MANGAN ( Mn)

MANGAN ( Mn)

Scurt istoric : Compusi ai manganului erau cunoscuti din cele mai vechi timpuri, dar multa vreme minereurile manganului au fost confundate cu cele de fer. Pliniu mentioneaza folosirea, inca din antichitatea unui mineral natural denumit magnesia nigra (MnO), la fabricarea sticlei.

In scrierile lui Basilius Valentinius apare numele de piroluzita asociat acestui mineral, nume ce se foloseste si astazi. Dar Basilius si alti alchimisti erau convinsi ca este vorba despre un minereu de fer.

In 1740, J.K.Plott este cel dintai care arata ca piroluzita nu contine fer, el fiind cel care prepara plecand de la aceasta unii compusi ai mnaganului, dintre care mentionam permanganatul de potasiu. Totusi, Plott nu isi da seama ca este vorba despre un element nou. C.W.Scheele numeste solutiile albastru-rosu-verde ale sarurilor de mangan obtinute de Plott cameleonul mineral.

Abia in anul 1774, Scheele stabileste compozitia dioxidului de mangan natural si studiaza proprietatile sale ajungand la concluzia ca acesta contine un element nou, necunoscut. In acelsi an, J.G.Gahn, prietenul sau, izoleaza elementul calcinand piroluzita cu mangal si il numeste manganesium, denumire ce a fost apoi scurtata de Buttmann la mangan.

Chimistul J.F.John obtine pentru prima data mangan in forma pura in anul 1807. Obtinerea acestui metal in cantitati mari nu s-a putut realiza decat in anul 1897, cand Greenze si Wahl reduc bioxidul de mangan cu aluminiu metalic prin metoda aluminotermiei.

Obtinere : Manganul metalic pur se obtine prin metoda aluminotermiei, folosind MnO(MnO reactioneaza aproape explosiv cu aluminiul) . Reducerea oxizilor manganului cu carbune, la temperatura ridicata, duce la obtinerea manganului cu continut ridicat in carbon.

Manganul pur se obtine, de asemenea, prin electroliza sarurilor solubile de mangan, de exemplu a sulfatului de mangan MnSO.

Utilizari : Marea majoritate a productiei de mangan se utilizeaza in siderurgie ca feromangan, atat ca element de aliere, cat si ca dezoxidant si desulfurant, datorita afinitatii pe care o are pentru oxigen si sulf. In cantitati mai mici se utilizeaza aliaje ale manganului cu cuprul, nichelul si aluminiul. In aliaj cu otelul, ii imbunatateste acestuia rezistenta la torsionare, intindere si rupere. Cu aluminiul si stibiul, mai ales cu cantitati mici de cupru, formeaza aliaje cu proprietati magnetice.

Manganul poate fi utilizat pe scara industriala drept acoperire de protectie pentru metale. Avand un potential mult mai negativ decat zincul este un protector mai bun decat acesta. Microduritatea acoperirilor cu mangan se situeaza intre cele ale cromului si nichelului. Manganul coloreaza sticla in culoarea ametistului, fiind, de fapt, cel care da acestei pietre pretioase culoarea. Manganul este important in indentificarea vitaminei B. Mai este folosit si la sfaramarea rocilor si la imbinarea cailor ferate.

Combinatiile sale au o mare intrebuintare in industria chimica, farmaceutica , ca si pigmenti etc. Dioxidul de mangan este folosit la prepararea oxigenului, a clorului si la uscarea vopselelor negre. Dioxidul de mangan, este folosit ca depolarizant in celulele uscate si pentru "decolorarea" sticlei (care are culoarea verde datorita impuritatilor de fer depuse pe ea). Permanganatul este un puternic agent oxidant si este folosit in analize cantitative si in medicina.