Pentastomida (Linguatulida)

Pentastomida (Linguatulida)

Include orgamisme parazite dixene la mamifere si reptile, de regula in cavitatea nazala. Grupul are afinitati cu parartropodele, iar recent, unii specialisti au descoperit ca pentastomidele sunt mai apropiate de crustacee. Corpul este alungit, vermiform sau aplatizat, inelat dar nesegmentat, cu lungimea de la cativa mm la 14 cm.

Morfologic, corpul se imparte in zona cefalica (cap) si trunchi (soma, corpul propriu-zis). Anterior se deschide orificiul bucal, iar inferior si posterior fata de aceasta se gasesc patru apendice prevazute cu ghiare de fixare. Apendicelele sunt retractile, iar aspectul zonei anterioare in aceasta situatie a dus la denumirea de pentastomide (cu cinci guri). Corpul este protejat de o cuticula de natura chitinoasa. Posterior, terminal, se deschide orificiul anal. Orificiile genitale se deschid la nivele diferite: orificiul genital mascul anterior, intre cap si trunchi iar orificiul genital femel preanal, inferior.

Organizatia interna

- Cuticula chitinoasa este groasa, cresterea in dimensiuni fiind posibila datorita naparlirilor succesive. Musculatura este bine dezvoltata, diferentiindu-se un strat de musculatura circulara externa, un strat de muschi longitudinali cat si musculatura dorso-ventrala. Celomul este necompartimentat.

- Tubul digestiv este drept. Orificiul bucal prezinta buze musculoase, contractile, iar cavitatea bucala poate functiona ca o ventuza datorita unui inel chitinos rigid care permite fixarea ei de corpul gazdei.

- Ca o consecinta a vietii parazitare, aparatele circulator si excretor lipsesc, iar sistemul nervos se atrofiaza. Exista astfel un ganglion subesofagian situat pe un inel nervos care inconjura partea anterioara a tubului digestiv si un lant ganglionar ventral regresat, redus la majoritatea speciilor. Organele de simt sunt reprezentate de o serie de papile senzoriale tactile.

- Cele doua sexe sunt separate, pentastomidele prezentand si dimorfism sexual - masculii fiind totdeauna mai mici decat femelele. Gonadele sunt unice, fiind situate deasupra tubului digestiv. Gonoductele sunt perechi - fapt ce demonstreaza ca gonada unica rezulta prin fuziune - iar gonoductele, complicate, au un traseu sinuos, ulterior fuzionand intr-un uter urmat de un vagin sau un canal ejaculator.

Ciclul de dezvoltare la Linguatulla serrata, parazit in fosele nazale la canide. Adultii depun oua care embrioneaza in fosele nazale ale gazdei, cazand ulterior pe sol. Ouale pot fi consumate odata cu vegetatia de mamifere ierbivore (iepuri de exemplu). Ajunse ­in intestinul acestora ouale dau nattere unei larve primare, cu patru picioare prevazute cu ghiare si cu un aparat de perforat. Aceste larve strabat peretele intestinal si se fixeaza in final in ficat sau plamani, unde se inchisteaza, devenind larva secundara. Aceasta, dupa mai multe naparliri devine larva terminala. In cazul in care ierbivorul cade prada unor mamifere carnivore, larvele terminale ajung in tubul digestiv al acestuia; ulterior, escaladeaza esofagul si faringele pradatorului, fixandu-se in fosele nazale.

Pentastomidele prezinta caractere clar artropodiene - prezenta cuticulei chitinoase care este innoita prin naparliri succesive, lipsa ciliaturii tegumentare, prezenta musculaturii diferentiate de tip striat, sistemul nervos de tip catenar. Fosile ale unor organisme de tip pentastomid dateaza din cambrian; astfel, formele larvare descrise pe baza materialului descoperit in peninsula scandinavica arata ca in afara celor doua perechi de apendice situate anterior existau si resturi de apendice la nivelul trunchiului. Formele descrise erau extrem de asemanatoare cu cele moderne (deci grupul are o vechime mult mai mare) si se poate pune intrebarea care era grupul de animale gazda (deocamdata necunoscut; au fost propuse pentru acest rol stramosii cordatelor actuale).

In ce priveste afinitatile filogenetice, multa vreme pentastomidele au fost situate in apropierea tardigradelor. Studii recente de biologie moleculara, ca si structura spermatozoizilor demonstreaza o stransa inrudire cu crustaceele branchiure de tipul Argulus. In aceasta situatie, pentastomidele au parazitat de la inceput cordatele, evoluand odata cu acest grup-gazda timp de milioane de ani. Ne aflam astfel in fata unei situatii similare cu cea de la rizocefali, chiar daca in cazul pentastomidelor adaptarea la parazitism nu a atins gradul de la ciripedele endoparazite.

Subclasa Malacostraca

Este cea mai bine reprezentata grupa de crustacee, cuprinzand peste 27 700 specii. Din punct de vedere sistematic, malacostraceele sunt subimpartite in doua infraclase.

Infraclasa Phyllocarida

Sunt forme fosile de talie mare (Archaeostraca - 60 cm, Cambrian) si actuale prevazute cu o carapace bivalva foarte subtire care protejeaza cefalotoracele si primele segmente abdominale.

Ordinul Leptostraca

Include specii de dimensiuni relativ mici - 12 - 55 mm lungime, cu capul prevazut cu un rostru situat dorsal fata de ochi, care la randul lor sunt pedunculati. Antena 1 este uniramata, antena 2 biramata.Toracele este format din 8 segmente, scurte fata de cele abdominale, prevazute cu apendice latite, identice. Abdomenul alcatuit din 7 segmente, din care primele 4 au apendice bine dezvoltate, biramate, servind la inot, celelalte cu pleopodele reduse. Telsonul prezinta furca codala. Ca reprezentant al acestui grup care cuprinde 25 de specii marine citam pe Nebalia bipes, forma arctic-boreala raspandita in apele europene, ca si Sarsinebalia typhlops care patrunde si in Marea Mediterana.

Infraclasa Eumalacostraca

Cuprinde crustaceele superioare, caracterizate printr-o structura acorpului unitara, cu un numar constant de segmente cefalice, toracice si abdominale (5 + 8 + 6 + telson). Adesea capul si toracele sunt protejate de o carapace, pereiopodele sunt in general uniramate iar pleopodele biramate, ultima pereche - uropodele - formand impreuna cu telsonul o inotatoare codala. Cu toate acestea, exista grupe la care apar o serie de caractere specifice.

Supraordinul Hoplocarida

Este un grup homotipic, desprins relativ devreme din trunchiul comun si care din aceasta cauza prezinta o serie de caractere unice, care nu se regasesc la celelalte grupe de eumalacostracee. Include un singur ordin, cu peste 380 de specii actuale.

Ordinul Stomatopoda

Stomatopodele sunt crustacee rapitoare prin excelenta, larg raspandita in marile globului. Sunt caracterizate printr-o carapace subtire, slab calcificata, care nu acopera ultimele patru segmente toracice. Capul prezinta anterior doua articole mobile pe care sunt plasati ochii mari, pedunculati, si care prezinta central o zona curbata spre interior care permite stomatopodelor sa localizeze prada cu foarte mare precizie; antenele perechii I sunt terminate cu trei flageli avand un aspect caracteristic. Cea de-a doua maxilipeda se transforma la stomatopode intr-o cange prehensila asemanatoare cu cea de la unele specii de insecte, dactilopoditul dintat pliindu-se anterior pe articolul precedent. Maxilipeda III si primele doua perechi de pereiopode (denumite la acest grup tot maxilipede) au aceeasi conformatie de tip prehensil, dar sunt mult mai mici. Celelalte pereiopode sunt regresate, avand protopoditul alcatuit din trei articole, nu din doua ca la alte grupe. Ultima pereche de pereiopode prezina o prelungire cu rol de organ copulator. Abdomenul este lung, mai lat decat cefalotoracele si prevazut cu o musculatura puternica si o inotatoare codala bine dezvoltata. Pleopodele, latite, servesc la inot. Stomatopodele sunt raspandite in apele litorale, ascunzandu-se fie in crapaturile stancilor fie in tunele pe care le sapa pe fundurile sedimentare. Sunt caracterizate printr-o mare viteza de reactie; daca sunt deranjate se indeparteaza atat de rapid incat pe fundul apei nu se observa decat "urma" constand in sedimentele deranjate de trecerea crustaceului; atacul stomatopodelor dureaza doar 8 milisecunde, iar forta de impact este atat de mare incat o specie de 30 cm lungime poate sparge cochilia unor gasteropode de talie mare sau sticla de acvariu; de asemenea, sunt capabile sa taie degetul unui om dintr-o singura miscare.

In Marea Mediterana este comuna Squilla mantis, o specie de circa 10 - 25 cm care patrunde si in Marea Marmara. In Marea Neagra stomatopodele lipsesc.

Supraordinul Syncarida

In acest grup sistematic sunt incluse doua ordine care prezinta o serie de caractere arhaice - Anaspidacea si Bathynellacea

Ordinul Anaspidacea

Este un grup mic, incluzand circa 20 specii, dulcicole, prezentand unele caractere de primitivitate.

Corpul nu este protejat de carapace, capul fiind fuzionat doar cu primul segment toracic. Anterior, capul prezinta un mic rostru. Antena 1 si antena 2 sunt bine dezvoltate. La baza antenelor sunt prezenti statocisti. Mandibulele sunt asimetrice. Cele 8 perechi de toracopode sunt biramate. Abdomenul, format din 6 segmente, prezinta pleopode bine dezvoltate sau reduse. Uropodele sunt indreptate posterior, telsonul neprezentand furca. Dimensiunile sunt cuprinse intre 10-20 si 50 mm.

Ciclul de dezvoltare nu prezinta stadii larvare, dezvoltarea realizandu-se direct.

Anaspidaceele se gasesc raspandite in apele de suprafata din Australia, Noua Zeelanda, Tasmania, America de Sud. Ca reprezentant, citam genul Anaspides.

Ordinul Bathynellacea

Cuprinde 150 de specii, dulcicole, raspandite cu precadere in mediul subteran.

Corpul acestor specii este vermiform. Capul nu este sudat de primul segment toracic, ochii fiind absenti. Antenele 1 sunt uniramate, antenele 2 biramate. Cele 8 perechi de toracopode sunt biramate (caracter de primitivitate) si prevazute cu tepi lungi. Abdomenul este format din 5 segmente, cu pleopode de obicei absente sau prezente doar pe primele segmente, cand au forma unor mici ghiare. Uropodele sunt dezvoltate, telsonul cu furca codala scurta. Sexele sunt separate, talia este redusa, nedepasind 5,4 mm.

Bathinelaceele sunt specii dulcicole, subterane, cosmopolite. Putine specii sunt oligohaline si se cunosc si specii care populeaza apele termale.

La noi in tara a fost citata Bathynella natans, din cursurile de apa subterana din Transilvania.

Supraordinul Pancarida

Este un grup taxonomic monotipic, cuprinzand un singur ordin de crustacee caracterizate de asemenea printr-o serie de trasaturi de primitivitate.

Ordinul Thermosbaenacea

Include doar 17 specii de crustacee, raspandite in apele termale, dar si in apele marine litorale.

Capul termosbenaceelor este sudat cu primul segment toracic, fiind protejat impreuna cu primele segmente toracic de o carapace subtire. De cele mai multe ori carapacea acopera doar primele doua segmente toracice, dar se intalnesc si specii la care carapacea se intinde pana la toracomerul 6. Antenele 1 si 2 sunt biramate. Apendicele toracice sunt biramate. Pleopodele sunt prezente doar pe primele 2 segmente. Telsonul nu prezinta furca codala. Dimensiunile reduse, nedepasind 4 mm.

Femele poarta ponta intr-o camera incubatoare dorsala, partial protejata de carapace. Dezvoltarea este directa, larvele prezentand un numar redus de toracopode.

Sunt forme detritivore sau microfage. Populeaza apele termale din Africa, litoralul mediteranean al Africii, Insulele Canare, Americii de Sud, Asiei de Sud-Est, Australiei de Vest.

Ca reprezentant din acest grup citam pe Thermosbaena mirabilis, raspandita in nordul Africii.

Supraordinul Peracarida

Peracaridele sunt un grup de crustacee variate ca forma si dimensiuni. Grupul poate fi caracterizat mai ales prin faptul ca in perioada de reproducere, femelele dezvolta o camera incubatoare pe partea ventrala a toracelui. Dezvoltarea se face in aceasta camera incubatoare, din oua iesind juvenili care se aseamana cu adultul. Acest supraordin a fost impartit in mai multe ordine: Mysidacea, Cumacea, Spelaeogriphacea, Amphipoda, Isopoda, Tanaidacea, Mictacea.

Ordinul Cumacea

Cumaceele sunt crustacee de mici dimensiuni, raspandite in apele marine si dulcicole. Talia celor mai multe specii nu depaseste 1 cm, doar gigantul grupului depasind 3 cm. Corpul cumaceelor este adesea colorat in culori contrastante - alb, roz, verde - si este protejat de un tegument puternic calcificat. Capul si toracele sunt protejate de o carapace care concreste doar cu primele doua sau trei segmente. Anterior, carapacea prezinta un rostru care depaseste ochii, care nu sunt pedunculati. Lateral, sub carapace se gasesc cele doua camere branhiale. Antenele sunt lungi, bine dezvoltate la masculi si rudimentare la femele. Femelele prezinta camera incubatoare diferentiata in zona anterioara a toracelui, oostegitele formandu-se la nivelul mxilipedei trei si la nivelul primelor trei perechi de pereiopode. Apendicele toracice sunt uniramate. Abdomenul are segmentele inguste, pleopodele lipsind la un mare numar din cele 1070 de specii de cumacee. Uropodele sunt lungi si nu formeaza inotatoare impreuna cu telsonul, care este ascutit, mai scurt decat cele doua uropode.

In apele litorale ale Marii Negre se pot intalni frecvent specii ca Cumopsis goodsiri - pe fundurile nisipoase de la nord de Mamaia, chiar in zona de spargere a valurilor, Pseudocuma longicornis - in apele litorale putin adanci; pe platforma litorala, la adancimi ceva mai mari, se intalnesc frecvent specii de Iphinoe - I. elisae, I. maeotica.

Ordinul Mysidacea

Misidele sunt un grup de circa 780 de specii de crustacee de talie mica, foarte asemanatoare cu crevetele. Dimensiunile misidelor se inscriu in limitele a 0,5 - 3 sau 4 cm lungime. Sunt raspandite aproape in exclusivitate in mediul marin, unele specii putand suporta insa si apele indulcite de la gurile fluviilor. Misidele se caracterizeaza prin ochii mari, pedunculati, asemanatori cu cei ai decapodelor. Capul si toracele - cu exceptia ultimelor doua segmente - sunt protejate de o carapace subtire, care nu concreste decat cu primele doua segmente toracice si pe fata interna a careia se realizeaza schimburile respiratorii. Antenele au exopoditul transformat in solz antenar. Pereiopodele, biramate, au exopoditele lungi, acoperite cu peri si servind la inot. La nivelul pereiopodelor perechilor sapte si opt, sub carapace, se formeaza la femele camera incubatoare. Abdomenul este lipsit de pleopode, iar uropodele formeaza impreuna cu telsonul o ­inotatoare codala. La baza endopoditelor uropoelor se afla doua statociste.

Regimul de hrana al misidelor este de tip rapitor la formele inferioare si microfag dar si rapitor la cele evoluate. Misidele, ca si amfipodele, pot fi intalnite adesea in aglomeratii mari in sectorul pelagic (astfel de aglomeratii au fost evaluate la peste 50 000 de exemplare pe metrul cub de apa indulcita din zona gurilor Dunarii). Unele specii sunt bentale, altele pelagice. Adesea efectueaza migratii pe verticala - noaptea se ridica la suprafata apei - sau pe orizontala - iarna, se retrag spre larg, evitand apele mai reci din apropierea tarmului.

In zonele litorale ale Marii Negre ca si in limanurile salmastre se intalnesc specii ca Hemimysis anomala - in zonele litorale dar si in zona gurilor Dunarii, Paramysis agigens - descrisa de M.Bacescu din zona litorala de mica adancime de la sud de Constanta, Paramysis kroyeri - specie cu largi valente de toleranta fata de salinitate, care poate fi gasita nu numai in mare dar si in lagune sau chiar in lacurile dulci paramarine.

Ordinul Amphipoda

Amfipodele sunt unul din ordinele importante de crustacee, raspandite in apele dulci, salmastre si marine. Corpul lor este aplatizat lateral (motiv pentru care se deplaseaza de regula pe una din laturile corpului), lipsit de o carapace de protectie. La cap este sudat primul si uneori si cel de-al doilea segment toracic. Segmentele toracice si cele abdominale prezinta lateral epimerite care protejeaza picioarele. Pereiopodele sunt uniramate, exopoditul lipsind. Denumirea grupului vine de la faptul ca apendicele ambulatoare sunt diferit conformate, adaptate la diferite tipuri de locomotie. Astfel, primele perechi de pereiopode au aspectul unor cangi prehensile, servind la catarat, in timp ce ultimele perechi sunt lungi si indreptate lateral; cu aceste picioare amfipodele se deplaseaza pe una din laturi. Primele perechi de pleopode sunt latite, servind la inot iar ultimele perechi de pleopode sunt alungite, indreptate posterior si servesc la sarit. Telsonul este scurt. Femelele pastreaza ponta intr-o camera incubatoare situata sub torace, ouale fiind protejate de oostegite.

Amfipodele sunt un grup puternic diversificat, sistematica lor incluzand mai multe subordine.

Subordinul Gammaridea cuprinde 5750 specii, dulcicole, salmastricole si marine.

Corpul este mai mult sau mai putin aplatizat lateral. Capul fuzioneaza cu primul toracomer, formand un mic cefalotorace. Antena 1 este scurt biramata, antena 2 uniramata. Segmentele toracice cu toate apendicele prezente. Placile coxale prezente, bine dezvoltate. Abdomenul este impartit in trei segmente late - pleomere - si trei scurte care formeaza urosoma. Pleopodele sunt biramate, latite, adaptate la inot. Uropodele sunt alungite, indreptate posterior, servind la sarit. La femele toracomerele 3 - 6 prezinta oostegite care protejeaza ponta.

Dimensiunile sunt variate. Cele mai multe specii au lungimea cuprinsa intre 1 si 15 mm, dar exista si specii de 60 si chiar 340 mm.

Gamaridele traiesc in toate tipurile de ape - peste 3000 de specii sunt marine, in biotopuri bentale variate; circa 1000 de specii sunt dulcicole si 400 traiesc in apele subterane.

Cateva familii mai importante sunt: Gammaridae - cu specii dulcicole si marine; Pontogammaridae - include specii ponto-caspice, salmastricole, cu areal restrans la bazinul ponto-caspic; Niphargidae - cu specii dulcicole, in apele subterane; Ampeliscidae - cu specii marine; Corophiidae - cu specii dulcicole si marine. Toate familiile mentionate anterior au reprezentanti in fauna Romaniei: Rivulogammarus­ - cu specii in apele dulci curgatoare, Pontogammarus - specii intalnite in infralitoralul nisipos al Marii Negre; Ampelisca diadema - pe platforma continentala a Marii Negre, la 30 - 50 m adancime; Corophium - cu specii marine si dulcicole, pe litoral sau pe cursul Dunarii etc.

Subordinul Ingolfiellidea include circa 30 de specii, marine sau dulcicole.

Corpul este alungit, vermiform, cu abdomenul la fel de lung ca si toracele. Antenele sunt mici, ochii absenti. Toraceopodele au placile coxale foarte mici. Pleopodele reduse la nivelul unor segmente. Intreaga conformatie a corpului, ca si dimensiunile (3 - 23 mm) reprezinta adaptari la mediul freatic si interstitial marin. Specii ale acestui grup taxonomic pot fi intalnite de la adancimi de 4800 de metri pana la altitudini de peste 2000 de metri, in nisipul apelor andine argentiniene.

Fam. Ingolfiellidae - raspandita in Anzii Cordilieri, in apele subterane din Namibia, Somalia si Zambia, ca si in apele marine fam. Metaingolfiellidae, la care capul este unit si cu toracomerul 2 are un singur reprezentant in apele de fantana din Italia de sud.

Subordinul Caprellidea cuprinde 250 de specii, marine.

Caprelidele sunt amfipode rapitoare, cu corpul fie alungit, in forma de bagheta, fie puternic turtit dorso-ventral. Capul este sudat cu primele doua segmente toracice. Dimensiunile cuprinse intre 10 - 20 si 60 mm.

Familiile Caprellidae, Phthisicidae. Segmentele toracice fara placi coxale. O parte din toracopode lipsesc sau sunt atrofiate. Oostegitele sunt prezente doar pe toracomerele 4 - 5. Segmentele abdominale sunt regresate, sudate, cu apendice vestigiale. Specii exclusiv marine, pradatoare, specializate in consumarea unor prazi marunte, cum sunt polipii de la hidrozoare. In Marea Neagra - Caprella acanthifera, Phthisica marina.

Familia Cyamidae. Specii cu corpul puternic aplatizat dorso-ventral, cu apendice toracice robuste, terminate cu ghiare ascutite indreptate lateral. Toate sunt marine, ectoparazite pe cetacee sau chelonieni.

Subordinul Hyperiidea este un grup marin, incluzand 230 specii.

Hiperiidele sunt amfipode pelagice, caracterizate printr-un cap prevazut adesea cu ochi enormi. Corpul este masiv anterior, ingustandu-se treptat spre telson, care la unele specii este alungit, in forma de bagheta. Toracele cu toate toracopodele prezente si placi coxale; abdomenul cu segmentele bine individualizate, cu pleopodele bine dezvoltate.

Hiperiidele traiesc in zona pelagica, adesea atasate de meduze, sifonofore sau de salpe.

Infraordinul Physosomata - include specii cu corpul masiv. Cefalotoracele de regula mai scurt decat toracomerul 2. Ochii sunt mici, antenele lungi. Include circa 80 de specii pelagice, cu biologia putin cunoscuta.

Infraordinul Physocephalata - include specii cu capul masiv, mai lat decat toracomerul 2. Toracopodele 2 - 3 adesea cu chela sau subchela. Include peste 140 de specii pelagice, oceanice.

Ordinul Isopoda

Isopodele reprezinta unul din grupele de artropode cu un deosebit succes evolutiv. Astfel, in afara mediului acvatic, o intreaga categorie de isopode s-a adaptat vietii in mediul terestru dezvoltand structuri speciale care le permit sa respire aer atmosferic. Denumirea grupului a fost data in opozitie cu cea a amfipodelor, datorita faptului ca isopodele au picioarele toracice identic conformate.

Corpul isopodelor este usor turtit dorso-ventral, carapacea lipsind ca si la amfipode. La cap se sudeaza primul si cel de-al doilea segment toracic, iar la nivelul abdomenului ultimul segment abdominal fuzioneaza cu telsonul si formeaza asa-numitul pleotelson. Antenulele sunt mai mici decat antenele, care pot prezenta uneori un mic epipodit. La speciile terestre, antenulele sunt atrofiate. Ochii pot fi sesili sau pot fi plasati pe protuberante ale capului. Baza picioarelor este aparata ca si la amfipode de epimerite laterale ale tergitelor segmentelor corpului. Ventral, pe torace se formeaza la femele o camera incubatoare protejata de oostegite. La masculi, oostegitele perechii a saptea prezinta caractere sexuale. Pleopodele, biramate, sunt foliacee si servesc in principal la respiratie. La formele acvatice, functie respiratoare au endopoditele, care sunt protejate la exterior de exopodite. Exopoditele primei perechi sunt lungi si se unesc in plan median, formand un fel de capac de protectie. La formele terestre, functia respiratorie este preluata de exopodite, care prezinta in interior o retea de canale ramificate - pseudotrahei.

Sistematica isopodelor include mai multe subordine:

Subordinul Phreatoicida

Cuprinde circa 50 specii raspandite in mediul subteran.

Corpul cilindric, uneori comprimat lateral, amintind corpul amfipodelor, cu segmentele abdominale 1 - 5 libere. Antena 1 este scurta, antena 2 bine dezvoltata. Primul toracopod se transforma in maxiliped. Celelelte toracopode sunt identice, cu coxopoditele scurte. Pleopodul segmentului 1 abdominal este asemanator la cele doua sexe. Ultimul segment abdominal fuzionat cu telsonul, rezultand un pleotelson.

Speciile din acest grup taxonomic sunt raspandite in special in apele suberane din Noua Zeelanda, Australia, Tasmania si Africa de Sud, existand insa si specii intalnite pe solurile umede.

Subordinul Calabozoida

Corpul este aplatizat dorso-ventral. Antena 1 este scurta iar antena 2 de doua ori mai lunga, ambele fiind uniramate. Segmentele abdominale 1 si 2 foarte scurte, vizibile doar vantral la nivelul sternitelor. Segmentele abdominale terminale fuzioneaza cu telsonul, rezultand un pleotelson foarte mare care reprezinta 1/3 din lungimea corpului. Pleopodele segmentelor 1 - 2 sunt diferite la cele doua sexe. Deocamdata este cunoscuta o singura familie cu o singura specie, in apele subterane din Venezuela.

Subordinul Asellota

Este un grup destul de important, grupand circa 1650 specii, dulcicole.

Corpul este turtit dorso-ventral sau cilindric. Uneori toracomerul 2 fuzionat la torace. Unele specii au pereiopodele foarte lungi, animalul avand un aspect arahnoid. Pleopodele 1 si 2 diferite la cele doua sexe. Pleomerele 1 si 2 libere; pleomerele 3 - 6 fuzionate cu telsonul, rezultand un pleotelson masiv. Uropodele relativ lungi, cu aspect de ghiara.

Cuprinde specii raspandite in apele dulci continentale. La noi in tara sunt foarte comune specii ca Asellus aquaticus, raspandit larg in apele curgatoare mari si statatoare din zonele de ses si de deal.

Subordinul Oniscidea - 3500 specii, terestre in marea majoritate, foarte putine marine.

Corpul este ovoidal, bombat dorsal si aplatizat ventral. Toracomerele 2 - 8 libere, ca si pleomerele 1 - 5. Pleotelsonul este foarmat doar de telson si de pleomerul 6. Antena 1 este foarte mica, antena 2 uniramata, bine dezvoltata. Ochii pot fi prezenti sau absenti, in functie de grup. Pe partea ventrala a toracomerelor 2 - 6 femelele prezinta oostegite. Pleopodele au exopodite cu organe respiratorii de tip trahean. Uropodele sunt mici, indreptate posterior, depasind pleotelsonul. Dimensiuni: 2 - 50 mm.

In functie de structura papilelor genitale la masculi si a vaselor deferente, oniscoideele se impart in trei infraordine: Diplochaeta (fam. Ligiidae), Synochaeta (fam. Trichoniscidae), Crinochaeta (fam. Oniscidae, Porcellionidae, Armadillidae). Oniscoideele sunt foarte frecvente in mediul terestru. Sunt iubitoare de locuri intunecoase si umede - frunzar de padure, sub scoarta copacilor doborati, sub pietre, in stratul de muschi, etc. Sunt active mai ales noaptea (lucifuge).

Subordinul Valvifera este un grup care cuprinde 500 specii, marine.

Corpul este de regula ovoidal, turtit; unele specii au corpul cilindric. Capul este fuzionat cu toracomerul 1 si uneori 2. Pleomerele 5 si 6 fuzioneaza cu telsonul. Uropodele sunt latite, alungite anterior, alcatuind asa-numitul operculum, care protejeaza pleopodele ce servesc in respiratie. La nivelul perechii a doua de pleopode se gasesc organe de acuplare. Dimensiuni 5 - 20, pana la 110 mm.

Sunt forme marine, detritivore sau fitofage, foarte abundente in vegetatia algala de pe fundurile pietroase, mai rar pe fundurile nisipoase. Infraordinul include 5 familii. In Marea Neagra este foarte comuna Idotea baltica (fam. Idoteidae).

Subordinul Anthuridea include 350 specii, marine, salmastricole sau dulcicole.

Include specii cu corpul cilindric, alungit. Capul este fuzionat doar cu toracomerul 1, iar pleotelsonul este format din telson si segmentul abdominal 6. Pleopodele perechii 1 sunt mari, latite, formand un operculum care protejeaza restul pleopodelor. Uropodele sunt latite. Dimensiuni 4 - 45 mm.

Anthurideele sunt specii bentonice, marine, carnivore. Traiesc si in apele salmastre sau chiar dulci, unele specii putand iesi pe tarm.

Subordinul Sphaeromatidea; 900 specii, marine sau cavernicol-dulcicole sunt grupate an acest subordin.

Corpul este ovoidal, bombat puternic dorsal. Capul este fuzionat cu toracomerele 1 si 2, pleotelsonul format doar din telson si pleomerul 6. Pleopodele perechii a 2-a de la masculi prezinta appendix masculina. Uropodele ascutite sau slab serate, servind pentru protectie atunci cand animalul se strange ghem (volvatie). Dimensiuni: 4 - 15 mm.

Cea mai mare parte a speciilor acestei grupe taxonomice sunt marine, bentale; unele specii sunt dulcicole, intalnite in apele subterane. De regula sunt gasite in infralitoral, dar exista si specii care ajung la peste 4000 m adancime.

Subordinul include 7 familii, cea mai reprezentativa fiind fam. Sphaeromatidae. Din aceasta familie fac parte speciile Sphaeroma serratum si Sphaeroma pulchellum, foarte comune in infralitoralul pietros al Marii Negre.

Subordinul Cymothoidea cuprinde 1450 specii, marine, libere sau parazite.

Formele libere au corpul aplatizat dorso-ventral. capul este fuzionat cu toracomerul 1 iar telsonul doar cu pleomerul 6, formand un pleotelson de dimensiuni reduse. masculii prezinta pe pleopodele perechii a doua appendix masculina. La unele specii, unele segmente toracice sunt fuzionate si hipertrofiate.

Formele parazite. In acest grup taxonomic au fost incluse si formele parazite la crustacee grupate anterior intr-un subordin separat - Epicaridea.

Formele parazite sunt incluse in familia Bopyridae; aceste specii paraziteaza la aproape toate tipurile de crustacee. Corpul lor este puternic modificat, asimetric, cu pleopodele si toracopodele adesea absente. Piesele bucale sunt alungite si ascutite, avand rolul de a intepa tegumentul gazdei si de a suge hemolimfa. De obicei, mandibulele sunt cele transformate, maxilele 1 si 2 fiind atrofiate sau absente. Uropodele sunt uniramate, uneori absente. Femelele sunt mai mari decat masculii. In ce priveste ciclul de dezvoltare, primele stadii sunt normale, modificarile incepand abia dupa fixarea pe corpul gazdei. Diferitele grupe de epicaride au stadii de dezvoltare caracteristice - epicaridium, cryptoniscidium.

Familia Bopyridae cuprinde mai multe subfamilii: Hemioniscinae, Crinonoscinae (parazite la ciripede), Cyprioniscinae (parazite la ostracode), Liriopsinae (hiperparazite la rizocefali), Podoniscinae (parazite la amfipode), Cabiropsinae (parazite la izopode), Dajinae (ectoparazite pe miside, in camera incubatoare, euphasiacee sau decapode), Entoniscinae (parazite pe decapode brahiure), Bopyrinae (parazite la decapodele din grupele Caridea si Anomura).

Prezentam mai jos ciclurile de dezvoltare la unele specii de epicaride, importante din punct de vedere al adaptarilor.

Ciclul de dezvoltare la Portunion maenardi (subfam. Entoniscinae) - parazit la Carcinus maenas.

Ciclul debuteaza cu o larva epicaridium, care la inceput este pelgica, ulterior fixandu-se pe un copepod calanoid, hranindu-se cu hemolimfa acestuia. Dupa o perioada, larva se fixeaza pe gazda definitiva - un crab. Fixarea are loc la nivelul peretelui camerei branhiale, pe care il perforeaza, patrunzand in interiorul corpului crabului, unde ramane invelit intr-un "sac" generat de organismul gazdei. Sacul comunica in permanenta cu camera branhiala a gazdei, in acest mod parazitul primind apa cu O₂ necesar respiratiei. In interiorul sacului, parazitul (care inainte de a patrunde in interiorul gazdei naparleste si ia o forma asemanatoare cu cea a unei larve apode de la insecte) se modifica si mai mult. Principalele modificari vizeaza dezvoltarea si hipertrofierea oostegitelor toracice care invelesc ouale si a pleopodelor, care servesc la respiratie. Studii asupra diferitelor populatii de C. maenas au relevat ca procentul de parazitare poate atinge 1% din exemplare.

Ciclul de dezvoltare la Crioniscus equitans (subfam. Crioniscinae) - parazit la Balanus perforatus.

Femelele tinere patrund in cavitatea interna a balanidelor. Aici isi pierd segmentatia, la inceput la nivelul toracelui, care se hipertrofiaza, formand in interior o camera de incubatie. Mai apoi, abdomenul isi pierde de asemenea segmentatia iar pe laturile toracelui se formeaza doi lobi care se vor dispune de-o parte si de alta a corpului gazdei.

Genul Liriopsis (subfam. Liriopsinae) practica un interesant hiperparazitism pe rizocefali. Femelele se fixeaza pe saculina externa, pe fata interna a acesteia, pierzandusi segmentatia si capatand un aspect bilobat, in interiorul corpului hipertrofiat formandu-se camera incubatoare. In acest fel, apare un caz interesant care se aseamana cu hiperparazitismul de la unele specii de insecte din grupa ordinul himenopterelor.

Ordinul Tanaidacea

Tanaidaceele sunt un grup de circa 460 de specii, apropiate de isopode printr-o serie de trasaturi morfologice. Traiesc in sedimentele marine sau la suprafata acestora, o singura specie fiind descrisa din apele dulci. Capul prezinta ochi pedunculati, la cap fiind sudate primele doua segmente toracice, acoperite cu o carapace. Perechea a doua de pereiopode se termina cu un cleste puternic, in vreme ce celelalte pereiopode se termina cu ghiare simple. Exopoditele lipsesc, pereiopodele fiind uniramate. Abdomenul este scurt, cu pleopode biramate, iar uropodele pot fi lungi sau scurte.

Regimul de hrana este carnivor sau detritivor iar talia poate atinge pana la un cm. Tanais cavolini este o specie de 4 - 5 mm lungime, raspandita in zonele cu fund pietros acoperit cu vegetatie algala din zona litorala de mica adancime. O alta specie prezenta in apropierea tarmului, in asociatia cu midii este Leptochelia dubia. Apseudes ostroumovi este o specie de talie ceva mai mare, depigmentata, foarte comuna in asociatia cu Modiolus phaseolinus de pe fundurile marine de pe platforma continentala a Marii Negre.

Ordinul Mictacea

Este un grup descris recent - in 1985, cuprinzand doar 3 specii, cu biologia inca insuficient cunoscuta.

Corpul acestor crustacee este cilindric, alungit, cu capul fuzionat cu primul segment toracic, acest mic cefalotorace fiind protejat de o carapace. Antena 1 este biramata, antena 2 uniramata. Prima pereche de toracopode este transformata in maxilipede. Toracele este format din 8 segmente libere, cu apendice bine dezvoltate. Femelele prezinta la nivelul segmentelor 1 - 6 oostegite. La masculi, toracopodul 8 prezinta pe coxa un organ de acuplare. Pleopodele reduse, uropodele bine dezvoltate, telsonul fara furca codala. Mictacele au talie mica, dimensiunile fiind de circa 3,5 mm.

Raspandirea geografica a mictaceelor este inca incomplet elucidata - mictaceele sunt relativ putin cunoscute, atat din ape marine putin adanci cat si de la adancimi de 1000 - 1500 m. Sunt citate din Insulele Bermude (fam. Mictocarididae), de pe platforma continentala nord-vest americana, Guyana, sud-vestul platformei continentale australiene (fam. Hirsutiidae). Genuri - Mictocaris si Hirsuta.

Ordinul Spelaeogriphacea

Este de asemenea un grup restrans, creat pentru 2 specii, descrise in ape subterane.

Grup mic, cu biologia relativ putin cunoscuta si cu o serie de trasaturi de primitivitate. Capul este sudat cu primul toracomer. Carapacea scurta ce protejeaza cefalotoracele lasa capul liber. Ochii lipsesc, ca o adaptare la mediul cavernicol. Antena 1 este biramata, antena 2 uniramata. Apendicele toracice sunt uniramate, in vreme ce pleopodele sunt simple, biramate. Uropodele sunt bine dezvoltate. Camera incubatoare lipseste. Dimensiunile corpului ating pana la 8,6 mm.

Speciile acestui grup au fost identificate in apele subterane din Africa de Sud - Spelaeogriphus lepidops - si Matto Grosso (Brazilia) - Putiicoara brasiliensis.

Supraordinul Eucarida

Acest supraordin include crustacee de talie medie sau mare, cu carapacea bine dezvoltata, acoperind cefalotoracele, cu ochii pedunculati si protopoditul antenei format din doua articole. Oostegitele lipsesc, femelele pastrand ouale intre pleopode. Dezvoltarea are loc cu stadiu nauplial doar la formele primitive. Spermatozoizii sunt sferici, prezentand expansiuni laterale sub forma unor raze. Grupul cuprindee doua ordine - Euphasiacea si Decapoda

Ordinul Euphasiacea (Schisopoda)

In acest ordin sunt cuprinse 85 de specii de crustacee marine, oceanice.

Eufasiaceele sunt specii foarte asemanatoare cu misidele din care descind si cu crevetele care deriva din ele. Cefalotoracele, protejat de o carapace subtire (fuzionata cu corpul doar anterior) este mai mic decat abdomenul. Carapacea poate prezenta un rostru asemanator cu cel de la crevete. Capul prezinta ochi pedunculati, antena 1 biramata, antena 2 cu exopoditul transformat de regula in solz. Toracomerele simple, biramate, identice pe toate segmentele. Toracopodele prezinta epipodite cu rol de branhii, ca la decapode. Pleomerele prezinta apendice biramate simple. Telsonul este simplu, formand impreuna cu uropodele o inotatoare codala. Adesea pe laturile segmentelor abdominale sunt prezente organe luminoase.

Dezvoltarea incepe cu stadiul de nauplius, dar in ciclul de viata apar forme larvare carecteristice grupului - calyptopsis, furcilia, cyrtopia.

Unele eufasiacee sunt specii filtratoare, prezentand pe exopoditele pereiopodelor peri lungi care formeaza o sita deasa (Euphausia superba). Astfel de specii traiesc in aglomeratii enorme in anumite zone ale globului - oceanele Arctic si Antarctic, reprezentand o resursa trofica extrem de importanta exploatata de cetaceele de talie mare. Alte specii de eufasiacee sunt rapitoare, avand unele pereiopode adaptate la prehensiune.

Ordinul Amphionidacea

Cuprinde o singura specie tropicala - Amphionides reynaudi - batipelagica, de talie mica (25 mm) cu cefalotoracele masiv, protejat de o carapace bine dezvoltata. Femelele au pleopodul unu foarte lung, indreptat anterior si latit.

Ordinul Decapoda

Include peste 10 000 de specii, marine, dulcicole salmastricole si uneori marine. Carapacea lor este puternic calcificata, acoperind cefalotoracele si sudata cu partea dorsala de toate toracomerele. Lateral, carapacea prezinta doua expansiuni laterale - branhiostegitele - care delimiteaza o pereche de camere branhiale. Branhiile sunt plasate pe articolele bazale ale toracopodelor, in zonele de articulatie sau pe pleurite. Primele trei perechi de pereiopode se transforma in maxilipede. Perechea a patra de pereiopode se transforma la cea mai mare parte a speciilor in chela. Pereiopodele perechilor 5 - 8 servesc la deplasare. Pleonul este bine dezvoltat la majoritatea formelor, uropodele impreuna cu telsonul formand o inotatoare codala. In partea anterioara a tubului gigestiv se distinge un complex de placi chitinoase, cu rol masticator, care formeaza asa-numita moara gastrica.

Din punct de vedere sistematic, ordinul se imparte in doua subordine, iar acestea in infraordine.

Subordinul Dendrobranchiata include forme cu branhiile ramificate arborescent, incluzand un singur infraordin, cu peste 450 de specii impartite in 55 de genuri.

Infraordinul Penaeidae. Sunt specii preponderent tropicale, cu aspect de creveta. Prezinta o carapace aplatizata lateral, antena 1 este biramata, antena 2 cu solz antenar masiv; anterior carapacea prezinta rostru, iar toracopodele sun alungite. Pleonul este alungit, cu musculatura bine dezvoltata.

Grupul cuprinde doua suprafamilii - Penaeoidea si Sergestoidea.

Genul Penaeus cuprinde specii din marile temperate si tropicale, care formeaza uneori aglomeratii imense - exploatabile comercial (P. aztecus si P. setiferus, in Golful Mexic si pe coastele atlantice ale Statelor Unite). In Marea Mediterana sunt intalnite specii ca Aristeus antennatus si Aristeomorpha foliacea (familia Aristeidae), Sycionia carinata (familia Sicyonidae), Sergestes henseni (familia Sergestidae).

Subordinul Pleocyemata

Branhiile acestui grup nu prezinta ramificatii secundare.

Infraordinul Stenopodidea. Cuprinde un mic grup de circa 27 de specii, asemanatoare cu crevetele tipice, raspandite in apele tropicale, in biocenozele recifelor de corali. Familia Stenopodidae - Stenops spinosus - raspandit in Marea Mediterana, S. hispidus - in Atlantic si Indo-pacific, Spongicola venusta - in zona Pacificului occidental (Japonia, Filipine).

Infraordinul Caridea. Include specii pelagice sau bentonice, cu carapacea slab calcificata, cunoscute sub denumirea de crevete. Pereiopodele sunt de regula subtiri, iar deplasarea se realizeaza mai ales prin inot cu ajutorul pleopodelor sau ale intregului abdomen. Cele circa 2000 de specii sunt grupate in 28 de familii. In Marea Neagra sunt prezenti reprezentanti ai familiilor Palemonidae, Alpheidae, Pandalidae, Crangonidae. Palaemon adspersus - creveta de iarba - si P. elegans - creveta de piatra, sunt cele mai comune specii de caridee de pe fundurile pietroase. Sunt raspandite in populatii numeroase in zonele litorale. Ambele specii au corpul aproape transparent, cu picioarele prevazute cu pete albastrui si inele galbui la zona de contact dintre doua articole, carapacea fiind prelungita anterior cu un rostru zimtat. Crangon crangon - creveta de nisip - este raspandita pe fundurile nisipoase putin adanci; se deosebeste de palemonide prin faptul ca are picioarele scurte, rostrul absent iar ochii sunt dispusi superior. Pandalus latirostris este o specie indo-pacifica, originara din marile Extremului Orient, aclimatizata de catre om in Marea Neagra.

Infraordinul Astacidea. Grupul cuprinde 442 de specii de crustacee de talie medie si mare, care populeaza atat apele dulci cat si apele marine, cunoscute sub denumirile populare de raci si respectiv homari. Familia Nephropidae (Homaridae) include 38 specii marine de talie mare sau foarte mare, caracterizate prin prima pereche de pereiopode prevazute cu clesti masivi, inegali. Homarus gammarus este o specie de pana la 60 cm lungime, intalnita pe coastele atlantice ale Europei, in Marea Mediterana si in Marea Neagra (unde este rar si localizat in zona anatoliana). H. americanus - homarul american este de talie mai mare, fiind raspandit pe coastele atlantice ale Statelor Unite si Canadei.

Familia Astacidae include racii din zona palearctica - 10 specii - raspandite in apele dulci curgatoare si statatoare din Eurasia. Din acest grup mentionam pe Astacus astacus - racul de rau si A. leptodactylus - racul de balta, ambele specii larg raspandite la noi in tara. Familia Cambaridae cuprinde peste 270 de specii, raspandite in special in apele dulci din America (putine sunt raspandite in Extremul Orient).

Infraordinul Thalassinidea. Cuprinde specii asemanatoare cu astacidele, cu carapacea slab calcificata si cu chelele orientate superior. In Marea Neagra, pe fundurile nisipoase era comuna in trecut Upogebia pusilla. Atingand 5 - 6 cm lungime, aceasta specie forma populatii de mii de exemplare pe fundurile putin adanci de la nord de Mamaia; exemplarele se adaposteau in tuburi in forma de U pe care le sapau in nisip si se hraneau cu detritus atras in tuburi prim bataile ritmice ale pleopodelor. In prezent, aceasta specie este aproape disparuta din dreptul coastelor romanesti.

Infraordinul Palinura. Cuprinde circa 140 de specii tipic marine, cunoscute sub denumirea de languste. Spre deosebire de grupele precedente, palinurele nu prezinta chele la nivelul pereiopodelor si au antenele lungi - putand servi inclusiv la aparare - sau latite, transformate in lopeti cu care animalul se poate ingropa rapid in nisip. Palinurus vulgaris - langusta comuna, intalnita in apele europene, atinge pana la 50 cm lungime si circa 8 kg greutate, fiind relativ comuna in zonele litorale, mai ales in cele stancoase. Scylarides latus (familia Scyllaridae) este intalnit in Atlantic si Mediterana, pe fundurile nisipoase; spre deosebire de langustele tipice, corpul acestor crustacee este mai masiv si latit dorso-ventral.

Infraordinul Anomura. Cele circa 1700 de specii din acest grup se caracterizeaza prin faptul ca au au abdomenul redus, mascat sub cefalotorace sau moale, cu segmentatia stearsa si pleopodele mult reduse datorita faptului ca partea posterioara a corpului in cochilii goale de gasteropode. La speciile din aceasta categorie, clestii sunt din acest motiv inegali, cel mai mare fiind cel situat la exterior - depinde de tipul cochiliei (dextru sau senestru), cu care inchid apertura. Din prima categorie fac parte o serie de specii raspandite mai ales in apele tropicale (familiile Albuneidae, Hippidae, Porcellanidae, Glatheidae); unele dintre acestea s-au adaptat vietii in mediul terestru - de exemplu crabul de cocotier din regiunea indo-pacifica - Birgus latro (familia Coenobitidae)

In Marea Neagra sunt cunoscute speciile Diogenes pugilator - care isi protejeaza corpul in cochilii goale de Nassa reticulata - si Clibanarius erythropus, ambele din familia Paguridae.

Infraordinul Brachyura. Cuprinde crabii tipici, caracterizati printr-o dezvoltare mare a cefalotoracelui, care este protejat de o carapace puternica, in opozitie cu abdomenul mult redus, foliaceu, indoit sub cefalotorace. Antenele sunt scurte, iar pereiopodele perechii a treia prezinta o chela puternica. Maxilipeda III are o forma latita, acoperind toate celelalte piese care alcatuiesc aparatul bucal. Pleopodele sunt mici, absente la masculi (cu exceptia gonopodelor). Datorita morfologiei lor caracteristice, brahiurele pierd capacitatea de a inota in masa apei - cu unele exceptii singulare - deplasarea efectuandu-se pe substrat bental, in mod caracteristic (in lateral).

Brahiurele sunt cel mai vast grup de crustacee superioare, aici intrand peste 5000 de specii raspandite pe tot globul, atat in marile calde cat si in cele reci, unele specii atingand talii gigantice - Macrocheira kaempferi din Marea Japoniei, care atinge cu pereiopodele intinse 1,5 m. Marea majoritate a speciilor sunt marine, putine fiind dulcicole.

In Marea Neagra fauna de crabi este destul de saraca. Carcinus mediterraneus (familia Portunidae) este un crab de talie mare, destul de frecvent in desisurile de alge dar care rezista un timp destul de indelungat si pe tarm. Se recunoaste dupa cei trei dinti tesiti situati in zona anterioara a carapacei. Din aceeasi familie fac parte si Portunus (Liocarcinus) holsatus - crabul de nisip si Callinectes sapidus - crabul albastru american. Ambele specii au dactilopoditele ultimei perechi de pereiopode latite, iar cu ajutorul acestor formatiuni pot fie sa se ingroape cu rapiditate in sedimente fie sa inoate greoi in masa apei. Ultima specie - crabul albastru american - este o specie de talie mare - carapacea are peste 15 cm latime - care a patruns relativ recent si in Marea Neagra, fiind citat de la coastele bulgare in anii '80 iar in 1998 si 1999 din sudul litoralului romanesc. Xantho poressa (familia Xanthidae) - crabul de piatra - se caracterizeaza prin faptul ca are carapacea ovoidala; acest crab se recunoaste usor de alte specii din fauna Marii Negre datorita faptului ca are clestii de culoare neagra. Din aceeasi familie fac parte si Eriphia verrucosa - o specie de talie mai mare (carapacea de peste 7 cm latime) cu o serie de spini anteriori caracteristici, precum si crabul olandez - Rithropanopaeus harrisii tridentatus (specie indopacifica raspandita in ultimul secol nu numai pe coastele europene dar si pe cele americane, pana in golful Mexic) care a devenit in timp relativ scurt unul din crabii cei mai numerosi din zona litoralului romanesc. Potamon potamios (familia Potamidae) face parte din putinele specii adaptate la mediul dulcicol; poate fi intalnit pe cursurile raurilor care se varsa in mari. Eriocheir sinensis (familia Grapsidae) - crabul chinezesc, usor de recunoscut dupa smocul caracteristic de peri de pe chele este o alta specie care rezista foarte bine in apele dulci, necesitand ape salmastre doar pentru reproducere. Este originar din China si pe calea transporturilor navale a patruns la inceputul secolului in Europa de Nord. In prezent populeaza o mare parte a bazinelor fluviatile si riverane ale Europei de nord si de vest. Recent a fost semnalat si in zona de varsare a gurilor Dunarii (1997) unde s-a stabilit o populatie viguroasa. Din aceeasi familie face parte si Pachygrapsus marmoratus, o specie autohtona in Marea Neagra, usor de recunoscut dupa carapacea aproape hexagonala si dupa aspectul pereiopodelor, care sunt latite. Destul de comun in zona fundurilor stancoase, acest crab iese adesea pe stanci, in locuri adapostite de soare, putand consuma diverse cadavre de pe mal.