Toracele osos

Toracele ca intreg

Toracele osos este o cavitate formata anterior de catre stern, posterior de catre coloana vertebrala toracala iar lateral de coastele cu cartilajele costale. Forma sa este a unui trunchi de con modificat. Dimensiunile si forma lui variaza dupa varsta, sex,constitutie, ocupatie si anumite stari patologice.

La copii, coastele sunt putin oblice si ca urmare diametrul transversal al toracelui este mai mic. La adulti, pe masura ce se dezvolta plamanii, creste diametrul transversal. La batrani, toracele devine rotund si rigid, din cauza osificarii cartilajelor costale.

Toracele la femei este mai scurt si are diametrul transversal mai mic decat la barbati.

La tipul asten, toracele osos este mai lung si ingust, iar la tipul hipersten , scurt si larg.

Cifoza si scolioza patologica modifica forma toracelui. In scolioza, cele doua jumatati ale toracelui nu sunt simetrice. In cifoza, toracele osos este turtit transversal si alungit in plan sagital.

Sternul este un os lat, median si nepereche situat in partea anterioara a toracelui. Este un os lung si turtit alcatuit din sternebre unite. Anterior se orienteeza fata concava iar superior extremitatea mai voluminoasa. Sternul este compus din trei piese :

Superioara, numita manubriu (manubrium sterni)

Mijlocie, numita corp (corpus sterni)

Inferioara, numita proces xifoidian (processus xiphoideus)

Sternul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi inainte. Aceasta oblicitate este mai accentuata la barbati fata de femei.

Ca descriere sternul prezinta o fata anterioara si alta posterioara, doua margini laterale, o baza si un varf.

Fata anterioara este convexa. La uirea manubriului cu corpul se formeaza pe aceasta fata o proeminenta numita unghiul sternal sau unghiul Louis (angulus sterni), ce se poate palpa sub piele. Unghiul sternal serveste la reperarea coastei II ; aceasta se articuleaza cu sternul (prin intermediul cartilajului costal) la nivelul unghiului Louis. Plecand de la unghiul Louis si de la coasta a II-a se pot palpa toate coastele, precum si spatiile intercostale. Pe marginea superioara a manubriului se afla incizura pentru cartilajul coastei I.

Mai jos, fata anterioara a sternului prezinta 3-4 linii transversale (synchondrosis sternalis) care provin din unirea unor piese osoase numite sternebre.

Fata posterioara este concava si prezinta aceleasi linii transversale ca si fata anterioara.

Marginile laterlae in numar de doua , prezinta 13 santuri, din care 7 articulare, scobituri costale (incisurae castales) in care patrund capetele primelor 7 cartilaje costale si 6 nearticulare.

Baza prezinta pe linia mediana scobitura jugulara (incisura jugularis), evidentiabila sub piele. Scobitura jugulara reprezinta limita dintre gat si torace. Pe laturile scobiturii jugulare se gaseste cate o scobitura claviculara (incisura clavicularis) care serveste pentru articularea sternului cu extremitatea mediala a claviculei.

Varful poarta numele de apendice xifoid si este cartilaginos multa vreme, el osificandu-se la batrani.

Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase situate in partea laterala a toracelui, intinse de la coloana vertebrala toracala pana la stern. Sunt in numar de 12 perechi, numerotandu-se de sus in jos, fiind formate posterior dintr-un arc osos, iar anterior din cartilajul costal care lipseste la coastele XI si XII.

Coastele sunt impartie dupa raportul lor cu sternul in 2 grupe : coaste adevarate si coaste false.

Coastele adevarate (costae verae) ajung pana la stern si sunt reprezentate de primele 7 perechi.

Coastele false (costae spuriae)nu ajung pana la stern si sunt reprezentate de ultimele 5 perechi. Printre coastele false se disting perechile VIII, IX si X care, desi nu ajung la stern, se articuleaza totusi prin extremitatea lor anterioara cu unul din cartilajele costale situate deasupra. Al doile grup, format din perechile XI si XII, coaste flotante, au extremitatea anterioara nearticulata.

Fiecare coasta este formata din 2 parti : coasta osoasa, cartilajul costal.

Coasta osoasa (os costale). Coastele sunt oase lungi si arcuate. Lungimea lor creste de sus in jos, de la coasta I pana la coasta VII, apoi descreste pana la coasta XII.

Coastele descriu o curba cu concavitatea mediala. Dupa ce se desprind de pe coloana toracica si se indreapta lateral si inapoi, apoi cotesc brusc, formand unghiul costal (angulus costae). De la acest unghi, coastele se indreapta inainte, medial si in jos, iar inainte de a ajunge la cartilajul costal, isi schimba din nou traiectul (unghiul costal anterior) si se indreapta medial. In realitate, coastele osoase prezinta 3 curburi : curbura de-a lungul fetelor, curbura de-a lungul marginilor si curbura de-a lungul axului.

Fata convexa a coastei se aseaza lateral, inapoi extremitatea prevazuta cu o fetisoara articulara, iar in jos marginea prevazuta cu un sant.

Corpul (corpus costae) prezinta o fata laterala convexa, o fata mediala concava, o margine superioara si o margine inferioara. Marginea inferioara este prevazuta cu santul costal (sulcus costae) prin care trec vena, artera si nervul intercostal. Punctia in torace se face introducand acul aproape de marginea superioara a coastelor si niciodata de marginea inferioara a acestora, deoarece putem atinge manunchiul vasculo-nervos intercostal.

Extremitatea anterioara prezinta o scobitura in care patrunde cartilajul costal.

Extremitatea posterioara prezinta 3 elemente anatomice:

capul (caput costae) care se articuleaza cu fetisoarele articulare de pe corpurile vertebrelor

gatul sau colul (collum costae) care este o portiune ingusta dintre cap si tubercul

tuberculul (tuberculum costae) care se articuleaza cu procesul transversar al vertebrei corespunzatoare.

Coloana vertebrala toralaca este alcatuita din 12 vertebre toracale (T1-T12). Corpul vertebrei toracale este usor alungit anteroposterior, prezinta 2 scobituri superioare (fovea costalis superior) si 2 scobituri inferioare (fovea costalis inferior) , cate una de fiecare parte a corpului vertebrei.

Pe coloana vertebrala in totalitate, scobitura superioara a unei vertebre delimiteaza cu cea inferioara a vertebrei suprajacente un unghi diedru in care patrunde capul coastei.

Procesul spinos este prismatic triunghiular, el descinde oblic inapoi si in jos.

Procesele transversare prezinta pe fata lor anterioara o fetisoara transversocostala (fovea costalis transversalis) care se articuleaza cu tuberculul coastei corespunzatoare.

Procesele articulare sunt verticale si dispuse in plan frontal.

A XI vertebra toracala este caracterizata printr-o singura scobitura de pe corp, destinata capului costal.

A XII vertebra toracala este caracterizata printr-o singura scobitura de pe corp, destinata capului costal corespunzator si prin absenta fetisoarei transversocostale de pe procesul transversar al acestei vertebre.

Toracele osos prezinta o suprafata exterioara, o suprafata interoara, un orificiu superior sau varful si un orificiu inferior sau baza.

Suprafata exterioara sau exotoracele este divizat in patru fete :

1. fata anterioara este delimitata de 2 linii oblice ce trec prin unghiurile anterioare ale coastelor. Pe ea gasim : sternul, articulatiile sternocondrale, cartilajele costale, articulatiile condrocostale, extremitatea anterioara a coastelor si a spatiilor intercostale.
2. fata posterioara este delimitata tot de 2 linii oblice ce trec prin unghiurile costale. Pe ea gasim procesele spinoase ale vertebrelor toracale, santurile vertebrale, procesele transversale, articulatiile costotransversare, extremitatea posterioara a coastelor si a spatiilor intercostale.
3. fetele laterale, foarte convexe, sunt alcatuite din corpul coastelor si de spatiile intercostale. Pe viu, spatiile intercostale sunt completate cu muschii intercostali externi si interni.

Suprafata exterioara a toracelui osos da insertii unor muschi puternici :pectoralul mare, pectoralul mic, dintatul anterior, dreptul abdominal, oblicul estern, oblicul intern etc.

Suprafata interioara sau endotoracele este divizata tot in 4 fete. Fata anterioara si fetele laterale prezinta aceleasi elemente constitutive ca si cele ale suprafetei exterioare. Fata posterioara este insa caracteristica: prezinta proeminenta corpurilor vertebtale toracale, de o parte si de alta se gaseste cate un sant pulmonar (sulcus pulmonalis) in care patrund portiunile vertebrale ale plamanilor.

Varful sau oroficiul superior (apertura thoracis superior) are o forma ovala si este situat intr-un plan oblic dinapoi inainte si de sus in jos. Prin el trec organele de la gat la torace si invers, din torace la gat (traheea, esofagul, vase sanguine, nervi).

Orificiul superior este constituit astfel :inainte de scobitura jugulara a sternului, inapoi de corpul vertebrei T1, iar lateral de marginea mediala a primei coaste.

Baza sau orificiul inferior (apertura thoracis inferior) are diametre mari. Este format astfel: inainte de apendicele xifoidian, inapoi de corpul vertebtei T12, iar lateral de coasta a XII-a, de varful coastei a XI-a si de cartilajul coastelor X, IX, VIII si VII.

Cartilajele coastelor X, IX, VIII si VII se unesc si formeaza arcul costal (arcus costalis). Arcul costal delimiteaza cea mai mare parte a orificiului inferior al toracelui.

Lateral, baza toracelui descinde mai mult. Inainte, baza prezinta o mare scobitura triunghiulara, numita unghiul substernal (angulus infrasternalis), delimitat de cele 2 arcuri costale care urca spre apendicele xifoidian. Inapoi se formeaza de fiecare parte a coloanei vertebrale cate o scobitura costovertebrala sau renala ; ea este cuprinsa intre coasta a XII-a    si vertebra T12.