Paleontologia si filogenia cheliceratelor

Paleontologia si filogenia cheliceratelor

Cheliceratele formeaza un grup omogen si usor de urmarit in evolutie din paleozoic si pana in zilele noastre. Faptul ca inca mai exista si azi forme extrem de primitive - xifosurele - ofera un material de comparatie extrem de interesant pentru intelegerea atat a modului in care a decurs evolutia acestui grup de artropode cat si a modului in care au evoluat alte grupe de artropode la care astfel de forme lipsesc in prezent.

In opinia specialistilor, cheliceratele deriva dintr-un stramos comun cu trilobitii, cele doua grupe mari de artropode evoluand divergent (in prezent nu mai este acceptata teoria conform careia cheliceratele s-ar fi desprins din trilobiti). In orice caz, grupul de origine al cheliceratelor era un grup de artropode precambriene acvatice, traind in zone putin adanci, deja dotat cu chelicere.

Aglaspidele ar fi cel mai apropiat grup cunoscut care au caractere foarte apropiate de trilobiti dar care deja au chelicere functionale si aspect de chelicerat primitiv. Din stramosi cu aspect probabil asemanator au evoluat toate grupele de chelicerate fosile primitive, care au trait in paleozoic si care s-au stins fara sa lase urmasi directi. Ultimele forme reprezentante ale acestui grup (format din sinxifosure, beckwithide, chasmatapside, gigantostracee - pentru a numi doar cateva tipuri) sunt xifosurele actuale.

Pantopodele reprezinta un grup de chelicerate extrem de specializat, desprins probabil foarte devreme din trunchiul comun. Fosile care pot fi incadrate in acest grup sunt cunoscute din devonianul inferior. Prezenta unei larve ce aminteste de naupliusul crustaceelor reprezinta un caracter de primitivitate al pantopodelor, care nu face decat sa demonstreze vechimea mare a acestui grup.

Arahnidele reprezinta cel de-al treilea grup mare de chelicerate. Relatiile filogenetice din cadrul grupului mare al arahnidelor nu sunt inca suficient de clare; totusi, tinand cont atat de aspecte de morfologie externa cat si de date legate de organizatia interna, se considera ca arahnidele sunt cel mai apropiate de gigantostracee. In cadrul arahnidelor, cele mai primitive forme ar fi reprezentate de scorpioni, care practic nu s-au mai modificat din paleozoic; in plus, structura cuticulei chitinoase la scorpionii actuali si la gigantostraceele fosile este foarte asemanatoare. De scorpioni, se apropie cel mai mult telifonidele, schizomidele, ambilpigienii si araneele. Solifugii si pseudoscorpionii formeaza un al doilea grup de forme inrudite, in vreme ce palpigradiele, opilionidele si ricinuleidele sunt grupe izolate.

Acarienii, cu toate ca multi specialisti ii considera ca facand inca parte din arahnide, sunt dupa toate probabilitatile cel mai dinamic grup de chelicerate, reusind sa populeze un mare numar de biotopuri terestre si acvatice. Specialistii opineaza ca acarienii ar forma o clasa separata, apropiata filogenetic de ricinulei.

Exista insa si alte opinii despre filogenia cheliceratelor; exista astfel clasificari care plaseaza opilionidele alaturi de xifosure si scorpioni, iar acarienii sunt impartiti in doua grupe, una inrudita cu ricinuleidele (parasitiformele) iar alta cu palpigradele (acariformele).