Radioactivitate naturala

RADIOACTIVITATE NATURALA

Experimental,s-a constatat ca izotopii naturali ai elementelor,cu numar atomic Z mai mare de 83 au proprietatea de a emite spontan radiatii.Fenomenul descoperit de H. Becquelrel in anul 1896 a primit denumirea de radioactivitate naturala.

S-a stabilit ca radiatia emisa de elementele radioactive naturale,nu este unitara ci este formata din 3 feluri de radiatii:(E. Rutherford, T. Royds, H. Geiger-1899-1909) si (P. Curie, Villard-1900).

Comportarea in camp electric a acestor radiatia,cat si alte determinari au permis sa se stabileasca faptul ca:

-radiatiile sunt particule purtatoare a doua sarcini pozitive(atomi de heliu dublu ionizati,He,deci nuclee de heliu).Se deplaseaza cu o viteza de circa 1/20-1/25 din viteza luminii si au energie de cca 9,5.10kcal/mol.Au capacitate de ionizare.

-radiatiile sunt compuse din electroni in miscare,cu o viteza ce se apropie de viteza luminii,viteza ce depinde de elementul din care provin.Radiatiile sunt mai puternic deviate in camp electri comparativ cu radiatiile datorita masei lor mutl mai mici.Din acelasi motiv au o putere ionizanta de cca 100 de ori mai mica decat a razelor .Radiatia este de origine nucleara,elementul care o emite schimbandu-si total proprietatile chimice( ceea ce denota un fenomen de transmutatie).

-radiatiile sunt electromagnetice (asemanatoare luminii si razelor X) cu o lungime de unda cuprinsa intre 10 si 10cm,care depinde de natura elementelor care le produc(E. Rutherford si C. Andrade-1914).Razele insotesc emisia radiatiilor si . In general,emisia de radiatii este insotita de cea a razelor .Razele se propaga in camp electric in linie dreapta cu viteza luminio,au putere foarte mare de penetratie si ionizeaza "in direct" gazele.Razele cu lungime de unda mica s-au numit raze dure,din cauza puterii de patrundere mai mari,iar cele cu lungime de unda mai mare se numesc raze moi.

Toate radiatiile produc efecte chimice din cauza energiei lor mari.Astfel ionii trec in radicali liberi,hidrogenul si oxigenul se ionizeaza,vaporii de apa sunt descompusi.

E. Rutherford si F. Soddy au formulat (1903) ipoteza ca radiatiile si provin din dezintegrarea nucleelor elementelor radioactive.In sensul acestei ipoteze s-a evidentiat (prin analize minutioase) ca transformarile radioactive respecta urmatoarele legi:

-elementul Y care ia nastere printr-o dezintegrare este plasat in sistemul periodic cu doua grupe inaitea elemntului radioactiv X din care provine.Acest element are masa atomica cu patru unitati mai mica:

X Y + He

-cand elementul radioactiv se transforma prin pierdere de electroni,elementul nou obtinut se afla in sistemul periodic cu o grupa dupa acesta si cu aceeasi masa atomica cu cea a elementului care se transforma:

X Y + e

-la emisia, in urma transformarii radioactive, a pozitronilor elementul nou format va ocupa o pozitie cu o grupa inaintea elementului care se tranaforma si o masa identica cu a acestuia:

X Y + e

- trecerea unui element radioactiv intr-un element plasat in stanga sa in sistemul periodic cu o pozitie, dar cu aceeasi masa atomica,esat frecvent atribuita unei capturi de electroni din primul nivel energetic (statul K) si, arareori,si din urmatorul nivel energetic (statul L):

X + e Y

REPREZENTAREA GRAFICA A FUNCTIILOR

Trasarea graficului

Se face folosind doar tabelul completat si asimtotele. Intr-un reper cartezian XOY se traseaza prin linii punctate asimtotele,apoi se trec toate punctele ale caror coordonate apar in tabel : (O,f(0)) ;(x_i,O) ;(x_i,f(x_i)).

Se unesc aceste puncte printr-o linie continua,tinand seama de asimtote, monotonie, puncte de extrem, convexitate, concavitate.

Daca exista vreo contradictie intre asezarea punctelor si indicatii tabelului, inseamna ca s-a gresit fie la asezarea punctelor, fie la calculele facute pentru obtinerea tabelului.

Exemple :

v           FUNCTIA POLINOMIALA

Reprezentati grafic functia f :R→R,f(x)= X²-2X.

Vom parcurge urmatoarele etape :

a)      Tabel :

b)      Domeniul de definitie: D=R= (-∞,+∞).

Gf∩Oy :X=0,f(0)=0.

Gf∩Ox:X²-2X =0: X(X-2)=0 → X₁=0, X₂=2.

c)      Asimtote:

Functia nu are nici asimtote verticale si nici orizontale.

Pentru asimtote oblice calculam :

Functia nu are asimtote oblice

d)     Derivata intai:

e)      Derivata a doua:

f''(X)=2 >0

2.

a)      Tabel:

b) Domeniul de definitie: D=R.

c)      Asimptote :

Fiind functie polinomiala de grad mai mare decat unu, nu are asimptote.