Imagini cu adulti de simulide - Elemente ale ciclului de viata: ponte, larve, pupe

Imagini cu adulti de simulide

Simulium sp. - adulti

Prosimulium susanae - cap de femela

PLANSA 26.

Elemente ale ciclului de viata: ponte, larve, pupe

Simulium sp. - masa de oua si "sirag" de Simulium damnosum.

Simulium sp. - larve

Simulium - pupe

PLANSA 27.

Detalii ale larvelor de simulide

Larvele de Simuliidae - A. au o perie bucala ce formeaza aparatul filtrator - B. Protoracele are median, un picior fals - C. Abdomenul este mai dilatat posterior - D si se termina cu un inel format din crosetele de fixare - E.

Familia Tabanidae (taunii, horseflies, deerflies, clegs, gad-flies, stouts.)

Familia Tabanidae (Ordinul: Diptera, subordinul Brachycera) cuprinde aproximativ 3.000 de specii cu larga raspandire, incluzand speciile comune cunoscute ca mustele cailor (horseflies) si mustele caprioarelor (deerflies). Ca si alte muste din ordinul Diptera, tabanidele sunt insecte holometabole. Deci, in dezvoltarea lor trec prin mai multe stadii de viata: ou, larva, pupa si adult.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Adultii (Plansa 28) tabanidele sunt diptere relativ robuste. Lungimea corpu­lui variaza intre 5-25mm, de regula sunt de culoare inchisa dar pot prezenta pete de culori deschise pe abdomen. Capul este mare, poarta o pereche de ochi compusi bine dezvoltati ce se ating pe linia mediana in cazul masculilor, la femele ei sunt separati de o banda frontala ingusta. Aceasta banda poate fi ornata de placi stralucitoare (calli). La unele specii, ochii sunt ornati cu benzi viu colorate, foarte vizibile in cazul insectelor vii. Coloratia ochilor reprezinta o caracteristica a dimorfismului sexual. Coloritul ochilor variaza cu specia, fiind unicolor sau cu benzi orizontale ca la Tabanus, pigmentati la Chrysops si cu benzi in zig-zag la Haematopota. Antenele caracteristice, sunt batoase si indreptate inainte, fiind utilizate in sistematica la separarea unor genuri. Ele sunt alcatuite din trei segmente, dintre care ultimul este adesea inelat si prezinta un proces mai mult sau mai putin dezvoltat. Piesele bucale complete, labrum, labium, hipofaringe, maxile si mandibule, sunt de tipul vulnerant. Aparatul lor bucal are maxilele si mandibulele prevazute cu dinti. Acestia sunt folositi pentru a taia pielea precum o foarfeca. Taietura rezultata este profunda si dureroasa, la nivelul ei sangele balteste. Labrumul este folosit pentru ingerarea sangelui. Datorita naturii taieturii insecta este perturbata frecvent din hranire. Ca urmare a taieturii se poate pierde o cantitate considerabila de sange. Tabanidul perturbat se poate reintoarce la acelasi animal sau la unul din apropierea acestuia iar in cazul realizarii unei noi taieturi sangele de pe piesele sale bucale se poate amesteca cu cel al noii victime, realizandu-se astfel posibilul transfer al unor patogeni. Majoritatea tabanidelor se hranesc pe mamifere dar unele specii prefera pasarile, reptilele sau amfibienii (2).

Ca la majoritatea dipterelor hematofage numai femelele se hranesc cu sange, masculii hranindu-se cu nectar.

Toracele este bine dezvoltat, nervatiunea alara este completa, caracteristica fiecarei familii, cu o celula discala hexagonala, coloratia lor diferind dupa gen. Venatiunea aripilor este pronuntata dar nu este folosita la diagnoza speciilor. Picioarele puternice sunt alcatuite din cinci segmente. Abdomenul este mare, alcatuit din 9 segmente, ultimul poarta genitaliile ce nu sunt vizibile din exterior. Dupa emerjare femelele au ca prioritate imperecherea. Masculii zboara in roiuri la nivelul canopeei si atrag femelele. Copulatia se initiaza in aer si este completata la sol. Acuplarea are loc la scurt timp de la    emerjarea adultilor. Ulterior, femelele se deplaseaza in zonele cu vegetatie unde isi cauta gazdele pentru a se hrani cu sange. Masculii se hranesc cu nectar. Femelele sunt atrase de obiectele miscatoare, mari, inchise la culoare si de CO₂ . Principalul mecanism pentru gasirea gazdelor este vederea, fapt ce explica buna dezvoltare a ochilor. De asemenea, sunt dovezi ca CO₂ actioneaza ca o sursa pentru miros in special la unele specii de Chrysops sp. Sunt esential "exofile" si diurne in general.

Larvele (Plansa 29) sunt acvatice, semiacvatice sau terestre, eclozeaza din oua si cad in apa sau pe sol unde devin pradatori voraci ai altor nevertebrate sau ai unor mici vertebrate. Au un corp vermiform, subtire, cilindric usor ascutit la cap (hemicefale), de culoare alba sau colorate. Capul nu este totdeauna bine indivi­dualizat si prezinta mai multe crosete bucale. Alte specii sunt prevazute cu doua mandibule ascutite, alungite, ce poseda un canal    pentru transmiterea veninului in corpul victimei lor. Ele pot provoca intepaturi foarte dureroase pentru om, dar veninul lor nu este periculos.

Larvele au corpul format din 12 segmente ce poarta protuberante locomotoare dispuse inelar pe primele sapte segmente abdominale. In timpul cresterii larva sufera mai multe naparliri in functie de specie, iar durata stadiilor larvare (7-10 inainte de impupare) poate fi de la cateva luni la doi trei ani.

Stadiile larvare pot dura cateva luni si permit hibernarea in conditiile unui climat temperat. Durata dezvoltarii variaza de la 2-3 ani sau mai mult in zonele temperate la un an in zonele tropicale, dar nu mai putin de sase luni. Primul stadiu larvar naparleste la scurt timp de la emerjare, cel de al doilea stadiu este fototactic pozitiv miscandu-se catre suprafata substratului. Acest stadiu secund nu se hraneste si in 3-6 zile se transforma in stadiul trei, care este fototactic negativ intrand in substrat. Larvele sunt foarte carnivore, pradatoare ale larvelor de insecte, ale altor artropode, viermi, moluste. Larvele de Chrysops se hranesc cu materia organica din substrat, larvele de Tabanus si Haematopota sunt carnivore. S-a observat chiar fenomenul de canibalism. Consecinta este ca aceste larve realizeaza populatii cu densitati reduse pe unitatea de suprafata.

Larvele de Chrysops au fost gasite in habitatele cu substratul cel mai bogat in apa si sunt considerate hidrobionti. Larvele de Tabanus au fost gasite in habitate mai uscate, fiind considerate semi hidrobionti, in timp ce larvele de Haematopota sunt edafice, fiind gasite in sol.

Nimfele sunt lungi de 7-40 mm, cu aspect de crisalida, au un cefalotorace si un abdomen terminat cu un inel de spiculi, stigmatele se deschid la nivelul protoracelui si pe fiecare segment abdominal.

Cand se impupeaza larvele migreaza in zona de suprafata a sedimentului sau a solului (2,5-5,0cm). In functie de specie, stadiul pupal dureaza intre 5 si 21 de zile, dupa care mustele adulte emerjeaza din sol.

Ponta ouale sunt cilindrice, alungite, masoara 1,5-2 mm, de culoare deschisa, sunt depuse in mase mari (200-1.000 de oua); modul de ovipozitie variaza cu genul. Ouale sunt depuse in unul sau mai multe straturi, nu direct in apa ci pe vegetatia din apropiere, in crapaturile din roci, pe pietre sau pe resturile vegetale cazute pe sol. Eclozarea oualor are loc la patru zile de la depunere, temperatura ambianta fiind factorul care controleaza durata acestui proces.

Sistematica Familia Tabanidae numara peste 3.000 de specii pe care unii autori le impart in patru sub-familii si 10 triburi.

Principalele genuri de importanta economica si medicala sunt: Chrysops, Haematopota, Atylotus, Ancala si Tabanus.

Caracterele morfologice utilizate pentru identificarea speciilor sunt: forma si lungimea antenelor, coloritul si nervatiunea aripilor, forma calli frontali, prezenta sau absenta unor spini pe tibiile perechii a treia de picioare etc.

Genul Chrysops (peste 200 de specii) are antene lungi formate din trei aricole foarte alungite, inguste, cel de al treilea terminat de regula cu 4 segmente apicale; aripile poarta o banda transversala colorata; fruntea este larga divergenta, cu oceli bine dezvoltati si cu un calus frontal mare, rotunjit sau oval. Ochii prezinta pete stralucitor colorate.

Genul Haematopota (peste 300 de specii) are antene mai scurte datorita scurtarii celui de al doilea articol si a prezentei a numai trei segmente apicale; aripile au o coloratie foarte caracteristica si poarta pete albe dispuse in forma de rozeta; in repaus, ambele aripi sunt paralele cu axa corpului. Fruntea patratoasa are un callus frontal transversal, situat in partea sa inferioara; ochii femelei sunt bine separati si prezinta benzi colorate in zig-zag.

Genul Tabanus (peste 1.200 de specii) cuprinde insecte de talie mare, cu antene mult mai scurte decat la celelalte genuri; au aripile uniforme, deschise sau fumurii, fara un desen net; fruntea poarta doi calli, unul inferior si altul superior; ochii sunt colorati uniform sau pot prezenta benzi orizontale.

Cele trei genuri difera foarte mult si prin distributia lor. Tabanus are o distri­butie cosmopolita, Chrysops este predominant holartic si oriental, iar Haematopota este intalnit in palaeartic, orient si in regiunile afrotropicale. Tabanus si Haematopota au trasaturi morfologice similare, au ocelii redusi si proboscisul mai scurt decat capul. Chrysops are un proboscis mai lung, iar ocelii sunt functionali.

Importanta Medicala

Se stie ca unele specii de tabanide joaca un rol important in transmisia unor agenti patogeni ce provoaca imbolnaviri animalelor domestice si altor animale.

In plus, cateva specii din trei sau patru genuri au importanta medicala pentru oameni.

Intepatura tabanidelor este, de regula, nedureroasa si cel mai adesea creeaza probleme infectiile bacteriene secundare. Unii indivizi pot avea reactii urticariale semnificative la intepaturile tabanidelor. In literatura au fost semnalate cazuri de anafilaxie. Hemmer et al. au izolat recent proteina 69 kDa IgE - din glandele salivare ale unei specii de Chrysops.

In plus, fata de efectele directe legate de intepaturile lor, tabanidele sunt vectori pentru cel putin o boala umana. Cel mai bine studiata este boala loaiaza cauzata de catre viermele, Loa loa ce are ca vectori specii din genul Chrysops. Tabanidele au mai fost suspectate ca vectori pentru cazuri umane de tularemie (Francisella tularensis) si antrax (Bacillus anthracis) dar nu exista dovezi certe.

Bibliografie

Borror, D. J., Triplehorn, C. A., Johnson, F.J. - 1989. An introduction to the study of insects, 6th Ed. Saunders College Publishing. Orlando. 875pp.

Chvala, M., Lyneborg, L., Moucha, J. . The horse flies of Europe (Diptera-Tabanidae). Publ. Ent. Soc. Copenhagen, 491 pp.

Harwood, R.F., James, MT. - 1979. Entomology in human and animal health, 7th Ed. Macmillan Publishing Co., Inc. New York. 548pp.

Krinsky, W.L. . Animal disease agents transmitted by horse flies and deer flies (Diptera: Tabanidae). J Med Entomol. 13(3): 225-75.

Frazier, C.A. - 1973. Biting insects. Arch Dermatol. 107:400-2.

Pucci. S., Antonicelli, L., Bilo, B., Garritani, M. S., Campedelli, G., Bonifazi, F. - 1995. Anaphylactic reaction following horse-fly (Tabanidae) bite, Allergy. 50 (Suppl 26): 388.

de Maat-Bleeker, F., van Bronswijk, J. E. M. H. . Allergic reactions caused by bites from blood-sucking insects of the Tabanidae family, species Haematopota pluvialis (L.). Allergy. 50 (Suppl 26):388.

Hemmer, W., Focke, M., Vieluf, D., Berg-Drewniok, B., Götz, Jarisch R. . Anaphylaxis induced by horsefly bites: identification of a 69 kd IgE-binding protein from Chrysops spp. (Diptera: Tabanidae) by western blot analysis. J Allergy Clin Immunol. 101(1 part 1):134-6.

Freye, H.B, Litwin, C. . Coexistent anaphylaxis to Diptera and Hymenoptera. Ann Allergy Asthma Immunol. 76: 270-2