Managementul instruirii

Managementul instruirii

O foarte interesanta lucrare dedicata domeniului managementului clasei de elevi, ai carei autori au fost Froyen, L.A., & Iverson, A.M. (1999) School wide and Classroom Management. The Reflective Educator-Leader (3rd ed.). Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, a propus o diferentiere interesanta intre doua dimensiuni aplicative fundamentale ale managementului clasei de elevi: managementul instruirii (cand profesorul se afla in postura de a coordona spatiul, materialele, echipamentele aferente, kinetica si proxemica elevilor, precum si a materialului de studiu propriu-zis, integrate intr-o arie curriculara sau intr-un program de studiu) si managementul problemelor disciplinare (se refera la tehnicile procedurale necesare rezolvarii problemelor de disciplina a clasei). Ideile centrale ale studiului au fost sintetizate pe suport magnetic,intr-un CD, coordonat de profesorul Bill Calahan de la Universitatea Northern Iowa (SUA) si realizat sub egida Consiliului National pentru Pregatirea Profesorilor din cadrul Proiectului de Reforma a Invatamantului Preuniversitar cofinantat de Guvernul Romaniei si de Banca Mondiala.

Din punctul de vedere al definitiei,

Notiunea de management al instruirii intervine cand profesorul se afla in postura de a coordona spatiul, materialele, echipamentele aferente, kinetica si proxemica elevilor, precum si a materialului de studiu propriu-zis, integrate intr-o arie curriculara sau intr-un program de studiu

Dimensiuni manageriale ale procesului instructiv:

Managementul ritmului procesului de instruire se refera la modul in care profesorul coordoneaza si directioneaza ritmul activitatilor in timpul orei:

evitarea discontinuitatii:

o         schimbarea brusca a tipului de activitate - profesorul intervine brusc intr-o activitate in desfasurare fara a anunta acest fapt si ofera sugestii pentru o alta activitate

o         abandonarea temporara a unui tip de activitate - profesorul lasa o activitate suspendata, trece la alta si revine la activitatea initiala

o         abandonarea aparenta a unui tip de activitate si revenirea brusca dupa un interval de timp - varianta a tipului anterior de discontinuitate: profesorul termina in aparenta o activitate, incepe alta si revine pe neasteptate la prima

o         abandonarea unui tip de activitate inainte de finalizarea acestuia - profesorul abandoneaza o activitate, trece la alta si nu revine la prima

evitarea incetinirii ritmului:

o         supraincarcarea - intervine cand profesorul este prea plictisitor

o         supraincarcarea prin exces de explicatii - profesorul acorda prea mult timp indicatiilor si explicatiilor

o         supraincarcarea prin exces de amanunte - profesorul devine excesiv de preocupat de detalii, in detrimentul ideii principale

o         incetinirea ritmului prin utilizarea excesiva a materialului si echipamentelor aferente - profesorul utilizeaza materiale didactice si echipamente in mod excesiv, distragand atentia elevilor de la continutul comunicat

o         fragmentarea inutila a activitatii - o activitate este prezentata fragmentat, desi natura ei nu implica acest tip de abordare

Promovarea activitatilor in grup: se refera la capacitatea profesorului de a capta si mentine atentia grupului pe parcursul activitatilor din timpul orei

managementul tipului de grup cu care se lucreaza

managementul responsabilitatilor la nivel de grup

managementul atentiei

Coordonarea structurii grupului

profesorul poate face apel la o gama variata de reactii pentru a suscita si a mentine atentia grupului pe parcursul orei. Cateva dintre tehnicile relatiei profesor-elev in aceasta directie sunt:

distribuirea echitabila a ocaziilor de afirmare a elevului ("Voi fi solicitat in timpul acestei ore")

ajutorul acordat individual membrilor grupului ("Profesorul este preocupat de mine si vrea sa reusesc")

explorarea posibilitatilor latente - ("Am timp sa ma gandesc")

investigarea comportamentului profesorului - ("Profesorul face eforturi speciale ca sa ma ajute sa raspund")

problematizarea la nivel superior - ("Profesorul se asteapta sa gandesc la aceasta problema")

aprobarea sau corectarea activitatii elevului ("Mi se va spune cu promptitudine daca activitatea mea este acceptabila sau nu")

lauda ("Profesorul este deosebit de multumit de activitatea mea")

constientizarea motivelor de lauda ("Profesorul imi va spune motivul/ele pentru care este multumit de realizarile mele la ora")

atentia fata de ceea ce au de spus elevii ("Profesorul este interesat de ceea ce am de spus")

acceptarea sentimentelor elevilor ("Profesorul imi intelege sentimentele si mi le respecta")

raporturile proxemice cu elevii ("Profesorul este apropiat de mine, dar nu ma deranjeaza")

respectul / politetea fata de elevi ("Profesorul ma respecta")

interesul personal fata de elevi ("Sunt mai mult decat un elev pentru profesorul meu; acesta imi face complimente")

afectiunea ("Profesorului ii place de mine/ ma apreciaza")

amanarea unei reactii ("Profesorul este nemultumit de ceea ce fac, dar nu este nemultumit de mine ca persoana")

coordonarea graduala a responsabilitatilor: profesorul creeaza sentimentul ca fiecare este responsabil de ceea ce se intampla la nivel de grup, prin cresterea nivelului de interactiune si feedback pentru toti elevii. Astfel, elevii vor incerca un sentiment de implinire si de responsabilitate, pentru ca se simt importanti in interiorul grupului; in felul acesta creste receptivitatea.

mentinerea atentiei prin miscarile profesorului in clasa, gestica, modulatii vocale, contact vizual.

Evitarea saturatiei (plictisului) se refera la abilitatea profesorului de a reduce la minimum plictisul care poate interveni in timpul unei activitati in clasa. Aceasta se poate realiza prin abordarea progresiva a activitatilor, prin crearea varietatii si provocarea studentilor.

prezentarea progresiva a materialului de studiu - restructurarea programei cand nu se inregistreaza progrese in procesul instructiv, fie din cauza refuzului manifestat de elevi in raport cu o anumita tematica, fie din cauza oboselii acestora,

varietatea - starnirea interesului si implicarea elevilor in activitati care solicita spiritul de cercetare si interesul

provocarea - utilizarea de materiale si antrenarea in activitati care ii provoaca pe elevi sa iasa din rutina scolara

Prezentarea succesiva a activitatilor si integrarea activitatilor instructive suplimentare

Coordonarea recapitularii zilnice a materiei are in vedere organizarea unor sedinte recapitulative zilnice:

Sedintele recapitulative zilnice pot furniza un punct de plecare pentru invatarea unor notiuni noi. Acestea constituie o metoda buna de cuantificare a responsabilitatii, dar nu trebuie sa fie plictisitoare sau repetitive. Pentru a mentine interesul elevilor pentru recapitulare, profesorul trebuie sa evalueze noua lectie si sa adapteze recapitularea la specificul acesteia. De exemplu, prezentarea "recitativa" a unei informatii factuale se poate face prin tehnica jocului, in timp ce pentru activitatile in grup si rezumate se pot utiliza tabla si creta.

Coordonarea recapitularii prezentarilor/ lectiilor propriu-zise

Coordonarea recapitularii prezentarilor / lectiilor propriu-zise: profesorul ii poate ajuta pe elevi sa invete cum sa asculte si sa ia notite cu ajutorul unor strategii. Prin raportarea lectiei noi la cunostintele anterioare ii va ajuta pe elevi sa-si mentina atentia. De asemenea, o lectie poate fi predata intr-un mod mai atractiv prin utilizarea mijloacelor audio-vizuale si a unor materiale suplimentare scrise, prin miscarea profesorului prin clasa si schimbarea distantei dintre profesor si elev, prin invocarea numelor elevilor din clasa in exemplele date. In timpul unei expuneri sau prezentari, gradul de receptare a materialului predat trebuie verificat permanent.

*** Care sunt principalele modalitati de coordonare a recapitularii diverselor continuturi ale instruirii ?

Coordonarea lucrului individual in clasa

prezentarea sarcinilor de lucru: se prezinta in mod explicit scopul activitatii, precum si strategiile cognitive utilizate pentru a ajuta elevii sa-si focalizeze activitatea in directia dorita;

monitorizarea performantei: dupa enuntarea sarcinilor de lucru, se acorda un interval de timp pentru ca toti elevii sa inceapa activitatea. Apoi profesorul se poate deplasa printre elevi, ajutandu-i pe cei care intampina probleme; pune intrebari pentru a conduce activitatea intr-o anumita directie sau le arata celor care lucreaza in perechi cum sa se ajute unul pe celalalt fara sa-si ofere rezolvarea

evaluarea: se pune accent pe tipurile de activitati care ofera profesorului informatii asupra modului de gandire si a capacitatilor comprehensive ale elevilor mai curand decat pe cele care demonstreaza capacitatea elevilor de a rezolva corect o tema

Coordonarea temelor pentru acasa

Coordonarea temelor pentru acasa: profesorul discuta cu elevii pretentiile pe care le are in legatura cu tema data, exemplificand prin teme bine efectuate din orele anterioare. Volumul temelor variaza in functie de nivelul clasei si de obiectivele lectiei; se prefera teme reduse cantitativ, dar regulate, precum si teme care apeleaza la gandire. Se verifica temele.

Coordonarea discutiilor in clasa

discutiile vor fi incurajate si printr-o dispunere specifica a scaunelor in clasa, astfel incat elevii sa se poata vedea unul pe altul. Profesorii trebuie sa planifice tipul de discutie in clasa, sa comunice aceste metode elevilor si sa le revizuiasca periodic.

Cateva metode de incurajare a discutiilor in clasa:

o     prezentarea si exemplificarea deprinderilor necesare in angajarea unei discutii;

o     elevii trebuie lasati sa determine singuri scopul discutiei pentru a le creste interesul fata de acest tip de activitate;

o     trebuie stabilit cine vorbeste, intervalul de timp acordat fiecarui vorbitor, ordinea in care se intervine in discutie, tipul si volumul de asistenta care se poate acorda elevilor care refuza acest tip de activitate, cum se poate decide cand discutia pe o anumita tema trebuie sa se sfarseasca. Discutia va decurge mai firesc daca profesorul ofera in prealabil un plan al acesteia si evalueaza calitatea acesteia pe parcurs;

o     de asemenea, trebuie sa incurajeze clasa sa manifeste respect fata de vorbitor, folosind observatiile individuale ale elevilor ca preambul al propriilor observatii / comentarii, sau solicitand un elev sa rezume observatiile unui coleg inainte de a-si performa propriul discurs.

Coordonarea proiectelor si a invatarii prin problematizare (problem-solving sessions)

Pentru aceasta, elevii vor primii intervale de timp in care sa reflecteze asupra problemelor in chestiune. Durata intervalului de gandire si gradul de dificultate al chestiunilor supuse reflectiei cresc progresiv pe parcursul anului scolar. In timpul intervalului "de gandire" elevii isi pot nota, intr-o forma scurta, ideile proprii. Profesorul poate prezenta stadiul in care se afla rezolvarea problemei(lor) respective, astfel ca elevii sa poata urmari intregul proces. In felul acesta, elevii pot aborda problemele din diverse perspective si pot formula concluzii la sfarsitul unei astfel de lectii.

Abordarea de catre profesor a problemelor colaterale disciplinei procesului instructiv:

Angajarea in activitati nesolicitate de sarcina de lucru

intervine in timpul orelor de lucru individual in clasa si se refera la angajarea elevilor in activitati care nu au legatura cu sarcina de lucru. Pentru a rezolva aceste inconveniente, profesorul poate:

sa reaminteasca o data intregii clase ca este momentul sa treaca la lucru

sa pastreze contactul vizual cu clasa si sa nu se lase el insusi absorbit de alte activitati

sa-i invete pe elevi sa nu-si intrerupa activitatea in timp ce asteapta ajutorul / asistenta profesorului

sa plaseze in dreptul elevilor care manifesta acest comportament un semnal vizual, desemnand "timpul datorat" de cel /cei care irosesc timpul de lucru

Vorbitul fara permisiunea profesorului (in timpul procesului de predare)

Pentru a remedia acest comportament, profesorul trebuie sa stabileasca in mod explicit coordonatele comportamentului elevilor in timpul predarii (ex.: interdictia de a interveni verbal fara anuntarea prealabila prin ridicarea mainii si fara a fi primit permisiunea profesorului in acest sens). Daca problema persista, profesorul trebuie sa apeleze mai energic la simtul responsabilitatii individuale, utilizand, dupa caz, consecintele pozitive si negative ale comportamentului - cele negative se refera la "timpul datorat" si la intervale de eliminare.

Vorbitul fara permisiunea profesorului (pe parcursul intregii ore)

in cazul acesta, profesorul poate utiliza urmatoarele strategii:

sa discute cu elevul respectiv un program de "pastrare a linistii" atunci cand este necesar

sa mentioneze masurile pe care le va lua daca situatia persista

sa defineasca intervalul de "pastrare a linisti" ca interval pe care elevul in cauza il va petrece intr-o zona izolata a clasei; pe parcursul acestui interval, elevului care perturba linistea nu i se permita sa intervina in discutiile purtate in clasa

sa avertizeze si sa admonesteze verbal o singura data elevul in cauza

in cazul in care abaterea se repeta, elevului i se va cere sa prelungeasca "pastrarea linistii" pana la sfarsitul orei si eventual in ora urmatoare, dupa caz

se va aduce la cunostinta elevului ca "datoreaza timp" dupa terminarea orelor pentru fiecare situatie in care vorbeste in timpul intervalului desemnat pentru "pastrarea linistii"

daca elevul respecta regulile stabilite, va fi recompensat

daca mai multi elevi vorbesc continuu in timpul orei, profesorul marcheaza pe o lista tipul de discutii adecvate precum si pe cele inoportune, folosind spre exemplificare si situatii din timpul orelor anterioare

daca dupa doua saptamani de la implementarea acestui plan nu se inregistreaza nici o ameliorare a comportamentului, se elaboreaza o strategie care sa implice si parintii

Refuzul de a ridica mana

Este util ca profesorul sa stabileasca un interval al lectiei in care elevii urmeaza sa-si anunte raspunsul prin ridicarea mainii si intervale in care nu este cazul s-o faca. Dupa stabilirea acestor distinctii, profesorul ignora pe cei care raspund fara sa se anunte in prealabil si ii solicita pe cei care ridica mana.

Incapacitatea de a asculta discursul profesorului

si refuzul de a indeplini indicatiile verbale ale acestuia

Mai intai, se stabileste o regula generala cu privire la modul in care discursul profesorului trebuie urmarit de catre elevi, care trebuie sa includa si consecintele pozitive si negative. Este util ca profesorul sa aprecieze efortul elevilor de a-si pastra atentia si de urmari indicatiile pe parcursul orei.

Prezentarea cu intarziere sau incompleta a temelor si sarcinilor de lucru

Se planifica din timp modul de abordare a temelor pentru acasa prin prezentarea unui sistem de evaluare coerent si ferm, astfel incat elevii sa cunoasca cerintele pentru obtinerea notei / calificativului minim (pentru promovare). Se aduc la cunostinta parintilor cerintele si natura temelor si sarcinilor de lucru. Se acorda elevilor timp de reflectie in clasa atunci cand primesc o sarcina de lucru / tema noua sau dificila.

Intarzierea la ore si absenteismul

Se adopta sisteme de evaluare care acorda puncte pentru participarea la ora si efortul depus de elevi. Ca sa incurajeze participarea la ora, profesorul poate intampina elevii la usa, salutandu-i pe fiecare in parte, pe masura ce acestia intra in clasa. Lectia va debuta imediat dupa inceputul orei. Elevii trebuie sa fie instiintati asupra masurilor ce vor fi luate cand intarzierea devine un obicei

Lipsa (refuzul) motivatiei / inactivitatea

Pentru rezolvarea acestei probleme, profesorul trebuie sa dispuna de informatii corecte cu privire la nivelul elevilor si sa ia in considerare toate cauzele care pot duce la lipsa/refuzul motivatiei. Profesorul trebuie sa fixeze un nivel standard de succes, pe care sa-l discute cu elevul in cauza, stabilind impreuna cu acesta nivelul pe care isi propun sa-l atinga. Profesorul trebuie sa fie calm si sa sustina efortul celor in cauza.

Frauda (copiere, etc.)

Pentru evitarea acestei probleme, elevii trebuie sa deprinda tehnicile minimale de lucru in grup, de dozare a timpului. Profesorul trebuie sa fie atent ca frauda poate interveni in orice moment si trebuie sa monitorizeze clasa pentru evitarea acestui fapt (securizarea testelor, aranjamentul scaunelor, eliberarea mesei si a spatiului din jurul acesteia de orice materiale, pastrarea contactului vizual cu clasa, deplasarea prin clasa)

Teama fata de formele de testare

Unii elevi devin tematori atunci cand sunt testati. Profesorul ii poate ajuta urmarind si inregistrand comportamentul acestor elevi la test, modul de abordare a testarii, recomandandu-le apoi alte modalitati de abordare a testarii care sa elimine teama. Testarile frecvente si mai scurte pot contribui la reducerea stresului cauzat de examene. Daca este cazul, profesorul poate discuta cu parintii si apela la ideile si sprijinul acestora.