Fluviul Volga

Volga

Volga izvoraste din Podisul Valdai, la o altitudine de 273 m fata de nivelul Marii Neagre si la 299 m in raport cu cel al Marii Carspice. Lung de 3.531 km, primul ca marime din Europa, are un bayin hidrografic, masurand 1.360.000 km² si un debit mediu de 10.000 m³/s. Cei 132 de afluenti mai importanti, in special Oka, Kama si Selijarovka, cauta parca simetria, alimentand ambele maluri ale fluviului. Pe o lungime de 2.340km din cursul sau inferior, Volga prezinta o panta mijlocie de 34 mm/km, de aceea cand apele cresc se formeaza acumulari de apa. Debitul sau mediu variaza pe cursul sau si in timp, intre 2.060 si 41.800m³/s. Cel mai mare debit il inregistreaza pe cursul mijlciu, astfel in regiunea Kuibisev debitul fluviului este de 43 de ori mai mare decat in apropiere de Kalinin.

Impreuna cu afluentii sai, Volga formeaza o cale de navigatie de aproape 20.000km pe care plutesc, annual, zeci de mii de nave.

Cursul superior al Volgai, pana la confluenta cu Oka, datorita pozitiei sale centrale fata de intregul relief a jucat din vechime rolul de mijlocitor intre regiunile periferice. Aceasta zona a fost inca din cele mai vechi timpuri cea mai populata zona a Rusiei, deoarece este o zona pazita de paduri dese, si un loc unde se gasea hrana in deajuns.

URSS a crea un canal, Moscova-Volga, pe cursul caruia a fost create baraje, cum ar fi: cel de la Uglici si cl de la Scerbakov, acestea inlesnind navigatia fluenta, fara transbordare(vapoare de calatori), prin intermediul caruia sosesc in Moscova, cantitati mari de diferite marfuri. Prin acest canal Moscova si-a acoperit 75% din totalul de transporturi de marfuri, tot prin acet canal a putut aduce lemn din Karelia si petrol din zona Marii Carspice.

Fluvial trece prin mai multe orase importante ale Rusiei: Kalinin, Kostroma, Gorki, Kazan, Uilianovsk, Togliatti, Volsk, Volgograd, iar pana a se varsa in Marea Carspica, printr-o delta cu 9 brate, de 12.000 km², trece prin orasul Astrahan.

Prin dezvoltarea intensiva a extractiei petrolului si gayelor naturale, precum si prin construirea de hidrocentrale pe cursul fluviului si al afluentilor sai, regiunea Volga si-a creat o proprie baza energetica. Marele numar de canale de irigatie, ca si hidrocentalele de pe cursul Volgai, au asigurat atat energia necesara industriei, cat si apa, ,,adevarat aur al vietii", pentru steple fertile ale Transvolgiei, atat des lovita de seceta.

De la izvorare si pana la varsare, cursul fluviului se infatisaza ca o salba de mari artificiale, pe malul carora s-au inaltat adevarate cascade de lumina.

Prima treapta, cea superioara, este hidrocentrala de la Ivankovo (cu o putere instalata de 30MW) unde fluvial formeaza Marea Moscovei, transformand sectorul, de mica adancime, al cursului superior al Volgai, de la Ivankovo la Kalinin, intr-o cale fluviala navigabila.

A doua treapta ao constituie hidrocentrala de la Uglici (110MW).

In 1941 s-a dat in exploatare cea de-a treia treapta, hidrocentrala de la Rabinsk (350MW) cu lacul sau de acumulare, Marea Rabinsk, unul dintre cele mai mari din lume (4.580 km²).

O alta veriga adaugata la sistemul de cascade hidroelectrice este Gorki, (520MW); prin crearea Marii Gorki, nivelul fluviului s-a inaltat, formandu-se un sector de cale navigabila pe o distanta de 350 km.