In partea de vest a teritoriului, pe partea dreapta a raului Bahlui intalnim urmatoarele inaltimi: Dealul Morii (191,0 m), in partea de nord-vest a teritoriului, la hotar cu comuna Cotnari; Dealul "Movila Putina" (192,1 m) in partea de vest, la hotar cu teritoriul comunal Targu Frumos; Dealul "Movila la Ulmi" (190,0 m), la vest de satul Ulmi; Dealul "Movila Zamfir" (177,3 m); Dealurile Bosnea (156,0 m), Dealul "Movila Turcului" (172,8 m) si Dealul Trestiana (160 m), toate in partea de sud a teritoriului.

Altitudinile cele mai coborate se gasesc in albiile principalelor vai, coborand pana la 67,0 m, in sesul Bahluliului.

Suprafata generala a platourilor si culmilor este inclinata conform structurii geologice.

Sesul cel mai important este al Bahluiului care are panta de 2,29%, densitatea de fragementare slaba si energia de relief (pe teritoriul comunei Belcesti - 12 km lungime) de 27,5 m.

In functie de modul cum au actionat factorii externi si rezultatul interactiunii acestora cu factorii interni (geologici), se pot distinge urmatoarele tipuri principale de relief:

1. Relieful structural

In cadrul reliefului structural, structura geologica si duritatea rocilor sunt puse in evidenta de eroziunea selectiva. Deoarece rocile dure lipsesc din fundament, relieful strcutural este determinat de structura geologica monoclimatica, scoasa in evidenta de reteaua, care, datorita adancirii si dezvoltarii sale continue a dus la formarea unor vai cu caracteristici diferite:

vaile orientate relativ pe directia N-S, conform cu inclinarea stratelor cu un profil longitudinal relativ evoluat, cu pante reduse si versanti relativ simetrici. Din aceasta categorie fac parte valea Filiasi, valea Turcului si unele vai afluente pe partea stanga a paraului Valea Plopilor;

vaile subsecvente, orientate mai mult sau mai putin perpendicular fata de inclinarea stratelor din categoria carora fac parte: Valea Putina si Valea Plopilor.

Datorita eroziunii selective vaile acestea au un profil transversal asimetric, astfel ca versantii cu orientarea conform cu structura par mai evoluati cu pante domoale in timp ce versantii opusi care au o orientare contrara inclinarii stratelor sunt mai abrupti si cu intense procese de degradari, alcatuind forme de relief denumite "cruste";

vai cu orientare contrara inclinarii stratelor geologice sunt orientate aproximativ S-N. Cele mai importante dintre acestea sunt: Valea Mortii, Valea Ulmi si cursul inferior al Vaii Putina. Acestea au profilele simetrice, putin evoluate, cu versanti sub forma unor creste liniare, cu puternice procese de panta, din cadrul acestora predomina alunecarile de teren.

2. Relieful sculptural

Include interfluviile (platouri si culmi) si versanti modelati de procese de panta (eroziune si alunecari).

Interfluviile sculpturale se prezinta sub forma unor culmi largi (50-100 m) si foarte largi (peste 100 m latime).

Spre deosebire de versanti, pe aceste interfluvii complexul argilo-marnos nu pare a fi la suprafata decat extrem de rar, deoarece partea sa superioara este transformata diagenetic in luturi de panta loessoide cu grosimi pana la 3-4 m.

Partea superioara a interfluviilor sculpturale constituie de obicei terenuri lipsite de degradari, cu exceptia zonelor din apropierea versantilor, afectate de eroziune de suprafata.

Versantii au inclinari diferite si sunt puternic afectati de procese de degradare. Formatiunile argilo-marnoase-nisipoase de la suprafata sunt alterate si transformate in luturi de panta cu caracter eluvial sau sunt acoperite de deluvii de alunecare. Exista si numeroase deschideri, in special in partea superioara (cornise) care pun in evidenta depozitele geologice.

Datorita interdependentei si conditionarii reciproce a fenomenelor, pe aceeasi unitate de relief actioneaza concomitent un intreg complex de factori: eroziunea de suprafata, eroziunea de adancime, alunecari, surpari, tasari, etc. In aceasta complexitate unele procese sunt principale, altele secundare, dupa actiunea dominanta a unuia sau altuia dintre procese separandu-se diferite suprafete de teren:

suprafete de teren (relief) cu procese geomorfologice neapreciabile.

In aceasta categorie se includ platourile si culmile largi si foarte largi.

Pe platouri si culmi largi s-au format cernoziomuri si cernoziomuri cambice, cu eroziune neapreciabila sau slaba, cu drenaj extern si intern moderat. Se lucreaza relativ usor si se preteaza la mecanizarea tuturor lucrarilor agricole.

Platourile si culmile, alaturi de terase, constituie cele mai bune terenuri agricole de pe teritoriul comunei Belcesti.

suprafete pe care domina eroziunea areolara (de suprafata).

Desi cernoziomurile si cernoziomurile cambice care domina in zona fac parte din categoria solurilor cu cea mai mare rezistenta la eroziune, totusi eroziunea de suprafata are o raspandire mai mare. Domina versantii si sectoarele de platou cu inclinare slaba, cu expozitie sudica si estica, mai rar vestica.

suprafete pe care domina eroziunea liniara (de adancime).

Alunecari de teren si eroziune pe versantul din partea de nord a satului Ulmi

Ocupa suprafete reduse, pe versantii alcatuiti in principal din argile si marne sarnatice ca caror impermeabilitate favorizeaza o scurgere superficiala bogata, ce se organizeaza in siroiri si torenti ce produc o eroziune liniara intensa. Cele mai frecvente forme de eroziune de adancime sunt siroirile, ogasele si mai rar ravenele, densitatea acestora fiind diferita (de la metri la zeci si sute de metri).

Un rol important in dezvoltarea eroziunii liniare il are si modul de folosinta a versantilor, precum si unele lucrari executate in mod necorespunzator (lucrari agricole executate din deal in vale, existenta unor drumuri pe linia de cea mai mare panta, lipsa unor lucrari de imbunatatiri funciare).

Pe versantii bine inerbati eroziunea liniara se dezvolta mai putin.

Suprafete cu eroziune de adancime intalnim pe versantii de pe partea dreapta a Bahluiului si de pe partea stanga a Vaii Plopilor.

In sectoarele cu marne salinizate de pe partea stanga a Vaii Bruma, formele de eroziune de adancime au un aspect diferit prin asocierea cu tasari sufozionale, rigole cu aspect sinuos, formate prin dizolvarea si spalarea sarurilor solubile;

Alunecare de teren in valuri pe versantul nord-estic al Dealului Turc

Alunecari in trepte, pe versantul estic al Dealului Trestiana

Alunecari de teren, eroziune areolara si liniara pe versantul nord-estic al Dealului Scarchi

Ravene si alunecari de teren pe versantul nord-estic al Dealului Cotarca

degradari dominate de alunecari superficiale (1-3 m) pe versantii formati din argile si marne nisipoase acoperite cu luturi eluviale subtiri (versantul drept al vaii Putina);

versantii pe care domina alunecarile complexe. Ocupa suprafata cea mai mare a versantilor Vaii Bahluiului, Valea Plopilor si Valea Putina. Pe restul versantilor alunecarile apar in areale izolate.

Pe partea superioara a versantilor se intalnesc alunecari active in comparatie cu partea inferioara unde alunecarile sunt stabilizate sau in curs de stabilizare.

Existenta ravenelor pe unii versanti cu alunecari are un rol pozitiv deoarece dreneaza apa freatica si de suprafata (cauza principala a producerii alunecarilor de teren) si contribuie la stabilizarea acestora.

Versantii cu alunecari sunt ocupati, in cea mai mare parte de pajisti (in special de pasune).

Mecanizarea lucrarilor agricole pe versantii cu alunecari este anevoioasa datorita pantelor mari cat si neuniformitatii terenului.

3. Relieful de acumulare

Este dezvoltat in lungul raului Bahlui, al vailor afluente, la contractul dintre diferite trepte de relief ori la schimbarile mai importante de panta si este reprezentat prin sesuri, terase fluviatile, conuri de dejectie si gracisuri coluviale si proluviale.

Colmatarea si aluvionarea lacului de acumulare Tansa de catre raul Bahlui

Sesurile

Sunt cele mai recente forme de relief de acumulare, cu exceptia conurilor de dejectie si glaciasurilor care continua sa se formeze si in prezent.

Sesurile ocupa portiunile cele mai coborate a reliefului, avand o panta foarte redusa, o densitate de fragmentare extrem de slaba si o energie de relief sub 30 m.

In functie de importanta lor deosebim:

Sesul Bahluiului

Pe teritoriul comunei Belcesti sesul Bahluiului are o lungime de 12 km. Altitudinea maxima absoluta este de 94,5 m iar cea minima de 67,0 m. Panta longitudinala pe teritoriul comunei Belcesti este de 2,29 %.

Latimea sesului Bahluiului variaza intre 800 m in partea de vest si 1200 m in partea de est.

Pe suprafata sesului Bahluiului nu intalnim grinduri puse bine in evidenta. Solurile din preajma cursului Bahluiului au textura mai grosiera.

Atat in partea de vest cat si in partea de est intalnim cateva meandre parasite cu adancimi de 0,5 m in care se dezvolta o vegetatie hidrofila si hidrohalofila.

Cursul Bahluiului are adancimi ce depasesc 5-6 m astfel ca in aceasta zona nu revarsa.

Alcatuirea petrografica a sesului cuprinde un aluviu gros de 5-7 m format din roci nisipoase de baza si argiloase la partea superioara. Alcatuirea litulogica de suprafata nu este uniforma, ci prezinta usoare variatii, in special in zonele de debusare in ses a afluentilor, unde aluviunile de suprafata sunt mai nisipoase, sesul este mai inaltat si mai zvantat.

Un mircrorelief caracteristic zonelor mai argiloase si cu umiditate excesiva din terenurile ocupate de pajisti, il constituie coscovele carea au forma unor microdepresiuni ovale, care se umplu cu apa la sfarsitul iernii sau dupa precipitatii mai abundente. Spre contactul cu versanti, marginile sesului sunt mai ridicate, datorita depunerilor coluviale si proluviale.

Pe sesul Bahluiului s-au format soluri aluviale cu textura fina (lutuargiloasa, argilolutoasa si argiloasa) si mai rar medie, gleizate si salinizate. Drenajul solurilor de pe sesul Bahluiului este foarte lent la impidicat. Datorita texturii cat si drenajului, solurile de aici se lucreaza greu.Sesul Bahluiului este ocupat de arabil si pasune. La sud de satul Belcesti, pe sesul Bahluiului s-a construit o mare acumulare de apa prin indiguirea Bahluiului si a unei parti din ses.

Valea paraului Valea Plopilor este ocupata, in intregime de iazuri (iazul Cicalia, iazul Plopilor, iazul Suc).

Orientarea acestei vai este de la nord-vest spre sud-vest. Versantii vaii sunt asimetrici fiind ocupati in cea mai mare parte de alunecari de teren.

Valea paraului Putina, este orientata de la vest la est si este asimetrica. Latimea albiei majore este cuprinsa intre 100 si 200 m. Versantul drept este puternic inclinat iar cel stang are pante cu inclinare mijlocie. Sesul vaii Putina este ocupat, in inaltime de pasune.

Terasele fluviatile

Pe teritoriul comunei Belcesti exista o singura terasa mai importanta care incepe de la hotarul nord-estic (pe partea dreapta a vaii Plopilor), coboara spre satul Belcesti, ingustandu-se spre sud-est pana la confulenta vaii Plopilor cu valea Bahluiului.

Altitudinea terasei este de 205,9 m (Dealul Bocancea), pana la 139 m altitudinea abosoluta in dealul Costea.

Fata de nivelul sesului, terasa are altitudinea de 111,4 m in partea de nord-est si de 67 m in partea de sud-est. Are inclinarea usoara de la est spre vest si este alcatuita din nisipuri si prundisuri la baza si luturi loessoide la partea superioara.

Terasele fluviatile sunt cele mai bune terenuri pentru agricultura si prezinta conditii bune pentru irigatii.

Pe teritoriul comunei Belcesti sunt suficiente surse de apa pentru executarea irigatiilor.

Conurile de dejectie si glacisurile de acumulare

La debusarea in sesul Bahluiului a afluentilor, are loc depunerea materialelor aflate in suspensie, tarate sau rostogolite in albie, formandu-se zone mai inalte si zvantate, litologic deosebindu-se de aluviunile sesului Bahluiului prin procentul mai scazut.

Astfel de conuri de dejectie bine individualizate s-au format la confluneta raului Putin, Valea Ulmi si Valea Morii cu sesul Bahluliului si pe partea stanga a vaii Plopilor la confluenta cu unele paraie mai mici.

La contractul cu versantul stang, marginea sesului Bahluliului are portiuni mai ridicate, datorita depunerilor coluviale si proluviale, care dau nastere unor glacisuri de acumulare cu inclinari slabe catre axul vaii.

Mircorelieful de alunecari

Alunecarile de teren ocupa suprafata de 1119,9 hectare (13,2% din suprafata totala). Alunecarile de teren impreuna cu eroziunea areolara si liniara micsoreaza potentialul economic al unor terenuri sau le scot complet din categoria terenurilor agricole. In producerea alunecarilor este obligatorie prezenta apei. Pe teritoriul comunei Belcesti, alunecarile de teren sunt raspandite pe majoritatea versantilor.

Alunecarile in valuri sunt cele mai raspandite dezvoltandu-se in conditiile versantilor care sectioneaza orizontal sarmatic format din alternante de roci permiabile si impermiabile.

Deluviul de alunecare este format dintr-un amestec de luturi, argile, marne si nisipuri. Prezinta suprafata de fragmentare sub forma de valuri sau trepte cu altitudini variabile si mici depresiuni umede.

Alunecari active pe versantul drept al vaii Putina

Alunecarile in valuri se intalnesc in cadrul alunecarilor stabilizate si semistabilizate, iar alunecarile in trepte, in cadrul alunecarilor active. Neuniformitatea suprafetei versantilor face ca scurgerea superficiala sa fie micsorata.

Alunecare de teren pe versantul din nord-estul satului Ulmi

Eroziunea areolara

Produce degradarea solurilor pe toti versantii si platourile slab inclinate. Solurile afectate de eroziune ocupa suprafata de 2519,8 hectare (29,5%). Nu sunt incluse eroziunile din zonele de alunecari. Solurile foarte puternic erodat intalnim pe suprafata de 232,3 hectare (2,7%). Eroziune mai intensa intalnim in zonele de alunecari unde apar roci de solidificare la zi.

Formatiuni torentiale

Microrelieful de eroziune torentiala este putin raspandit si este reprezentat prin ravene. Ravenele ocupa suprafata de 31,6 hectare (0,4% din suprafata totala). Evolutia formelor rezultate in urma scurgerii cu caracter torential se face in functie de utilizarea terenurilor pe care ele sunt instalate. Prezenta ravenelor in zonele de alunecari, prin drenajul ce-l exercita, contribuie la stabilirea acestora.

Masuri si lucrari de prevenire si combatere a eroziunii solurilor si a alunecarilor de teren

Baraj din beton construit pentru stavilirea eroziunii torentiale pe versantul nord-estic al Satului Nou

Legat de organizarea antierozionala a terenurilor ar trebui acordata o mare atentie creerii unitatilor teritoriale de lucru si drumurilor de exploatare, pentru a asigura conditiile cele mai favorabile aplicarii mecanizarii lucrarilor agricole pe linia curbei de nivel si a transporturilor, in concordanta cu cerintele de atenuare a procedeelor de degradare a solurilor.

Lucrarile de nivelare si modelare a terenurilor alunecate sunt indispensabile pentru eliminarea excesului de apa de pe versanti si deci, asigurarea unui drenaj natural-extern. Crapaturile mari si adanci trebuie astupate corespunzator inaintea executarii modelarii.

Prin modelare trebuie sa se asigure conditiile de evacuare a surplusului de apa prin crearea unor debusee in genul celor naturale. Toate drumurile de exploatare al caror trasee intersecteaza normal sau oblic linia de scurgere, pe terenurile cu alunecari si procese de eroziune puternica, trebuie sa fie prevazute cu canal inclinat marginal.

Toate canalele inclinate de pe terenurile cu alunecari trebuie sa fie impermeabilizate, iar consolidarea sa fie facuta cu un strat de balast.

Influenta reliefului asupra drenajului extern

Pe teritoriul cartat se intalnesc urmatoarele tipuri de drenaj extern:

soluri cu drenaj impiedicat (US 18, 19, 20, 21, 22). Sunt intalnite pe vai unde apa se acumuleaza din precipitatii si din scurgeri laterale si stagneaza la suprafata solului timp indelungat (3-4 luni) inlesnind uneori mentinerea unei vegetatii higrofile de mlastina.

soluri cu drenaj foarte lent (US 25, 27, 29, 30, 31, 35, 38, 41). Se intalnesc pe vai inguste si grindurile joase de pe sesul Bahluiului. Aici apa balteste un timp (2-3 saptamani).

soluri cu drenaj lent (US 24, 26, 28, 36, 37, 39, 40). Se intalnesc pe sesul Bahluiului, pe soluri cu textura medie (lutoasa). Aici apa din precipitatii este indepartata dupa o intarziere apreciabila.

solurile cu drenaj moderat (US 1, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13). Sunt intalnite pe platouri si unii versanti slab inclinati, de unde apa se scurge intr-un timp relativ scurt.

soluri cu drenaj rapid (US 2, 3, 4, 5, 6, 14, 15, 16, 17, 44). Sunt situate pe pante cu inclinare moderata de pe care apa din precipitatii este repede indepartata prin scurgere superficiala.

soluri cu drenaj foarte rapid (US 23, 32, 33, 34 si ravene). Sunt situate pe terenuri cu pante mari de pe care apa se scurge repede, in cea mai mare parte. Pericolul de eroziune este mare.

soluri cu drenaj moderat la rapid (US 42, 43, 45, 46, 47). Sunt situate pe versanti cu inclinari diferite (5-35%), zone de alunecari, de unde apa se scurge in timp de cateva ore sau imediat.

Particularitatile formarii si evolutiei solurilor in functie de relief, sunt trecute la capitolul "Solurile".

B. Geologia - litologia depozitelor de suprafata

Din punct de vedere geologic teritoriul Belcesti este situat in zona de raspandire Bassarabianului inferior si Cuaternarului.

Depozitele Bassarabianului inferior, in facies de adancime se caracterizeaza prin depozite argilo-marnoase, cenusii albastrui, compacte sau slab stratificate. Alaturi de argilele si marnele cu cristale de gipsuri sau sub forma de pachete, se intalnesc si unele intercalatii subtiri de nisipuri fine. Toate aceste strate au o inclinare de 8-10 m/km de la NV la SE.

Depozitele bassarabiene contin frecvent siruri solubile, care apar pe versantii vailor sub forma de eflorescente saline si izvoare cu mineralizare relativ ridicata.

Predominarea rocilor moi, argiloase, se reflecta in morfologie printr-un relief estompat, interfluvii larg boltite, vai cu pante domoale si sesuri dezvoltate, versanti modelati de eroziune si alunecari.

Sedimentele bassarabiene apar la suprafata doar pe versantii mai inclinati afectati de procese de eroziune.

Datorita alternantei rocilor impermeabile cu cele permeabile, in zonele puternic inclinate s-au produs alunecari de teren. La producerea alunecarilor, pe langa cele aratate, un rol important l-a avut si apa in exces.

In orizonturile superioare sedimentele basssarabiene (marnele) au suferit procese de alterare dand nastere luturilor. Acestea se intalnesc pe culmile si platourile interfluviale si pe versantii cu inclinare mai mica si cu grosimi reduse (2-5 m).

Cuaternarul este reprezentat de depozite pleistocene de terase fluviatile si luturi eluviale de diageneza precum si depozite holocene aluviale, proluviale si coluviale din sesuri.

In conditiile alcatuirii geologice mentionate, rocile de solidificare sunt:

Depozitele loessoide

Sunt raspandite pe terase, platouri si versanti cu inclinare slaba. Grosimea lor variaza intre 4-6 m.

Principalele caracteristici sunt:

sunt profunde, permeabile, poroase, aerate;

apa freatica fara mineralizare se afla la adancimi mari (cantonata la baza depozitelor loessoide);

drenajul intern este bun;

textura (lutoasa si lutoargiloasa) favorabila executarii lucrarilor agrotehnice in perioade cu umiditate diferita;

solurile formate pe depozite loessoide (cernoziomuri tipice si cernoziomuri cambice tipice) sunt fertile si dau productii bune, in anii cu precipitatii normale.

Depozitele loessoide ocupa suprafata de 4101,1 hectare (48,1% din suprafata totala)

2. Luturile

Provin din alterarea inaintata a depozitelor argilo-marnoase sub influenta factorilor atmosferici. Ca urmare are loc o afanare a acestora, o imbunatatire a permeabilitatii si porozitatii.

Formeaza roca de solidificare pe culmi si versantii slab inclinati. Grosimea lor variaza in functie de panta si acoperirea cu vegetatie.

Caracteristicile luturilor sunt asemanatoare cu a depozitelor loessoide.

Pe luturi s-au format cernoziomuri tipice.

In zonele unde panta are valoare mai mare intalnim regosoluri, erodisoluri tipice si soluri desfundate molice.

La baza unor versanti, pe luturi s-au format coluvisoluri molice.

Luturile ocupa suprafata de 595,4 hectare (7,00% din suprafata totala).

3. Pietrisuri si nisipuri

Ocupa suprafata de 136,1 hectare (1,5% din suprafata totala).

Pe pietrisuri si nisipuri s-au format cernoziomuri rendzinice si cernoziomuri litice rendzinice.

4. Argile - marne

Ocupa suprafata de 584,3 hectare (6,9% din suprafata totala).

Principalele caracteristici ale argilelor-marnelor sunt:

continut ridicat de carbonati ce calciu si magneziu

compactitatea ridicata de la suprafata;

formeaza crapaturi adanci in perioadele secetoase ale anului;

drenaj intern lent;

lucrarile agro-tehnice se executa mai dificil avand un interval optim mai scurt.

5. Depozitele salifere

Sunt de natura marnelor sau argilelor, prezentand un continut diferit de saruri nocive.

Apa freatica din zonele unde se afla astfel de roci prezinta un grad ridicat de mineralizare.

Pe depozitele salifere s-au format soluri halomorfe sau cu caracter halomorfe.

Depozitele salifere ocupa suprafata de 716,4 hectare (8,30% din suprafata totala).

6. Depozitele fluviatile

Sunt alcatuite din materiale mai fine, cu intercalatii sporadice de lentile de nisipuri.

Datorita apei freatice aproape de suprafata si cu un grad ridicat de mineralizare, majoritatea solurilor formate pe depozite fluviale sunt gleizate, salinizate si alcalizate.

Formeaza roca de solidificare la solurile din sesul Bahluiului si a celorlalte vai inguste.

Depozitele fluviatile ocupa suprafata de 1137,9 hectare (13,97% din suprafata totala).

7.Alternante de argile, marne, depozite salifere si nisipuri

Formeaza rocile de solidificare din complexele de soluri, din zonele de alunecari de teren. Ocupa suprafata de 1139,9 hectare (13,2% din suprafata totala).

C. Hidrologia si hidrogeologia

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Belcesti face parte din bazinul mijlociu al Bahluiului. Valea Bahluiului domina acest teritoriu colectand apa majoritatii paraielor (Valea Plopilor, Valea Putina, Valea Horii, Valea Ulmi).

In partea de sud a teritoriului sunt cateva paraie mici (Valea Filiasi, Valea Bejeneasa, Valea Turcului) afluente Bahluietului, care apartin comunei Belcesti numai prin cursul superior sau zone de izvoare.

Raul Bahlui strabate teritoriul comunei Belcesti prin centrul acesteia de la vest catre est pe o lungime de 15300 m.

Dispozitia reliefului, respectiv altitudini mai mari atat la sud cat si la nord (culmi si platouri mai inalte) obliga reteaua hidrografica sa se orienteze catre axa centrala a vaii Bahluiului.

Bahluiul are un curs sinuos cu meandre. Adancimea cursului poate depasi 5-6 metri, acolo unde sesul a fost supra inaltat de conuri de dejectie. Pe ses mai apar cursuri vechi, partial colmatate care se umplu cu apa la ploi sau dupa topirea zapezilor. La baza versantilor apar o serie de izvoare.

Alimentarea raului la ape mici se face numai din stratele acvifere lenticulare, existente la partea superioara a sesului, ceea ce face ca debitul Bahluiului sa fie redus.

In lungul cursului Bahluiului se produc intense surpari ale malurilor, conditionate de schimbul de ape intre stratele acvifere subterane si rau.

Afluentii au bazinele de alimentare cu forma alungita si sunt inguste, fapt ce permite organizarea rapida a scurgerii in timpul viiturilor. In perioadele secetoase ei se alimenteaza numai din stratele acvifere de baza versantilor, de aceea au in general curgere permanenta in cursul inferior, adica in sectorul unde debuseaza in valea Bahluiului.

Alimentarea raului Bahlui in zona studiata se face din surse de suprafata si surse subterane.

Sursele subterane formeaza, la statia Podu Iloaiei 14,5% din total, sursele din ploi 51,3% iar sursele din topirea zapezilor 34,2% reprezentand un tip de alimentare pluvio-nival si subteran moderat.

Debitul mediu anual al Bahluiului, la Harlau este de 0,416 m³/sec, iar la Podu Iloaiei 0,816 m³/sec.

In timpul anului repetitia scurgerii este diferita. Pe anotimpuri, primavara scurgerea medie reprezinta circa 46%, vara 28%, toamna 11% si iarna 15%. Scurgerea solida (scurgerea medie de aluviune in suspensie) este de circa 1,2 kg/sec, iar tubiditatea medie de 1812 g/m³.

Mineralizarea are valorii medii de 1600 mg/l, cu maxime in perioada toamna-iarna (2900 mg/l) si minima la ape mari primavara (620 mg/l).

Concentratia ionilor de hidrogen (pH) este in medie 7,9 cu minim primavara (7,0) si un maxim toamna (8,9).

Dintre cationi predomina sodiul (59,6%) urmat de calciu (29,8%) si magneziu (10,6%), in medie.

Dintre anioni, predomina ionul bicarbonat (45,9%), urmat de ionul sulfat (43%) si ionul clor (11,1%), in medie.

Apa raului are duritatea ridicata (20-24 grade dH) datorita prezentei sarurilor de calciu si magneziu.

Scurgerea chimica variaza in functie de scurgerea lichida fiind in medie de 1397 gr/sec, la Podu Iloaiei.

Gradul de impurificare a raului Bahlui determina un grad ridicat de poluare a apei. Pe langa unele deversari organizate (canalizarea orasului Harlau si combinatul de vinificatie de la Cotnari) exista si deversari intamplatoare de la sectoarele zootehnice, gospodarii, etc.

Pe teritoriul comunei Belcesti exista o serie de acumulari ce totalizeaza 695,13 ha, pe raul Bahlui (acumularea de la Belcesti) si pe paraul Valea Plopilor (lacul Cicadaia, lacul Plopi si lacul Huc).

Acumularea de pe Bahlui a fost construita cu rol economic dublu:

pentru irigarea unor terenuri de pe teritoriul comunelor Belcesti, Tg. Frumos si Baltati (scopul principal);

pentru cresterea fondului piscicol al judetului Iasi.

Acumularile de pe paraul Valea Plopilor au fost construite numai pentru piscicultura, dar prezinta si o sursa pentru adapatul animalelor din zona.

Pe langa cele aratate, in jurul acestor acumulari, datorita surselor de apa se poate dezvolta un important sector legumicol ce poate asigura cerintele populatiei locale (in ceea ce priveste numarul de locuitori, comuna Belcesti este cea mai mare din judet) dar poate crea si un excedent ce poate fi valorificat pe pietele din Harlau, Podu Iloaiei si Iasi.

Acumularile existente contribuie si la imbunatatirea microclimatului zonelor invecinate lor prin producerea unui plus de umiditate relativa a aerului.

Apele subterane libere cuprind stratele acvifere descendente, alimentate de sus in jos, in conditii favorabile de permeabilitate.

In raport cu litologia si depozitia in cadrul vailor se deosebesc:

Ape subterane la baza luturilor eluviale si depozitelor loessoide de pe interfluvii (platouri si culmi). Apele subterane se gasesc la adancimi variate (3-10 m) in raport cu gradul de transformare al rocii sau grosimea depozitelor loessoide de terasa. Datorita precipitatiilor reduse si suprafetei mici bazinale (de colectare a apelor), au debite reduse, iar puterea de restituire (cedare) este mica ca urmare a granulometriei fine a rocii magazin (in cazul luturilor). Contribuie intr-o masura mica (neinsemnata) la formarea scurgerii spre rauri.

Ape subterane in depozite deluvio-coluviale de versant. Apa freatica se gaseste la adancimi intre 0-10 metri, in functie de grosimea deluviului, iar calitatea apei este foarte variata. Aceste ape contribuie intr-o masura mai mare la alimentarea raurilor prin intermediul izvoarelor de coasta.

Ape subterane in depozite acumulative de ses. La baza sesului, in depozite grosiere de nisipuri si prundisuri cu o grosime 2-5 metri, se gaseste un strat acvifer cu debit constant si variatii de nivel reduse.

La partea superioara a sesului, pe grosimi de 4-5 metri, in depozite fine argilonisipoase sau chiar argiloase, stratul acvifer apare lenticular, cu grosimi variate avand duritate mare, continut ridicat de saruri si mari variatii de nivel. Frecvent vara dispar.

In sesurile mici se formeaza un singur strat acvifer cu caracter permanent care determina zone de inmlastinire in zonele mai joase.

Din analiza chimica a apei raului Bahlui in perioada cu ploi de gheata (cand alimentarea este exclusiv din surse subterane) rezulta un debit de 0,162 m³/sec, o mineralizare mare, respectiv 2104 m/litru imprimata de apa freatica.

D. Clima

La 17 km est, sud-est de centrul comunei Belcesti se afla statia meteorologica Podu Iloaiei care dispune de date meteorologice complete pe o perioada de 21 de ani pentru temperatura si 78 de ani pentru precipitatii.

Datele referitoare la numarul zilelor cu bruma, evapotranspiratia medie, lunara si anuala precum si a regimului vanturilor s-au luat de la statia Iasi.

Regimul termic

Temperatura medie anuala a aerului are valoarea de 9,1⁰C.

Aceasta temperatura este favorabila principalelor plante se cultiva aici ca: grau, orz, porumb, sfecla de zahar, floarea soarelui, vita de vie, lucerna, etc.

Temperaturi minime absolute a caror valoare scade sub 0⁰C se inregistreaza in a doua decada a lunii septembrie, cel mai timpuriu si se pot prelungi pana in ultima decada a lunii mai cel mai tarziu.

Temperaturi minime absolute a caror valoare scade sub -28⁰C se inregistreaza in lunile decembrie, ianuarie si februarie.

Bruma este unul din fenomenele meteorologice care produc pagube agriculturii. Bruma se produce cu precadere pe fundul vailor Bahlui, si Valea Plopilor dar afecteaza si treimea inferioara a versantilor.

Brumele, cand se produc timpuriu, toamna, dauneaza in special culturilor de legume si porumb, cand acestea nu au ajuns la maturitate.

Brumele de primavara dauneaza pomilor fructiferi, vitei de vie, culturilor de legume, floarea soarelui, fasole si soia.

La amplasarea plantatiilor de pomi fructiferi si vita de vie se va avea in vedere ca acestea sa nu ocupe treimea inferioara a versantilor unor vai afectate de acest fenomen, sau sa se planteze cu specii mai rezistente la ingheturi timpurii si tarzii.

  Regimul pluviometric

Suma medie a precipitatiilor anuale este de 487,9 mm.

Precipitatiile au un grad de favorabilitate mai redus pentru plante fata de temperatura aerului.

Cantitatea de apa utilizata este influentata de relief si permeabilitatea solului. Cu cat panta reliefului este mai mare si permeabilitatea solului mai redusa cu atat cantitatea de apa utilizata este mai mica. Aceasta se reduce prin scurgere.

In sezonul cald precipitatiile au un pronuntat caracter torential, in special vara cand se inregistreaza averse de o intensitate deosebita. Cantitati mari de precipitatii cazute in intervale scurte de timp provoaca vara inundatii si eroziunea solului, iar iarna inzapeziri.

Dintre fenomenele meteorologice negative legate de precipitatii amintim seceta si grindina.

Vanturile din aceasta zona se orienteaza in lungul vaii Bahluiului. Vanturile cu intensitate mia mare, atunci cand sunt insotite de ploi dauneaza culturilor de grau si orez cand acestea sunt ajunse la maturitate si plantatiilor de pomi.

Teritoriul comunei Belcesti se incadreaza in zona a II-a climatica (zona moderat calduroasa, semiumeda).

Topoclimate

In urma analizei facute asupra variatiei valorilor elementelor climatice, ca si in baza informatiilor, a observatiilor directe, ori a aprecierilor comparative, pe teritoriul comunei Belcesti se pot separa o serie de topoclimate si anume:

Topoclimatul versantilor cu expozitie estica (versantii de pe partea dreapta a vailor Bahluiului, Valea Plopilor, Valea Bruma si Putina precum si a altor vai mai mici din partea de est a teritoriului afluente Vaii Plopilor). Fac parte din categoria versantilor putin insoriti. Aceasta ca urmare a insolatiei reduse, a expozitiei spre vanturi mai reci si a persistentei zapezilor la topirile de primavara.

Topoclimatul versantilor cu expozitie vestica (versantii de pe partea stanga a vailor Bahluiului, Valea Plopilor, Valea Bruma si Putina precum si a vailor mai mici din partea de est a teritoriului afluente Vaii Plopilor). Fac parte din categoria versantilor insoriti unde zapada se topeste mai devreme datorita insolatiei mai puternice. Aici evapotranspiratia este mai puternica.

Topoclimatul culmilor unde vanturile au o intensitate mai mare iar brumele si ingheturile se produc mai tarziu, toamna si dispar mai devreme, primavara.

Topoclimatul vailor inguste (Valea Plopilor, Valea Bruma si Putina si alte vai mai mici) se caracterizeaza printr-un minus de lumina in timpul verii si un plus de umiditate. In general sunt vai adapostite, din care cauza, ca urmare a lipsei curentilor de aer aici se produc inversiuni de temperatura.

Topoclimatul sesului Bahluiului, unde precipitatiile sunt mai putine ca in zonele vecine, vanturile sunt mai frecvente si au o viteza mai mare, la aceasta contribuind larga deschidere a vaii (1100 m) ca si orientarea ei (aproape in directia de maxima frecventa a miscarii aerului).

Inaltimea absoluta mica pe care o are lunca si cantitatea sporita de umezeala care provine din evaporarea apei de aici fac ca temperatura aerului sa aiba tot timpul anului valori mai mici decat in zonele vecine iar inversiunile termice produc ceturi si brume (timpurii toamna si tarzii primavara).

Prezenta unor acumulari de apa pe valea Bahluiului si Valea Plopilor, influenteaza microclimatul vailor respective si a zonelor invecinate printr-un plus de umezeala ce provine din evaporarea apei din acestea.

E. VEGETATIA SI FAUNA

Din punct de vedere geobotanic teritoriul comunei Belcesti apartine in intregime subzonei silvostepei.

Pentru caracterizarea vegetatiei naturale s-au analizat mai multe releveuri din lunca Bahluiului, de pe vaile inguste, de pe versanti, de pe pajistile de pe platouri si cate un releveu din vegetatia de balta si dintr-o plantatie silvica.

Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin cateva plantatii silvice (52,34 hectare) ce cuprind urmatoarele specii: Robinia Pseudoacacia, Ulmus foliacea, Carpinus betulus, Quercus pubescens, Quercus robus,Crataegus monogyna, Elaeagnus angustifolia (salcioara) si alte cateva specii de arbusti.

Subzona silvostepei(vegetatia pajistilor)

Pajistile, in marea lor majoritate, sunt raspandite pe versanti erodati de alunecari si salinizare, pe sesuri si funduri de vai inundabile si cu soluri salinizate. (Ocupa suprafata de 2100 ha).

Majoritatea pajistilor sunt folosite ca pasune(1658,79 ha )si au o productivitate mediocra deoarece sunt amplasate pe terenuri improprii culturilor agricole. In cea mai mare parte sunt putin ingrijite, de aceea pasunile sunt invadate de buruieni care le depreciaza mult calitatea si gradul de consumabilitate. Eroziunea, alunecarile de teren, salinizarea si inmlastinirea, contribuie de asemenea la reducerea suprafetei reale de pasunat. Supraincarcarea cu animale, pasunatul pe timp umed si foarte timpuriu, tarlirea si lipsa unor masuri curente de stimulare a autoinsamantarii, de ingrasare si imbunatatire a compozitiei floristice, a dus la degradarea accentuata a majoritatii pasunilor.

Descriem in continuare principalele formatiuni si asociatii de pajisti

-Asociatia cu Stipa capillata

Formeaza pajisti cu suprafete discontinui pe partea superioara a versantilor coame suflate de vant si insorite pe cernoziomuri tipice, carbonatice pe substrat lutos, puternic drenate.

Sunt putin pascute.

Sunt pajisti xerofile unde sunt nelipsite Andropogon Ischaemum, Festuca vallesiaca, Agropyrum cristatum, Stipa lessingiana, Cynodon dectylon, Astragalus onobrychis,Taraxacum serotinum.

-Asociatii cu Festuca vallesiaca

Formeza pajisti xerofile pe pantele cu inclinare moderata slab erodate, pe cernoziomuri si cernoziomuri cambice. Productia de masa verde este mediocra. In aceasta asociatie mai exista si alte specii productive ca:Agropyrum cristatum, Festuca pseudovina, Medicago falcata. In afara de aceste asociatii in asociatie mai intra adesea Stipa capillata, Andropogon ischaemum, Cynodon dactylon.

Majoritatea acestor pajisti sunt puternic degradate prin pasunat irational.

Aceste pajisti sunt raspandite in special pe versantii cu expozitia si vestica.

-Asociatii cu Festuca pseudovina

Formeaza pajisti xeromezofile pe versantii cu expozitie estica slab ti mediu erodati cu complexe de cernoziomuri cambice si cu un grad mai mare de umiditate. Spre treimea superioara a versantilor unde terenul este mai insorit si batut de vant, Festuca pseudovinia se asociaza cu Festuca vallesica si Stipa capillata. Pe terenurile degradate se asociaza cu Botriochloa ischaemum si Cynodon dactylon.

Sunt pajisti cu un grad mare de acoperire.

Este o asociatie tipica de silvostepa.

-Asociatii cu Andropogon ischaemum

Ocupa majoritatea suprafetelor puternic degradate cu cernoziomuri si cernoziomuri cambice. Andropogon ischaemum are dominanta si frecventa mare, dar valoarea furajera este scazuta. Asociatia este saraca in graminee si leguminoase. Mai frecvente sunt: Cynodon dactylon, Agropyrum critatum, Fromus tectorum, Medicago minima. Buruienile au o frecventa masiva.

-Asociatii cu Cynodon dactylon

Constituie un tip de pajisti pe terenurile fertile aluvionate si coluvionate sau cu panta mica. Frecvente in aceste pajisti sunt: Festuca pseudovina, Agropyrum repens, Lolium perene si Andropogon Ischaemum.

Legumimoasele sunt rare. Abundente sunt buruienile.

Astfel de pajisti intalnim pe tot teritoriul.

-Asociatii cu Poa bulbosa

Sunt raspandite pe pasuni in curs de degradare. Urmeaza dupa Festuca vallesiaca. In aceasta asociatie mai intra si alte specii furajere dar foarte rare. Foarte frecvente sunt buruienile.

Acest tip de pajisti este intalnit pe toti versantii.

-Asociatii cu Poa pratensis

Formeaza pajisti productive pe cernoziomuri coluvionate si solurile aluviale cu umiditate mijlocie. Aceste pajisti se intalnesc in formele depresionale din zonele de alunecari, la baza versantilor si pe unele vai inguste. Datorita pasunatului nerational sunt invadate de Poa bulbosa.

-Asociatii cu Agropyrum repens

Formeaza pajisti azonale in lunca Bahluiului si a celorlalte vai, pe soluri aluviale si lacovisti slab salinizate, potrivit de uscate. Cuprinde specii furajere rezistente la pasunat si cosit.

Pe grindurile Bahluiului, unde solurile au textura lutoasa, Agropyrum repens este dominat de Cynodon dactylon.

-Asociatii cu Lollium perene

Formeaza pajisti de mica intindere cu productivitate mare, pe terenuri plane sau slab inclinate, fara drenaj prea bun, pe aluviuni intelenite sau pe soluri aluviale de pe vaile inguste si la baza versantilor. Cuprinde specii valoroase (leguminoase) si sunt slab inburuienate.

-Asociatii cu Alopecurus pratensis

Sunt raspandite pe terenurile joase si umede, bogate in azot si materie organica din lunca Bahluiului si a celorlalte vai inguste.

Sunt folosite mai ales ca faneata.

-Asociatii cu Agrostis alba

Sunt raspandite in zonele unde exista si Agropyrum repens, pe terenurile joase din lunca Bahluiului, cu soluri cu textura fina, inundabile sau reavane.

Dau productii mari de calitate mijlocie.

In afara de gramineele mai sus citate, a caror dominanta in vegetatia pajistilor de lunca variaza mult de la un loc la altul se mai intalnesc destul de frecvent si unele specii de leguminoase ca: Trifolium fragiferum, Trifolium repens, Medicago lupulina, Lotus corniculatus, etc.

Dintre speciile din alte familii mai importante sunt: Plantago media, Plantago major, Polygonum aviculare, Taraxacum officinalis, Ranunculus repens, Daucus carota, Cichorium inthybus, Eringium campestre, etc.

-Formatiuni vegetale de pe terenuri salinizate cu Puccinallia distans

Se dezvolta pe saraturile din sesul Bahluiului, pe versantii si fundul vailor Putina, Valea Bruma si a altor vai mai inguste.

In functie de gradul de salinizare a solului apar ochiuri in care domina Champhorosma anua Statice gmelini, Salicornia herbacea, Artemisa salina (maritima), Salsola soda.

In asociatiile tipice cu Puccinellia distans sunt nelipsite Festuca pseudovina var salina, Poa bulbosa, Trifolium fragiferum, Hatricaria chamomilla, Aster tripolium.

Cu exceptia pajistilor cu Puccinellia distans care sunt bine pasunate de animale, celelalte pajisti dau productii de calitate slaba.

-Pajisti de parloage slab intelenite

Pajistile din aceasta formatie sunt raspandite pe foste terenuri arabile care in prezent nu mai sunt cultivate.

Vegetatia acestor pajisti este alcatuita din asociatii in care predomina specii anuale cu o slaba capacitate de intelenire. Reinsamantarea acestor parloage decurge destul de incet si numai in conditiile unui pasunat moderat cand incep sa se inmulteasca gramineele perene ca Cynodon dactylon, Agropyrum repens si Botriochloa ischaemum.

Aceste pajisti se pot mentine in stare de parloaga mult timp.

Dintre speciile mai importante care alcatuiesc diversele asociatii sunt: Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, precum si multe plante anuale ca: Bromus tectorum, Poligonum aviculare, Carduus nutans, Capsella bursa pastoris, Verbascum phlamoides, Verbascum blataria, etc.

Leguminoasele sunt reprezentate prin unele specii anuale ca: Medicago minima, Medicago lupulina, Melilotus oficinallis si unele perene ca: Medicago falcata, Astrogalus onobrichis, etc.

-Pajisti higrofile cu rogozuri si alte specii caracteristice zonelor umede

Mai reduse ca suprafata, pajistile de acest fel sunt situate pe fundul vailor inguste, pe sesul Bahluiului, in vetrile fostelor lacuri de pe vaile Putina si Valea Bruma si in vecinatatea intre lacurile existente, unde datorita apei freatice sau inundatiilor apa se mentine in exces. Din aceasta cauza vegetatia acestor pajisti este alcatuita din plante cu caracter hidrofil, mai putin valoroase din punct de vedere furajer.

Dintre speciile mai importante pe astfel de terenuri sunt diverse specii de Carex, Juncus si Scirpus, precum si unele graminee ca Agrostis canina si Calamangrostis pseudophragmites.

Aceste specii sunt folosite uneori, in faza tanara ca furaj verde.

Gradul redus de acoperire la pajistile de coasta, are o mare influenta asupra dezvoltarii eroziunii de suprafata si adancime.

Eroziunea este mai mare acolo unde gradul de acoperire este mai mic.

Pajisti de coasta cu stufaris de pe versantul stang din Valea Morii

Pajistile de lunca (in cazul cand solurile nu sunt moderat sau puternic salinizate) au o productivitate mai mare ca cele de pe versanti.

Cauzele degradarii pajistilor

Printre cauzele ce stau la baza degradarii pajistilor, unele sunt legate de factorii naturali iar altele de factorii de ordin gospodaresc in care omul si animalele au jucat si joaca un rol hotarator.

Printre factorii naturali care au actionat si actioneaza in procesul de degradare a pajistilor sunt aceea de care depinde in primul rand regimul de umiditate si hrana a ierburilor.

In aceasta privinta, urmarile actiunii lor pot imbraca urmatoarele aspecte:

- umiditatea insuficienta in perioada de vegetatie

- umiditatea in exces

- un continut redus de substanta nutritive in sol

- un exces de soluri.

La influenta negativa asupra productivitatii pajistilor, pe langa factorii enumerati mai sus, se adauga si influenta omului si animalelor prin:

- pasunat fara intrerupere si cu un numar mare de animale a dus la stepizarea si ruderalizarea pajistilor si intensificarea eroziunii;

- pasunatul primavara ti toamna a fanetelor, duce la intarzierea recoltarii lor, la scaderea productiei si inrautatirea vegetatiei.

Neexecutarea lucrarilor curente de intretinere si imbunatatire a dus in mare masura la degradarea lor treptata.

Masuri de imbunatatire a pajistilor

- Pajistile degradate prin eroziune si alunecari se vor reface si imbunatati prin masuri de regenerare a covorului ierbos si fertilizare.

Regenerarea covorului ierbos nu se poate realiza fara efectuarea unor lucrari care au rolul de a crea conditii favorabile pentru incorporarea semintelor si a ingrasamintelor. O atentie deosebita trebuie acordata modului de executare a acestor lucrari, pentru a nu se favoriza eroziunea solurilor. Pentru evitarea eroziunii se executa cu precadere lucrari de mobilizare superficiala a solului cum r fi, de exemplu discuitul si grapatul. Aceste lucrari se aplica diferentiat, in functie de panta terenului.

Fertilizarea cea mai convenabila se realizeaza in cadrul unui sistem rational de folosire in care se recomanda alternarea pasunatului cu cositul.

Imbunatatirea covorului ierbos poate realiza pe de o parte prin refacerea cu ierburi din vegetatia spontana, iar pe de alta parte prin unele insamantari cu unele specii valoroase.

La alegerea speciilor din amestec sa se aiba in vedere modul de folosire (pasune faneata). Semintele folosite trebuie sa provina de la plante adaptate la conditii de mediu a zonei unde se seamana.

- Pajistile de pe sesuri, cu covorul incheiat, se poate intretine si imbunatati prin masuri de suprafata ca:eliminarea excesului de umiditate, grapari, combaterea buruienilor toxice, distrugerea musuroaielor.

Pajistile cu exces de umiditate vor fi folosite numai ca fanete.

- Ameliorarea pajistilor de pe terenurile saraturate necesita aplicarea unor masuri speciale care sa duca la inlaturarea cauzelor dinauntru si dinafara solului care ii imprima insusiri nefavorabile cresterii unor specii de plante bune furajere.

Aplicarea de masuri agrotehnice, ingrasaminte, lucrarea solului, evacuarea apelor de suprafata, conduce la ridicarea potentialului de productie al solurilor saline si alcalice.

C.V. Oprea si colaboratorii (1961) recomanda ca metoda de ameliorare a pasunilor de pe solurile salinizate, metoda uscata care consta in amendarea cu fosfogips bine maruntit. Propune suprainsamantarea cu Puccinellia distans, Lelilotus officinailis, Lotus corniculatus, Trifolium repens.

- Imbunatatirea pajistilor cu Puccinellia distans. In urma cercetarilor efectuate in bazinul inferior al Bahluiului (Dr.Iacob Th.- teza de doctorat) s-a constatat ca rezultate foarte bune a dat amendarea cu fosfogips si praf de lignit. Prin amendarea si aplicarea de ingrasaminte chimice si organice productia de masa verde creste, creste calitatea acesteia si se schimba compozitia floristica cu Puccinellia distans.

Vegetatia cultivata

Principalele plante care se cultiva pe teritoriul comunei Belcesti sunt: graul, orzul de toamna, porumbul, floarea soarelui, lucerna, sfecla de zahar. Pe suprafete mai mici se cultiva cartoful, fasolea, ovazul, zarzavaturile, sfecla furajera, canepa pentru samanta.

Productia variaza de la an la an datorita instabilitatii conditiilor climatice, cat si neaplicarii in intregime a masurilor agrotehnice corespunzatoare unei bune dezvoltari a plantelor.

Vegetatia segetala

In culturile de pe teritoriul comunei Belcesti se intalnesc aproape toate speciile de buruieni raspandite in judetul Iasi.

Buruienile cele mai frecvente si mai abundente din culturi sunt urmatoarele: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Cynodon dactilon, Setaria glauca(atat in culturi de prasitoare cat si de paioase).

In culturile de prasitoare cele mai frecvente sunt: Echinocloa crus galli, Setaria glaoca, Chenopodium album, Amaranthus angustifolius, Soncus oleraceus, Sinapis arvensis, Chenopodium glaucum(pe soluri umede si sarate de pe sesul Bahluiului), Cripsis aculeata (pe lacovisti slab salinizate).

In culturile de floarea soarelui pe langa cele aratate mai intalnim: Rubus arvalis si Orobanche reticulata.

In culturile de cereale paioase cele mai frecvente buruieni sunt: Sinapis arvensis, Setaria glauca, Stachys annua, Hibiscus trionum, Polygonum convolvulus, Vicia tetrasperma, Rubus arvalis, Agrostema githago (in grau).

In lucerniere mai intalnim Hypericum preforatum, Melilotus officinalis siCudcuta trifolii (parazita).

In sesul Bahluiului in toate culturile intalnim des Tussilago farfara, Phragmites communis, Rumex conglomeratus, Rumex limosus si Matricaria inodora.

In ultimii ani s-a raspandit in culturi Xanthium strumarium.

Aceste specii constituie 80% din masa totala de buruieni de camp. De natura si rezistenta lor trebuie sa se tina seama l stabilirea masurilor agrotehnice de combatere si sortimentului de erbicide utilizate.

Buruienile ruderale de pe marginea drumurilor si din sate, de pe fostele tarle trebuie distruse cu perseverenta deoarece formeaza focare de infestare a culturilor.

In ceea ce priveste activitatea macro si micro vietuitoarelor din sol, amintim galeriile sapate de cartite si alte rozatoare mici intalnite in special pe sesurile zvantate si in zona cernoziomurilor si cernoziomurilor cambice unde amesteca orizonturile solului formand crotovine. Pe pajisti si in culturile de cereale paioase, existenta musuroaielor de cartite ingreuneaza recoltarea, motiv pentru care trebuie distruse si nivelate (primavara si toamna).

In anii secetosi, cu toamne lungi si uscate, o activitate intensa o au soarecii de camp care sapa galerii numeroase, distrugand semanaturile de toamna si lucernierele.

In gradinile de legume, cu soluri grase si umede o activitate intensa o au coropisnitele, viermii sarma si alte miriapode care distrug radacinile unor plante.

n solurile din preajma localitatilor, a livezilor si plantatiilor silvice si a pomilor razleti s-au gasit larve de carabus de mai, care, prin activitatea lor, afaneaza solul, dar distrug unele radacini ale plantelor si tuberculii de cartof.

O activitate pozitiva in sol o au ramele (intalnite in special in solurile coluviale, cernoziomuri si cernoziomuri cambice). Acestea prin activitatea lor afaneaza solul formand coprolite.

F. INFLUENTA ANTROPICA

Pe masura intensificarii si extinderii agriculturi, omul a influentat fie in mod pozitiv sau negativ procesele de solidificare si evolutie a solurilor.

Datorita activitatii social-economice, urbanizarii, dezvoltarii retelei de drumuri, constructii hidrotehnice, sunt afectate suprafete tot mai mari de teren agricol si arabil, unele din acestea fiind scoase din circuitul agricol.

Una din influentele negative mai puternic resimtita in perioada actuala o constituie accelerarea eroziunii solurilor, ca urmare a defrisarii vegetatiei lemnoase (plantatiile existente inainte de anul 1989 pe unele portiuni din versantul drept al vaii Bahluiului au fost defrisate), destelenirea pajistilor de pe versanti precum si nerespectarea masurilor agrotehnice antierozionale.

Prin numeroase lucrari, irational efectuate pe terenurile agricole, s-au produs transformari negative in stratul arat, ca: stricarea structurii glomerulare, mineralizarea si scaderea treptata a continutului de humus precum si scaderea elementelor nutritive. Pe terenurile agricole, datorita trecerii repetate si pe timp umed cu utilaje, solul se afla intr-un proces de tasare.

Toate au dus la scaderea fertilitatii solurilor, iar pe unele suprafete s-a produs degradarea solurilor prin eroziune.

Exemple de influenta negativa a omului se pot observa pe pasunile de pe majoritatea versantilor, care, in prezent sunt slab acoperite cu vegetatie ierboasa.

Masurile de imbunatatire a pajistilor au fost tratate la capitolul"Vegetatia si fauna".

Dintre influentele benefice ale influentei antropice mentionam

- Pe versantii ocupati de terenuri arabile, toate lucrarile agricole s-au executat numai pe linia curbei de nivel

-Pe unele suprafete s-au executat scarificari

-Pentru imbunatatirea insutirilor hidrofizice ale solului, terenurile ce au fust plentate cu vita de vie au fost desfundate;

- Plantarea partiala a unor zone cu alunecari cu specii silvice;

-Pe sesul Bahluiului s-au tras o serie de canale de desecare;

-Pe raul Bahlui si pe paraul Valea Plopilor s-au creat bazine de retinere a apei (iazuri) ce contribuie la reglarea regimului hidrologic al retelei hidrografice;

Apa din acumularea de pe raul Bahlui este folosita la irigarea solurilor situate pe platourile din partea de vest a teritoriului Belcesti precum si a unor insemnate suprafete de pe teritorile Tg. Frumos si Baltati.

Acumularile de pe paraul Valea Plopilor constituie importante bazine pentru productia piscicola, care sunt foarte eficiente din punct de vedere economic.

III. SOLURILE

Caracteristica invelisului de sol, a comunei Belcesti, o constituie predominarea molisolurilor.

Suprafete mai mici ocupa solurile hidromorfe, solurile neevoluate si trunchiate si complexele de soluri.

1. Factorii pedogenetici

Formarea solurilor din zona a avut loc sub influenta unui ansamblu de factori pedogenetici (de solificare) dintre care mai importanti sunt:

a) Factorul biologic

Solificarea nu poate avea loc decat sub actiunea organismelor, in special a plantelor si microorganismelor. In conditii de vegetatie de silvostepa, vegetatia ierboasa lasa cantitati mari de resturi organice, repartizate pe adancime mare, bogata in substante minerale si proteine, usor descompus de catre microorganisme. La randul ei, microflora este foarte bine reprezentata si activa.

b) Clima - actioneaza indeosebi prin precipitatii si temperatura, inca din fazele ce preced solificarea. Dezagregarea si alterarea rocilor, transportul si depunerea produsilor rezultati, modelarea scoartei si diferentierea reliefului sunt determinate de agentii atmosferici ai hidrosferei si biosferei, care depind in mare masura de conditiile climatice. De asemenea formarea partii organice a solului (bioacumularea), intensitatea proceselor de spalare a sarurilor solubile, sunt influentate de clima. Datorita deficitului de umiditate din anotimpul cald, sarurile din apa freatica urca spre suprafata, determinand saraturarea solurilor.

c) Rocile de solificare. In functie de caracteristicile lor fizice si chimice, rocile de solificare influenteaza procesele de solificare.

Pe versanti , prezenta marnelor si argilelor marnoase cu un continut ridicat de carbonati de calciu si magneziu, determina formarea unor soluri cu caractere pseudorendzinice. Prezenta marnelor salifere (depozite salifere) determina formarea de soluri salinizate sau alcalizate.

In sesul Bahluiului, pe depozitele fluviatile argiloase si argilolutoase cu un continut ridicat de saruri solubile si sodiu schimbabil, s-au format lacovisti salinizate si (sau) alcalizate, cu proprietati fizico-chimice putin favorabile pentru culturile agricole.

d) Relieful - are o influenta directa prin procesul de eroziune, transport, depunerea si sortarea sedimentelor precum si asupra texturii (raportul dintre diferite fractiuni granulometrice) materialelor.

In sesuri, mai important este microrelieful, in special zonele depresionare si microdepresionare care au favorizat stagnarea apei la suprafata terenului. La contactul cu versantul, existenta unor zone mai inalte (glacisuri si conuri de dejectie) colaborata cu textura mai groasa a permis un drenaj mai bun.

e) Apa freatica si stagnanta - determina fenomene de gleizare si inmlastinire pe vai si pe versantii cu izvoare de coasta. In cazul prezentei sarurilor solubile si a apei freatice aproape de suprafata, se produce o intensa salinizare a solurilor.

f) Vegetatia conditioneaza formarea humusului in sol, tipul de humus precum si structurarea si afanarea stratului superior al solurilor.

g) Timpul - este considerat factor pedogenetic deoarece de durata fenomenelor care au loc in cadrul acestuia depind in buna masura insusirile solului.

h) Omul - prin activitatea desfasurata a exercitat si exercita o influenta puternica asupra evolutiei solurilor, prin inlaturarea vegetatiei naturale initiale si inlocuirea ei prin pajisti si plante de cultura, prin diverse masuri agrochimice sau prin diverse lucrari de desecare - drenaj, irigare sau indiguire.

Solul reprezinta rezultatul actiunii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici organismele (factorul biologic), clima, roca, relieful, apele freatice si stagnante, vegetatia, timpul si factorul antropic. Ele se interpatrund si se influenteaza reciproc iar numarul si variatia lor determina manifestarea unor procese pedogenetice specifice, care duc la formarea orizonturilor de sol.

2. Procesele pedogenetice

a) Procesele de bioacumulare, prin care se imbogateste partea superioara a solului cu humus si alte substante organice datorita activitatii organismelor, in special a plantelor si microorganismelor. Depunerea si mineralizarea resturilor organice a dus la formarea humusului calcic, de tip mult specific orizonturilor superioare (molice) ale cernoziomurilor, lacovistilor si solurilor aluviale molice. Pe solurile aluviale, procesele de bioacumulare au actionat diferentiat, in functie de frecventa inundatiilor si a grosimii aluviunilor depuse, deosebindu-se soluri aluviale de culoare deschisa cu humus putin si soluri aluviale molice, de culoare inchisa si structura grauntoasa, cu continut ridicat de humus.

Procesele de bioacumulare au un rol de cea mai mare importanta in starea de fertilitate a solurilor. Avand in vedere ca cea mai mare parte a solurilor sunt lipsite de un aport de materie organica important si ca activitatea biologica a microorganismelor este scazuta se manifesta o scadere continua a continutului de humus. De aceea, este necesar sa se aplice in mod sistematic ingrasaminte organice in sol iar pe solurile cu continut foarte scazut de humus sa fie realizata o fertilitate ameliorativa, cu doze mari de gunoi de grajd.

b) Procesele de eluviere-iluviere - se caracterizeaza prin spalarea (levigarea) de catre apa provenita din precipitatii a compusilor solubili si depunerea acestora la diferite adancimi.

Datorita regimului hidric slab percolativ acest proces este lent, sarurile solubile, inclusiv carbonatii de calciu si magneziu sunt levigati si la adancimi mici de 40-80 cm, formandu-se pe relieful mai vechi si mai inalt, orizont "B" fara acumulare de argila (cernoziom cambic).

Pe formele tinere de relief (terase joase, versanti deluviali, sesuri), carbonatii apar la suprafata (cernoziom tipic, erodisoluri, soluri aluviale, lacovisti).

c) Procesele de gleizare, pseudogleizare si lacovistire se produc in conditiile unui exces continuu, prelungit sau temporar de umiditate (apa) in sol.

Sursele excesului de umiditate sunt:

- apele din precipitatii atmosferice, care stagneaza la suprafata solului sau in partea superioara a acestuia, ca urmare a pantei reduse (in sesuri) si drenajului defectuos;

- neuniformitatea terenului, cu microrelief de privaluri, meandre parasite, forme depresionare care favorizeaza stagnarea apei;

- prezenta apelor freatice (lenticulare) la mica adancime (in sesuri), care imbiba solul.

- izvoarele de coasta de pe versantii deluviali.

Excesul de apa din sol determina o aeratie insuficienta si incetinirea proceselor de mineralizare a materiei organice, precum si formarea de compusi toxici.

Terenurile cu soluri afectate de aceste procese necesita amenajari hidroameliorative ca: desecare-drenaj, eventual scoaterea de sub efectul inundatiilor, precum si lucrari agropedoameliorative, in scopul imbunatatirii insusirilor fizico-chimice si hidrofizice pentru marirea potentialului productiv al solurilor (afanare adanca pe fond drenat, nivelare de exploatare, amenajare de santuri si rigole nesistematice, racordate la canalele de desecare pentru eliminarea excesului de apa stagnanta la suprafata solului in perioadele umede ale anului. Solurile afectate de aceste procese sunt situate pe sesul Bahluiului si pe vaile paraielor afluente.

d) Procesele de salinizare si / sau alcalizate

Sursele de saruri solubile sunt:

- structura geologica care, prin prezenta complexului argilo-marnos cu eflorescente saline, a determinat un potential primar de saraturare;

- aportul de saruri solubile din apele de suprafata;

- apa freatica sau apa stagnanta pe profil, mineralizata si situata la mica adancime;

- izvoare de coasta, cu apa mineralizata.

In sol, acumularea sarurilor se realizeaza prin precipitarea acestora in solutie, astfel:

- prin concentrarea solutiei de sol pana la limita de saturatie (solonceacuri);

- prin pierderea umiditatii paralel cu coborarea temporara a nivelului freatic (lacovisti salinizate, soluri aluviale salinizate);

- prin depunerea lor in zona de interpunere a franjei capilare (cernoziomuri salinizate).

In portiunile de teren mai ridicate din ses, miscarea ascendenta a apei freatice este inlocuita in unele perioade ale anului cu altul descendent. Solurile de aici sunt supuse unui proces alternativ de salinizare (in timp de seceta) si de desalinizare (in perioadele umede), in urma carora se produce alcalizarea solurilor, prin patrunderea sodiului in complexul coloidal al solului (lacovisti alcalizate, soluri aluviale alcalizate). Alcalizarea are influenta negativa asupra proprietatilor hidrofizice ale solurilor, in primul rand asupra permeabilitatii pentru apa.

Salinizarea si alcalizarea reduc drastic nivelul recoltelor si duc la degradarea terenurilor agricole, cu restrictii severe privind folosinta si sortimentul de plante.

Pe fondul amenajarilor hidroameliorative (desecare-drenaj), in scopul ameliorarii acestor soluri, sunt necesare o serie de masuri si lucrari agropedoameliorative privind spalarea sarurilor solubile, amendarea cu fosfogips, afanarea adanca cu asigurarea drenajului, folosirea in scop ameliorativ a culturilor tolerante, protectoare si ameliorative.

3. Tipurile de soluri

A. Solurile zonale

Cernoziomurile cambice sunt solurile zonale ale regiunii de silvostepa in care se plaseaza acest teritoriu si le intalnim pe toate platourile largi interfluviale si pe terenurile slab inclinate (cu eroziune slaba, pana la imperceptibila) din partea superioara a versantilor, mai sus de curba de 150-160 m din dealurile: Ciomagu, Izmana, Huc, Cicadaia, Dajdia, Munteni, Bosia, La Poleni, Ulmi, Liteni, Turc)

Cernoziomurile cambice au o morfologie de tip A, B, C in care orizontul A are o grosime de 40-45 cm, iar orizontul B de 30-40 cm. Carbonatii de calciu din orizontul C se afla in general sub 70 cm. Ele s-au format pe material löessoid sau eluvial provenit din degradarea rocilor, si au o textura lut, lut-argiloasa (TT). Aceste soluri se caracterizeaza prin continut ridicat de humus 3-4,5% azot, 0,12-0,22% fosfor mobil 2-18 mg/100 g sol, potasiu 20-40 mg/100 g sol, reactie neutra sau slab acida (pH 6,8-7,4), grad ridicat de saturatie in baze (85-90%) activitate biologica buna, capacitate ridicata de nitrificare si sunt slab erodate.

Pentru marirea productiei nu sunt necesare masuri pedoameliorative specifice, ci numai partial ingrasaminte chimice, irigatii. Acolo unde panta este mai mare sunt necesare masuri antierozionale (araturi pe curba de nivel, culturi in fasii sau benzi inierbate) si masuri de refacere a grosimii orizontului cu humus prin: gunoi de grajd, doze marite de ingrasaminte chimice, adancirea treptata a araturii.

Cernoziomurile - ocupa suprafete mai restranse, corespunzatoare fragmentelor de terase joase si glacisurilor coluviale (sau coluvio-proluviale) uscate, si la contactul cu sesul vailor. Cernoziomurile tipice apar si pe versanti cu pante moderate 5-10s. Din cauza actiunii de spalare a apelor de siroire si a carbonatilor care sunt levigati mai putin, aflandu-se mai aproape de suprafata (40-50m) adica sub orizontul A, aceste soluri incomplet evoluate prezinta o morfologie in care orizonturile nu sunt clar diferentiate - de tipul A/B, C sau A, A/C, C.

Orizontul A este subtire (15-30 cm), continand humus (1,1-4%), azot (0,15-0,22%), fosfor mobil (2-18 mg/100 g sol), potasiu mobil (12-21 si peste 50 mg/100 g sol), reactie neutra slab alcalina (pH=6,8-8,3) cu o structura glomerurala si textura predominant lutoasa. Pe teritoriul nostru sunt multe varietati determinate fie de gradul de eroziune, fie de compactizare a rocii, fie de apa freatica aflata aproape de suprafata, fie de existenta sarurilor sau a fragmentelor de roca calcaroasa. Sunt soluri mai bune pentru cultura, insa si cu luarea unor masuri pedoameliorative pentru fiecare subtip in parte.

Pe suprafete mici se gasesc si cernoziomuri rendzinice si litic-rendzinice, la nord-vest de Satu Nou catre creasta dealului si in partea de sud-vest a comunei, la sud de satul Ulmi. Sub orizontul A, negricios, apare direct roca mama - pietrisuri sau nisipuri, cu continut de calcar. Sunt bune pentru agricultura (vita-de-vie) cu adaus de ingrasaminte chimice.

B. Solurile intrazonale

Solurile hidromorfe - lacovistele ocupa suprafete apreciabile in lungul vailor (Bahlui, Geana, Dajdia, Buhna, Bruma, Turc, Valea Morii) la nord-vest de Tansa si sud-est de Belcesti, unde excesul de umiditate provine din apa freatica aflata la mica adancime si apa provenita din scurgerile de pe versant.

Sunt soluri cu drenaj natural foarte slab din cauza texturii argiloase sunt adesea salinizate. Excesul de umiditate determina o aeratie insuficienta in sol si, deci o incetinire a proceselor de oxidare si o mineralizare incompleta a resturilor organice.

Humusul este in parte organic, in parte mineral. Orizontul de glei din adancime este nestructurat, cu compusi ferosi si manganici. Morfologic profilul solului este de tip A, A/G, G. Toate lacovistele de pe teritoriul comunei au o textura luto-argiloasa, argila lutoasa si sunt salinizate. Lacovistele de coasta stau pe marne cu un continut mare de saruri iar cele de vale stau pe depozite aluvio-coluviale salinizate.

Desi au substante nutritive suficiente (humus 2-4,6%), sarurile (6-9%), sulfatii (30-81%) si apa sunt in exces, din care cauza se preteaza la fanete (cu masuri hidroameliorative).

Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate cuprind: regosolu-rile, solurile aluviale, solurile coluviale, erodisolurile, solurile desfundate.

Regosolurile sunt reprezentate prin petice cu suprafete mici dar numeroase si raspandite pe tot teritoriul - acolo unde panta este mare (peste 10s), afectate de eroziune puternica si de cornisa de alunecare. Ele se dezvolta pe luturi-argile si au o textura luto-argiloasa (TT).

Continutul de humus este redus (0,6-1,6%), la fel si a celorlalte substante chimice. Proprietatile lor fizico-chimice sunt reduse. Pentru imbunatatirea lor este necesara limitarea eroziunii, a alunecarilor, recomandabile fiind inierbarea sau impadurirea si o serie de masuri hidrotehnice pentru stabilizarea alunecarilor.

Erodisolurile - provin dintr-un sol bine diferentiat anterior care a fost atat de intens decapitat prin eroziune accelerata de catre actiunea omului incat partea sa bazala ramasa din profil nu mai permite atribuirea lui la tipul de origine. Acest tip de sol se intalneste frecvent pe versantii cu inclinari accentuate (peste 15s) si cu eroziune excesiv de puternica.

Solurile aluviale se dezvolta in suprafata pe sesul raului Bahlui si pe arii mai restranse in sesul afluentilor acestuia. S-au format pe depozite fluviatile unele cu textura mai usoara lut-nisipoasa, altele cu textura mai grea lut-argiloasa si argiloasa. Alte aluviuni sunt atat de tinere incat pe profil apare stratificatia depunerilor in loc de orizontul de sol. In cadrul solurilor aluviale se intalnesc soluri ingropate.

Solurile aluviale sunt slabe, moderate sau bogate in humus, cu predominarea celor moderate. Orizonturile sunt slab diferentiate, drenajul este moderat pana la insuficient (datorita texturii) si cu manifestari de gleizare in partea superioara, datorita stratului de apa subteran la mica adancime (2-3 m).

Caracteristicile chimice bune ale acestor soluri denota ca sunt terenuri bune pentru culturile prasitoare, cerealiere si masa verde (pH variaza intre 7,5 si 8,3; azot contin 0,12-0,16%; fosfor intre 30-35 mg/100g sol; potasiu mobil 26-38 mg/100g sol).

Pentru evitarea inundatiilor si pentru coborarea nivelului freatic sunt necesare unele masuri hidroameliorative. Pentru cresterea productivitatii lor sunt necesare ingrasaminte chimice si organice.

Solurile coluviale si coluvio-proluviale ocupa suprafete restranse la contactul sesului cu versantii sau pe vaile inguste (Buhna, Dajdia, Valea Morii, Izmana, Coada Rapei etc.). Aceste soluri s-au dezvoltat pe depunerile coluviale si proluvio-coluviale, au o textura lutoasa si luto-argiloasa, iar continutul in humus variaza intre 2,6-4% cu pH 7,1-8). Sunt necesare masuri hidroameliorative pentru coborarea nivelului hidrostatic si folosirea ingrasamintelor chimice si organice. Sunt pretabile pentru culturile de cereale, pasuni si fanete.

In afara acestor tipuri de soluri, pe teritoriul comunei Belcesti au fost identificate complexe de soluri.

Complexele de soluri - sunt alcatuite din mai multe tipuri de soluri, cuprinse in aceeasi suprafata. Fiecare tip din cadrul complexului este dat procentual.

In aceste complexe de soluri, pe langa tipurile de sol amintite, sunt cuprinse si solurile halomorfe care sunt reprezentate de solonceacuri gleice si soloneturi de coasta.

Solonceacurile apar sub forma de petece mici de saraturi cu crusta la suprafata, dezvoltate pe aluviuni salinizate.

Soloneturile sunt dezvoltate pe marne salifere, au o textura luto-argiloasa si argilo-lutoasa. Au un continut ridicat de saruri (cloruri 16,6 mg/100g sol, sulfati 751,6), reactie acida (pH 8,2-10). Solurile halomorfe apar pe versanti si la baza acestora in zonele de ses a paraurilor. In prezent sunt folosite pentru fanete si pasuni, de calitate slaba, sunt necesare masuri ameliorative de amendare si desalinizare.

Pe teritoriul comunei Belcesti s-au identificat 7 categorii de complexe de soluri:

1) Complex de: Lacoviste mlastinoasa salinizata si alcalizata slab, ce detine 20% din suprafata complexului de sol; Sol aluvial molic-gleizat, salinizat slab (50%) si Coluvisol molic-gleizat moderat, salinizat si alcalizat slab (30%).

2) Complex de: Cernoziom tipic, cu eroziune slaba si moderata (30%); Cernoziom cambic tipic cu eroziune slaba si moderata (30%); Cernoziom salinizat si alcalizat slab si moderat (25%); Lacoviste salinizata si alcalizata slab si moderat (15%).

3) Complex de: Cernoziom salinizat si alcalizat slab si moderat in eroziune slaba si moderata de suprafata (40%); Solonet salinizat slab si moderat (40%); Lacoviste salinizata si alcalizata slab-moderata (20%).

4) Complex de: Cernoziom gleizat puternic, salinizat moderat, alcalizat moderat si puternic (30%); Lacoviste salinizata si alcalizata slab (40%); Lacoviste mlastinoasa (30%).

5) Complex de soluri in zona de alunecari stabilizate:

Cernoziom tipic cu eroziune de suprafata de la slaba la puternica (40%); Cernoziom cambic tipic, cu eroziune de suprafata de la slaba la puternica (40%); Cernoziom salinizat si alcalizat (20%).

6) Complex de soluri in zona de alunecari semistabilizate:

Cernoziom tipic cu eroziune de suprafata de la slaba la puternica (30%); Erodisol tipic si salinizat (50%); Lacoviste salinizata si alcalizata (20%).

7) Complex de soluri in zona de alunecari active:

Erodisol tipic si salinizat (50%); Solonet (25%); Lacoviste salinizata si alcalizata (25%).

Ravenele - afecteaza suprafata de 31,6 ha, ceea ce reprezinta 0,4% din totalul suprafetei comunei. Ravenele sunt rezultatul eroziunii in adancime. La ploi torentiale procesul de eroziune in adancime continua.