Mediul temperat - oceanic (paduri de foioase)

Mediul temperat - oceanic (paduri de foioase)

Mediul temperat-oceanic se afla in spatiile continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40-55⁰ C, avand o dezvoltare mai mare in regiunile de campie si de dealuri (in Europa de Vest) si mai restransa in dreptul lanturilor de munti (Cordilieri, Anzi) care constituie bariere in calea maselor de aer aduse de circulatia vestica. In Europa si in America, clima blanda cu veri racoroase si ierni placute (circa 800 - 1.000 mm/an precipitatii) asigura, pe de o parte, o vegetatie bogata, cu paduri de foioase, iar pe de alta parte, soluri fertile. In estul Asiei, climatul este dependent de circulatia maselor de aer dinspre ocean, care vara dau precipitatii 12212x237m bogate, si dinspre interiorul continentului, iarna (uscate si reci).

Scurgerea apelor raurilor se caracterizeaza prin debite mari in sezonul cu precipitatii (iarna si primavara in Europa, vara in Asia de Vest) si debite mici in celelalte.

Precipitatii mari se produc pe unele insule sau pe continente, unde, sezonier, circulatia maselor de aer este tot dinspre ocean, de exemplu: arhipelagul Hawaii, vestul S.U.A., la 45-60⁰ C , America de Sud la latitudini de 40-50⁰ C.

Clima temperat-oceanica este caracteristica partii vestice a continentelor din zona temperata (Europa de Vest - Marea Britanie, V. Frantei, V. Spaniei, Polonia, S.U.A., Chile, Noua Zeelanda), unde sunt predominante masele de aer umed, oceanic, din vest. Iernile sunt blande, iar verile racoroase. Temperaturile medii anuale au valori de 10-15⁰ C, iar cantitatile medii precipitatii sunt in jur de 1.000 mm/an si cresc spre latitudinile mari, unde se inregistreaza si caderi mai abundente de zapada in sezonul rece.

Solurile zonei temperat-oceanice s-au dezvoltat in conditiile unei umiditati moderate si sub padure. Mai importante sunt: luvisolurile, formate sub paduri de foioase, paduri de amestec si pajisti; argiluvisolurile, dezvoltate sub paduri de foioase (fag, stejar), de culoare brun-roscata sau bruna; podzolurile corespund unui climat umed si racoros si se dezvolta sub padurile de conifere( in Marea Britanie). Aceste soluri sunt deficitare in calciu, potasiu si magneziu si sunt in general acide. Nu sunt deosebit de productive d.p.d.v. agricol.

Acolo unde relieful o permite, terenurile agricole sunt folosite pentru culturi si cresterea animalelor. Padurile de foioase cu frunze cazatoare sunt caracteristice zonei climatice temperat-oceanica si de tranzitie spre climatul continental si au o extindere mai mare in emisfera nordica - Europa de Vest si Centrala, estul Americii de Nord, estul Asiei. In emisfera sudica ocupa spatii mai restranse, in sudul Americii de Sud si in Noua Zeelanda. In sezonul rece, arborii isi pierd frunzele si sunt reprezentati de fag, gorun, stejar, artar, tei, ulm, carpen, frasin, iar arbustii, mai raspanditi sunt cornul, sangerul si lemnul cainesc.

Fauna acestor paduri este formata din cerb, caprioara, mistret, lup, vulpe, urs brun si jder.

Aici mediile naturale ale campiilor si dealurilor au fost in transformate in medii de culturi agricole, portuare, industriale, de asezari de diferite tipuri.

In cea mai mare parte padurile de foioase au fost defrisate, locul lor fiind luat de plantatii, pajisti si terenuri agricole.

In munti, activitatile turistice, caile de comunicatie si asezarile (de exemplu in Franta, Scotia, S.U.A., Canada, etc.) introduc o nota de antropizare, dar aceasta este subordonata mentinerii echilibrelor naturale. Se adauga multe teritorii supuse ocrotirii sub forma de rezervatii si parcuri.