%), reprezinta numarul de produsi viabili obtinuti in decurs de 12 luni, acest indice se calculeaza cu ajutorul relatiei

P%=365+(DG-CI)/DGx100

unde 365-an calendaristic, DG- durata gestatiei, CI- calving interval sau intervalul dintre fatari; valoarea acestui indice trebuie sa fie de 100% iar la oi de cca. 110% iar la capre de 130-150% si chiar 200% la rasele ameliorate.

La scroafe prolificitatea medie pe o fatare este de 9-10 purcei.

Natalitatea (N%) reprezinta numarul de produsi obtinuti (V) raportat la numarul total de animale insamantate (IA),

N% =V/IA    x 100

valorile medii ale acestui indice sunt de cca. 90%.

Pentru unele specii se mai calculeaza si numarul de miei iezi sau purcei intarcati raportand numarul de produsi obtinuti la numarul de mame care au fatat si se exprima tot procentual.

La scroafe se calculeaza si indicele de fatare care exprima numarul de fatari intr-un an pe o scroafa iar valoarea media a acestui indice este de 2,2-2,5 fatari/an.

La pasari activitatea reproductiva comporta cateva aspecte specifice, respectiv inmultirea acestora se realizeaza in urma incubarii oualor fecundate. Trebuie specificat faptul ca si la pasari se efectueaza insamantari artificiale.

La pasari se calculeaza o serie de indici de reproductie din care amintim;

- procentul de fecunditate, se stabileste la mirajul 1 de la 7 zile de incubatie, se calculeaza prin raportarea numarului de oua fecunde la total oua incubate;

- procentul de ecloziune, se calculeaza prin raportarea numarului de pui eclozionati la total oua introduse la incubatie cat si la numarul de oua gasite fecunde la primul miraj;

Pe langa acestia drept caractere legate de capacitatea reproductiva a pasarilor se mai iau in consideratie: nr. de oua produse intr-un sezon de reproductie sau pe an; precocitatea sexuala; intensitatea si persistenta ouatului.

Activitatea de reproductie poate fi planificata pe baza unor planuri care se intocmesc la inceput de an. Se stabilesc o serie de obiective si se trec si solutiile prin care se pot atinge.

Este dovedit practic de catre tehnologi faptul ca toata activitatea de crestere a animalelor si obtinerea de productii ridicate, se bazeaza pe buna desfasurare a activitatii de reproductie, acest lucru garanteaza obtinerea de produsi care vor fi selectati pe baza performantelor si vor sta la baza inlocuirii efectivelor matca.

Activitatea de reproductie se desfasoara normal la animale doar daca sunt respectate tehnologiile de crestere si recomandarile specialistilor cu privire la conditiile de crestere, de alimentatie pe principii stiintifice, de introducere la reproductie a animalelor care indeplinesc conditiile cerute, respectarea perioadelor de repaus si urmarirea gestatiei si fatarii.