OSMIU ( Os )

OSMIU ( Os )

Scurt istoric : Osmiul a fost descoperit in Anglia in anul 1804 de Smithson Tennant , analizand pulberea neagra ramasa ca reziduu la dizolvarea platinei in apa regala . Denumirea provine de la cuvantul osmius care inseamna a mirosi , datorita mirosului special al acestui metal .

Istoria descoperirii osmiului este strans legata de cea a iridiului , odata cu care a fost descoperit ( vezi istoricul descoperirii iridiului ) .

Obtinere : Osmiul se obtine la prelucrarea mineralelor de platina sau din osmiridiu . Prin incalzirea osmiridiului cu oxigen , la 600-700C , osmiul este oxidat la tetroxid , Os O, volatil , care se trece intr-o solutie de KOH si se transforma in osmiat de potasiu . Prin reducerea acestuia cu hidrogen rezulta osmiu metalic . Reziduul de la oxidarea initiala serveste la extragerea iridiului .

Utilizari : Comparativ cu alte metale pretioase , osmiul are utilizari mai reduse . Aliajul nativ Os-Ir este utilizat la confectionarea varfurilor da penite de stilouri . In acest scop se pot folosi si aliajele Os-Ni sau Os-W-Co . Se poate mentiona de asemenea folosirea osmiului ca element de aliere la elaborarea unor aliaje alcatuite din metale platinice ( Pt , Ir , Rh , etc ) . Datorita rezistentei la actiunea reactivilor chimici , in special a acizilor , din aliajul Os-Ir se confectioneaza ustensile de laborator ( aparatura , catozi , filtre , creuzete ) .

Osmiul in stare coloidala are proprietati catalitice datorita carora este folosit la obtinerea de catalizatori pentru fabricarea acidului sulfuric , a amoniacului , hidrogenarea grasimilor , etc .

Tetraoxidul de osmiu este folosit in chimia organica pentru oxidarea dublei legaturi . Sub forma de solutie apoasa se utilizeaza pentru colorarea preparatelor microscopice .