Biologie	Chimie	Didactica	Fizica	Geografie	Informatica
	Istorie	Literatura	Matematica	Psihologie

Informatica

Index » educatie » Informatica
» CICLUL DE VIATA AL UNUI DOCUMENT

CICLUL DE VIATA AL UNUI DOCUMENT

 

Intrare utilizator Lant brut

 

Un sistem de indexare bazat pe tehnici lingvistice necesita pentru functionarea sa conform exigentelor schemei prezentate un ansamblu de instrumente de lucru: dictionare, tezaure si/sau terminologii, reguli gramaticale, instrumente de analiza a structurii si de construire de noi dictionare, terminologii, baze de cunostinte, motoare documentare ce pot exploata capacitatea de reprezentare a sistemelor (mult mai mare decat motoarele ce utilizeaza reprezentarea booleana).

Tehnicile de indexare pe baza de calcul statistic se aplica de obicei textului integral. Acesta poate fi supus sau nu in prealabil unui tratament lingvistic. Scopul principal este acela de a alege cei mai potriviti descriptori pentru reprezentarea efectiva a continutului. Dupa identificarea descriptorilor trebuie specificati cei retinuti pentru indexare. Are loc un proces de "discriminare" a descriptorilor adica o reevaluare a lor ce implica: eliminarea descriptorilor ce au indexat toate documentele (nu prezinta interes intrucat nu permit diferentierea resurselor); aceeasi descriptori au indexat documente cu un continut asemanator; descriptori diferiti fac referire la documente diferite.

Lantul indexarii automatizate intr-o forma sintetica se compune din: stabilirea unui corpus de documente, pretratamentul si decuparea acelui corpus, obtinerea de unitati de analiza grupate intr-un corpus normalizat.[15] Asupra acestuia se realizeaza o analiza lingvistica rezultand matricea de indexat urmata de o procedura de filtraj in functie de valoarea de discriminare si se obtine o matrice de indexare epurata.

Clasificarea descriptorilor rezultati printr-o analiza relationala duce la rezultatul final: un raport de clasificare si documente indexate concomitent cu indexarea categoriei lor adica regruparea fiecarui document intr-un ansamblu de clase in functie de asemanarea continutului lor si implicit de utilizarea unor descriptori comuni.

3. Comunicarea

Comunicarea, transmiterea unui mesaj sau a unei informatii, a fost si este determinata de dimensiunile Timp si Spatiu. Procedeele, tehnicile, mijloacele de constructie, prelucrare, comunicare si utilizare a informatiei se particularizeaza in functie de aspectele spatio-temporale ale informarii si comunicar Inceputul secolului 21 aduce cu sine realizari tehnologice fara precedent care produc mutatii importante la nivelul tuturor palierelor si sectoarelor societatii si cu repercusiuni importante asupra activitatilor umane su asupra individului. Societatea in sine a primit o denumire specifica: Societatea Informatiei.

Internetul, o tehnologie devenita cotidiana si aproape indispensabila, relativizeaza timpul si spatiul ducand chiar la aspecte de despatializare si detemporalizare in informare si comunicare. Internetul, o retea de retele, este o constructie colectiva ce incita la o abordare colaborativa, cooperativa inclusiv pentru activitatile de invatamant si de cercetare. El modifica practicile de utilizare, de timp si spatiu ; reteaua raspunde unei dorinte de libertate ce se caracterizeaza prin crearea, re-crearea unui spatiu public materializat prin punerea gratuita la dispozitia utilizatorilor a numeroase servicii si produse.

Internetul determina modificari ale activitatilor stiintifice atat in faza constructiei de informatie cat si in faza de difuzare, de prezentare publica a rezultatelor activitatilor de cercetare. Datorita posibilitatilor de comunicare si de realizare de activitati comune la distanta prin intermediul retelelor, comunitatile stiintifice functioneaza ca niste comunitati virtuale. Rezultatele activitatii de cercetare, produsul constructiei de informatie se concretizeaza in articole, studii, comunicari stiintifice, carti, brevete, inventii, produse, aplicatii specifice, etc. Rolul comunicarii este de a asigura schimbul de informatii asupra lucrarilor in curs mentinand astfel comunitatile profesionale si stiintifice in contact.

Doua procedeele de comunicare sunt folosite: un procedeu scris, (preponderent formal) si un procedeu oral (preponderent informal).

Comunicarea scrisa se concretizeaza in principal in publicatiile primare atat in forma tiparita cat si in forma electronica. Publicatiile, documentele primare constituie un produs de informare prin care se prezinta rezultatele cercetarilor. Descrierea bibliografica, rezumatul, indexul acestor publicatii primare se regasesc in publicatiile secundare iar semnalarea si prezentarea publicatiilor secundare se realizeaza prin publicatiile tertiare. Astfel, prin acest lant informational se asigura comunicarea rezultatelor cercetarilor stiintifice deci a informatiei de la un nivel general de semnalare pana la continutul propriu-zis si este posibila aprecierea nivelului general al productiei stiintifice.

Dar de ce este necesara comunicarea informatiei? Yves le Coadic afirma[17]:

Pentru a face ca noile date pe care le obtine, noile concepte pe care le formuleaza sa devina contributii stiintifice recunoscute, acestea trebuiau sa fie comunicate sub o forma care sa permita intelegerea si verificarea lor de catre alti cercetatori si ulterior utilizarea lor pentru a deschide alte directii de cercetare. Astfel "comunicabilitatea" este caracteristica majora a unei productii stiintifice pentru ca ea permite recunoasterea cercetatorului de catre colegii sai si ii asigura succesul in comunitatea stiintifica.

Comunicarea orala este constituita din formele publice (conferinte, colocvii, seminare, etc.) si private (conversatii, schimb de mesaje, etc.) de distribuire a informatiilor. Legat de comunicarea orala acelasi Yves le Coadic afirma[18]:

Informatia comunicata pe aceste cai nu are stabilitatea comunicarii realizate pe cai formale. Schimburile de informatii intre doi cercetatori sau specialisti ai unui domeniu in cadrul unei discutii constau in a sonda o idee sau alta legata de un subiect chiar cu riscul de a o modifica. Aceasta informatie este posibil a fi comunicata de mai multe ori. (Astfel in domeniul formal, cercetatorul este limitat de un cod tacit de deontologie si nu poate publica o informatie decat o singura data intr-un singur articol). Evocata prima data in intimitatea laboratorului, informatia este apoi discutata in diferite reuniuni stiintifice de la cele mai mici (reuniuni locale, regionale) la cele mai mari (reuniuni nationale, internationale).

Datorita Tehnologiilor Informatiei si Comunicarii (NTIC) putem asista la videoconferinte transmise in timp real prin reteaua Internet si chiar interveni cu intrebari, observatii, puncte de vedere. Sala de conferinte devine o sala virtuala, fara ziduri. Notiunea timp se relativizeaza nu numai prin transpunerea la scara globala a unei manifestari stiintifice ci si prin conservarea si arhivarea acesteia in forma cea mai autentica (comunicari, dezbateri, interventii, concluzii, etc.) pentru consultari ulterioare (poate chiar la distanta de generatii).

Dintre serviciile de comunicare disponibile in reteaua Internet consideram adecvate activitatilor institutiilor publice si administrative, din punctul de vedere al importantei si frecventei utilizarii, posta electronica, chat-urile, listele de difuzare si forumurile de discutie .

V.      Posta electronica

Serviciul de posta electronica cunoscut mai ales prin denumirea « e-mail » este astazi cel mai utilizat serviciu Internet.

Acest serviciu permite un schimb asincron adica pentru a putea comunica nu este necesara prezenta simultana a corespondentilor. Schimburile de mesaje se pot realiza intre doua sau mai multe persoane conectate la Internet. Comunicarile realizate prin intermediul postei electronica au un caracter privat.

Transmiterea de mesaje poate fi insotita si de transmiterea de « documente atasate ». Aceasta inseamna ca este posibila atasarea la mesajul electronic a unui fisier informatic realizat intr-o anumita aplicatie. Programele de posta electronica ofera facilitati de gestionare a comunicarilor scrise. Mesajele primite sau transmise pot fi arhivate, imprimate, pot fi ordonate dupa anumite criter Se poate realiza si o selectie automata a mesajelor la primire in functie de anumite criterii, de exemplu dupa emitator. Functia Copy Carbon (cc) permite transmiterea copiilor unui mesaj uneia sau mai multor persoane. Un mesaj primit poate fi transmis unei alte persoane in forma receptionata sau poate fi modificat, insotit de comentar

Toate motoarele si anuarele de cautare importante pun la dispozitia utilizatorilor servicii de posta electronica gratuite. Citam ca exemple : excite.fr ; lycos.com ; yahoo.com ; nomade.fr ; voilà.fr.

b.Chat-urile

Protocolul International Relay Chat, creat in 1988, a permis dezvoltarea de retele internationale pe care se pot instala canale de conversatie (libere sau controlate de operatori). La inceput sistemul se baza pe simpla defilare a mesajelor pe ecran. Dezvoltarea web a permis aparitia chat-urilor multimedia cu ferestre multiple, aplicatii vizuale si sonore. Chat-urile permit realizarea asa numitelor « discutii in timp real », adica se realizeaza o comunicare sincrona, exista schimbul de replici, intrebarile pot fi urmate imediat de raspunsuri ; se poate constitui un context comunicational ce include caracteristici ale comunicarii orale (dar si ale comunicarii scrise) si care dureaza atata timp cat utilizatorul participa la aceasta forma de comunicare. Chat-urile se remarca prin caracterul public al comunicar

Intrucat chat-urile se bazeaza pe serviciile de posta electronica, motoarele de cautare care au asemenea servicii ofera si servicii de chat. Yahoo.com ; voilà.fr ; excite.fr sunt foarte utilizate pentru comunicari de tip chat. Servicii specializate pe mesagerie electronica precum Hotmail.com, al Companiei Microsoft, dezvolta si servicii de comunicare de tip chat.

Conversatiile se realizeaza pe anumite teme care sunt specificate in pagina gazda. Un utilizator se poate inscrie in categoria dorita si in interiorul acelei categorii poate sa discute cu toti participantii sau poate sa discute cu anumiti utilizatori, programul informatic permitandu-i sa realizeze o asemenea izolare.

c. Listele de difuzare

Serviciile de liste de difuzare se sprijina pe serviciile de posta electronica. Aceste servicii permit abonatilor sa comunice, sa schimbe idei, sa solicite informatii in legatura cu o tema sau un subiect definite in prealabil. Fiecare corespondent primeste in cutia sa electronica de scrisori toate mesajele adresate listelor la care s-a inscris. Listele de difuzare se bazeaza pe comunicare asincrona, mesajele sunt transmise prin retea si se asteapta raspunsul intr-un anumit interval de timp.

Listele de difuzare au un caracter semi-public intrucat mesajele sunt transmise tuturor abonatilor listei, pot fi citite de toti, oricare dintre acestia poate sa-si exprime opinia in legatura cu un mesaj raspunzand emitatorului sau transmitand pur si simplu un mesaj membrilor listei.

d. Forumurile de discutii

Numite si "news group", "usenet" sau conferinte electronice, forumurile de discutii permit participantilor sa schimbe informatii de orice fel in legatura cu diferite subiecte. Contrar principiului postei electronice, informatiile forumurilor de discutii nu trec direct in cutia electronica de mesaje a participantilor ci sunt stocate pe servere accesibile prin Internet. In aceste conditii, orice utilizator interesat se poate conecta la serverul ales si poate consulta interventiile si de asemenea, poate participa la aceste conferinte electronice prin transmiterea, publicarea de mesaje. Se poate astfel vorbi de caracterul public al acestei forme de comunicare. Intr-un forum de discutii comunicarea este asincrona existand un anumit interval de timp intre lansarea unui mesaj si obtinerea unei reactii la acel mesaj. Nu toti participantii sunt conectati in acelasi timp iar mesajele se adreseaza tuturor membrilor potentiali ai forumului.

Anumite grupuri sunt moderate adica toate mesajele transmise ajung in prealabil la un moderator care trebuie sa le aprobe inainte de a le difuza eventual in forum.

Este din ce in ce mai dificil pentru un debutant in comunicarea pe Internet, sa faca diferenta intre e-mailul clasic, o lista de difuzare si un forum de discutii intrucat aceste resurse informationale functioneaza pe baza acelorasi principii : identificarea emitatorului ; identificarea subiectului mesajului, a domeniului de interes (numele listei de difuzare sau a forumului care contine elemente informationale si tema aleasa) ; identificarea precisa a schimbului informational (a indivizilor in cazul postei electronice, a indivizilor intr-un ansamblu de abonati in cazul listelor de difuzare, a site-ului, a mesajului, indivizilor in cazul forumurilor publice) ; definirea continutului mesajului.

Legat de o tipologie a schimburilor comunicationale in cadrul unui forum de discutii si/sau liste de difuzare, distingem urmatoarele trei tipuri principale de activitati si de relatii comunicationale :

o      « panou de afisare » ;

o      intrebare/ raspuns ;

o      dezbateri.

4. Utilizarea

A utiliza informatia inseamna ceea ce se face cu materia informativa pentru a obtine un efect care satisface o nevoie de informare. A folosi un produs de informare inseamna a angaja acel obiect pentru o nevoie de informare, fie ca acel obiect continua sa existe (vorbim atunci de utilizare), se modifica (uzura) sau dispare (consum).

Scopul ultim al unui produs de informare, al unui sistem de informare trebuie sa fie gandit in termeni de utilizare ; care sunt faptele de informare si efectele rezultate din aceste utilizari asupra activitatilor utilizatorilor. Functia cea mai importanta a produsului, a sistemului este deci maniera in care informatia modifica conduita acestor activitati. Acestea trebuie din aceasta cauza sa fie "orientate-utilizator".

Nevoia de informare. Cunoasterea nevoii de informare permite sa se inteleaga de ce oamenii se angajeaza intr-un proces de cercetare de informat Exigenta nascuta din viata sociala, exigenta de cunoastere, de comunicare, nevoia de informare se diferentiaza de nevoile fizice care au rezultat din exigente nascute de natura, exigente de a manca, de a dormi etc.

Ce conduce o persoana la cautarea de informatii? Existenta unei probleme de rezolvat a unui obiectiv de atins si constatarea unei stari anormale de cunoastere, insuficiente sau inadecvate.

Distingem in utilizarea resurselor informationale si documentare utilizatorii si non- utilizator Non-utilizatori sunt persoanele care nu fac niciodata apel la un sistem de informare. Aceasta nu inseamna ca ei nu au nevoie de informare dar ceea ce se incearca a se dovedi este ca nevoia de informare, cand exista, este o nevoie derivata, comandata pentru realizarea unei nevoi mai fundamentale.

Tipologia nevoilor de informare. Doua mari clase de nevoi de informare, ambele derivate din nevoi fundamentale sunt luate in considerare : nevoia de informare privind cunoasterea si nevoia de informare privind actiunea.

Nevoia de informare privind cunoasterea este o nevoie derivata din dorinta de a sti iar nevoia de informare privind actiunea este o nevoie derivata din nevoi materiale comandate prin realizarea de activitati umane, activitati profesionale si activitati individuale.

Modificari importante influentate de TIC se produc si in "spatiul utilizatorului". Informatia se gaseste pe suporti traditionali precum hartia (carti, reviste etc.) dar este din ce in ce mai accesibila pe suport electronic. Integrarea de noi servicii de informare si de comunicare a generat produse si servicii originale fara nici un fel de echivalent traditional; s-au dezvoltat noi practici sociale bazate pe noi modalitati de folosire a informatiei. Orice individ poate fi in acelasi timp, datorita NTIC si utilizator si producator de informatie, comunicare nemaifiind strict unidirectionala.

Lectura este considerata a fi o co-productie intre autor si cititor, primul exprimand structurile sale cognitive iar celalalt interpretand mesajul cu ajutorul propriilor sale structuri cognitive. Dincolo de dimensiunile sale recunoscute (semiotica, psiho-cognitiva, sociala), lectura electronica este afectata de schimbarea suportului si presupune cunoasterea dispozitivelor si instrumentelor informatice utilizate in alegerea unei strategii de lectura.

In contextul informational definit de TIC nu mai putem vorbi de un utilizator, cititor inocent care este capabil sa acceseze un continut informational bazandu-se pe un minim de cunostinte si pe propria intuitie.

A controla sau a stapani informatia presupune un ansamblu de activitati de formare care coexista si se completeaza reciproc: formarea preuniversitara, formarea universitara, formarea continua a adultilor (diferite modalitati de formare si autoformare a utilizatorilor).

Cultura informationala reprezinta un ansamblu de cunostinte teoretice si competente practice care permit identificarea unei nevoi informationale urmata de localizarea, evaluarea si utilizarea informatiei gandite, intr-un demers de rezolvare a unei probleme, de gasire a unui raspuns si comunicarea informatiei retinute si prelucrate.

Cultura informationala sau cybercultura inglobeaza atat aspecte tehnologice si competente specifice cat si ansamblu specific de cunostinte si teorii de informare si are in vedere si impactul ce-l poate avea asupra indivizilor si a domeniului lor de activitate. Cultura informationala este o cultura de sinteza.

Un model clasic de formare a unei culturi informationale are in vedere urmatoarele aspecte:

- cunoasterea structurilor de informare si documentare in principal bibliotecile (localizare, organizare, servicii, oferte);

- formarea in cercetarea de biblioteca (cunoasterea cataloagelor, bibliotecilor, lucrarilor de referinta etc.);

- formarea in utilizarea resurselor informationale (localizarea si exploatarea informatiei indiferent de sursa de informare);

TCI au schimbat instrumentele de lucru, au dus la crearea de noi servicii si produse, au determinat o noua abordare a domeniului si a continutului sau informational. Scopul cercetarii ramane insa acelasi: construirea de sens pornind de la sursele identificate si crearea de produse ce exprima si comunica eficient acel sens, acea semnificatie.

Pentru indeplinirea acestui scop este nevoie ca fiecare individ sa fie capabil :

sa determine si sa defineasca precis nevoia informationala;

sa localizeze eficient sursele de informare;

sa evalueze critic elementele informative si sursele de informare;

sa integreze informatiile selectate in cunostintele sale de baza;

sa utilizeze efectiv informatia pentru realizarea activitatii propuse;

sa inteleaga problemele economice, sociale si legale ce insotesc informatiile si sa foloseasca informatia in mod etic si legal.

Este necesar sa fie cunoscute metodele de producere, prelucrare si regasire a informatiei la care se adauga metodele si tehnicile de baza pentru controlul si utilizarea informatiei.

Cautarea de resurse informationale pe Internet.

Ca sistem de informare si comunicare, Internetul prezinta urmatoarele caracteristici : are o structura dispersata ; este eterogen permitand coexistenta a resurse din cele mai diferite , cu grad diferit de efemeritate ; are un caracter public intrucat numeroase spatii de informare si comunicare sunt accesibile de oriunde si in mod gratuit ; este in continua evolutie si deci are o anumita instabilitate zilnic aparand, evoluand sau disparand site-uri.

Amploarea retelei si arhitectura sa fac imposibila realizarea unui inventar exhaustiv a resurselor disponibile. In ciuda ofertelor facute de serverele comerciale nu se poate vorbi de existenta unei strategii unice de regasire a resurselor informationale. Numeroasele instrumente si programe de cautare disponibile se caracterizeaza printr-o specializare mai mult sau mai putin importanta, mai mult sau mai putin adecvata scopului propus. Metodele de adunare si selectare a elementelor informative variaza in limite largi de la un instrument de cautare la altul. Pentru a optimiza o cautare informationala, pentru a gasi cele mai bune surse este necesara o multiplicare a strategiilor de cautare, o coroborare a lor .Paginile gazda ale motoarelor de cautare ofera multiple functionalitati cum ar fi posibilitatile de restrangere a cererii de cautare, o mai mare precizie in exprimarea acesteia, servicii complementare de traducere, selectie de site-uri, abonamente la reviste sau baze de date.

Metodologia de cautare presupune inainte de toate :

Intelegerea a ceea ce este din punct de vedere fizic Internetul ; cunostinte de baza privind arhitectura si functionarea ; ce este URL ; serviciile de baza;

Cunostinte generale privind panoplia de instrumente ce au fost dezvoltate pentru a facilita cautarea de resurse informationale: roboti, repertorii, motoare, meta-motoare, motoare specializate, agenti inteligenti ;

Recunoasterea tipului de resursa informationala gasita : adresa, program, articol, raport, documentatie comerciala, liste sau forumuri de discutii, bibliografie, etc.

Cunoasterea delimitarilor spatiu public/ spatiu privat in domeniul surselor de informare (nu tot ce se poate gasi pe Internet este gratuit).

Analiza intrebarii se face in functie de sursa si de instrumentul de cautare folosit si are in vedere urmatoarele etape :

Definirea caracteristicilor intrebarii : ce tip de obiect se cauta ? (un server Web, un articol, o adresa, un catalog de biblioteca, etc.) ; in ce spatiu lingvistic ? etc.

Definirea contextului intrebarii : cunoasterea domeniului, a actorilor implicati in construirea unei valori adaugate, institutiile implicate etc.

Punerea in relatie a intrebarii cu un ansamblu de instrumente de cautare si cu sursele disponibile ; luarea in considerare a particularitatilor si a limitelor instrumentelor de cautare.

Formularea intrebar

Evaluarea si organizarea resurselor informationale electronice

Aflat in fata Internetului, prima senzatie a utilizatorului care a construit bine o cerere informationala este de abundenta, de multitudine de resurse informationale care ar putea constitui posibile raspunsuri la intrebarile sale. Prin urmare o problema importanta a utilizatorilor nu mai este aceea de acces ci aceea de selectivitate si de evaluare.

Evaluarea unei surse poate incepe chiar inainte de a vedea acea sursa. O prima apreciere a sursei de informare se poate realiza pornind de la notita bibliografica. O notita bibliografica este o descriere dupa norme standardizate a unei carti, articol din periodic sau a oricarui alt material publicat si are in principal urmatoarele trei categorii de date: autorul, titlul, datele de publicare. Aceste elemente sunt utile in determinarea masurii in care o sursa de informare poate fi sau nu utila. Multe din criteriile de evaluare utilizate pentru documentele tiparite pot fi aplicate si resurselor Internet. Deoarece sunt disponibile tot mai multe resurse informationale sunt necesare criterii si competente de evaluare a ceea ce se regaseste.

In cazul bibliotecilor si a altor structuri de informare si documentare, documentele inainte de a ajunge la utilizator au fost supuse intr-o forma sau alta, unor evaluari. Regulile nu mai sunt valabile in cazul WWW. Intrucat fiecare poate scrie o pagina Web, resursele sunt inegale ca valoare. In context Web accentul se pune pe selectivitate si nu pe acces. Sunt anumite criterii care pot fi aplicate in evaluarea surselor de informare indiferent de forma in care acestea se prezinta: tiparita, audio-vizuala sau electronica.

Autorul -este principalul criteriu folosit in evaluarea informatiei .Valoarea unei lucrari este in stransa legatura cu valoarea autorului ei: daca autorul este un nume recunoscut, cu o importanta stiintifica in domeniul sau de cercetare; daca autorul este mentionat (intr-o acceptiune pozitiva) de alt autor in care utilizatorul are incredere ca si competenta; daca documentul Web / Internet citit furnizeaza si informatii biografice despre autor (inclusiv functia,locul de munca ,adresa); daca a gasit documentul printr-o conexiune cu alt document Web /Internet in care are incredere; daca autorul poate fi contactat prin e-mail, etc.

Corpul editorial contribuie mult la aprecierea calitatii informationale a unui document. Inaintea publicarii multe edituri realizeaza o evaluare a lucrarilor din mai multe puncte de vedere:continut stiintific, adecvare cu specificul editurii sau organizatiei editoriale, respectarea standardelor de publicare impuse etc. In lumea Internet, verificarea autoritatii "editorului " se poate realiza: daca numele unei organizatii apare pe document (in antet sau in partea finala), daca exista o mentiune speciala care sa arate ca documentul apartine unei institutii universitare, daca poate fi contactat situl Webmaster al acelui document, daca institutia editoriala este recunoscuta in domeniul stiintific in care studentul isi realizeaza cercetarea, daca se poate stabili exact relatia dintre autor si editor/server, daca se poate verifica identitatea serverului pe care se gasesc documentele, daca pagina Web apartine unui cont personal Internet sau este parte a unui site oficial.

Titlul este un criteriu important in cazul serialelor, putandu-se distinge jurnalele de popularizare de jurnalele stiintifice (recunoscute in comunitatile stiintifice).

Punctul de vedere. Fiecare autor incearca sa-si impuna prin date si elementele informationale prezentate, punctul sau de vedere. Rareori elementele informationale prezentate intr-un studiu sunt neutre. In evaluarea informatiei gasita pe Internet trebuie determinat in primul rand cine a furnizat-o si care este punctul de vedere. Furnizorii (editorii) comerciali si sociopolitici prezinta cele mai "interpretabile" date. Punctul de vedere al unei organizatii sau institutii se rasfrange asupra publicatiilor sale. Trebuie vazut deci, cum este prezentata organizatia detinatoare a Webserverului pe care se gasesc documentele si trebuie facuta distinctia intre reclama, prezentarea politicii organizatiei si datele obiective. In cazul punctelor de vedere partizane, trebuie verificate si opiniile contrare.

Referintele in si la literatura de specialitate arata situarea lucrarii intr-un domeniu stiintific si nivelul de cunoastere al acelui domeniu de catre autor. Trebuie vazut daca documentul are sau nu bibliografie; daca autorul dovedeste cunoasterea teoriilor si tehnicilor considerate de baza in domeniul prezentat; daca prezinta teorii si tehnici noi (si le argumenteaza convingator); daca sunt prezentate subiecte controversate; daca lucrarea este prezenta in bibliografii sau daca este citata ca sursa pentru alte lucrari .

Acuratetea sau verificabilitatea detaliilor constituie un criteriu folosit cu precadere in cazul lucrarilor apartinand unor autori sau organizatii sau in cazul lucrarilor prezentate intr-un mod neconventional. Prezentarea metodelor de cercetare, trimiterea la alte surse( considerate de autoritate), conexiuni cu surse incluse in bibliografie, utilizarea unui background informational ce a fost deja verificat sub aspectul acuratetei pot constitui criterii in selectarea documentelor ce prezinta rezultate ale unor cercetari stiintifice.

Data publicarii si/sau actualizarea. In cazul documentelor tiparite, data publicarii indica noutatea unui continut stiintific[19] .In cazul documentelor electronice (in special Internet) se verifica data publicarii, data actualizarii; daca actualizarea se realizeaza la anumite intervale de timp; daca documentul include data copyrightului .

Gradul de acoperire a subiectului. Important pentru un utilizator care realizeaza o lucrare de cercetare este sa cunoasca in ce masura un document poate prezenta toate aspectele subiectului sau; sa determine aspectele subiectului sau care sunt tratate in documentul gasit ; care este nivelul de profunzime in tratarea subiectului (sau a anumitor aspecte); daca sursa de informare este o sursa primara sau secundara .

Sintetizand se poate aprecia ca un document poate fi utilizat ca sursa de informare daca este semnat si autorul poate fi contactat, daca este publicat sub egida unei instituitii ce poate oferi garantii de autoritate sau pagina Web este dintr-un domeniu precum .edu, .gov , .org; daca punctele de vedere sunt cat mai aproape de obiectivitate si din surse verificabile; daca este actualizat regulat si daca continutul sau este relevant pentru tema de cercetare .

Inregistrarea si organizarea elementelor informationale presupune competente lingvistice dar si logico-cognitive de intelegere a structurii electronice a documentelor, a sistemelor IT. De asemenea, utilizatorii sunt solicitati sa cerceteze in baze de date, sa realizeze o selectie si sa inregistreze documentele selectate (se poate realiza inregistrarea pe dischete dar si telesarjarea sau listarea la imprimanta). Sursele de informare sunt organizate intr-o baza de date personala ce cuprinde implicit si bibliografia .

5. Conservarea - Prezervarea - Arhivarea

O resursa informationala electronica este un ansamblu complex de continuturi informationale structurate intr-un format de document si un program informatic sau o aplicatie (mai multe programe coroborate) care permit functii precum cautarea, afisarea, navigarea, toate stocate pe un suport.

Conservarea, prezervarea, arhivarea documentelor electronice, similar celorlalte tipuri de documente, trebuie sa aiba in vedere:

Obiectiv: Luarea tuturor masurilor necesare pentru evitarea invechirii sau alterarii, uzarii datorita utilizarii lor sau efectelor timpului si a cauzelor naturale (accidentele).

Mijloace: Elaborarea si aplicarea de norme necesare asigurarii conditiilor de climat si microclimat, norme de manipulare si utilizare, norme de reproducere pornind de la resurselor initiale; norme de restaurare etc. (norme particulare in functie de suport sau continut - de ex.recopierea la anumite intervale de timp).

Microclimatul: respectarea unor conditii adecvate pentru temperatura, umiditate, praf, lumina, camp magnetic, etc.

Cunoasterea conditiilor de invechire a suportului (a nivelurilor pentru imprimare de ex.) conduce la stabilirea clara, particulara a procedurilor de prezervare, conservarea, restaurare (si chiar se pot da sfaturi producatorilor pentru a realiza suporturi sau chiar documente ca intreg cu o mai mare longevitate.

Tipologia documentara impune necesitatea de a arhiva documente din cele mai diferite in functie de continut si suport: documente imprimante pe suport hartie, fotografii, filme, documente audio, documente electronice pe suport extern.

Documentele electronice ridica probleme noi in privinta conservarii si arhivarii:

Ce se conserva si arhiveaza suportul sau continutul informational?

Raspunsul: Ambele

Nu s-au sedimentat suficiente experiente pentru a realiza norme care pot fi generalizate.

Nu se stie care este rezistenta in timp a noului suport.

Solutie -trecerea periodica a continutului pe alt suport echivalent sau mai evoluat.

Prezervarea, conservarea, arhivarea, restaurarea documentelor electronice necesita cunoasterea tuturor componentelor tehnice pentru a garanta accesul la continut indiferent de tehnologia utilizata la crearea sau publicarea acestui document (sa fie conservata in perfecta functionalitate o aplicatie si nu numai datele si informatiile utilizate- vezi baze de date).

Cercetari din domeniu Tehnologiei Informatiei si Stiintelor Informarii si Comunicarii isi propun sa dezvolte modele de arhivare pe termen lung a resurselor electronice tinand cont de cele doua tendinte: asigurarea unei durate de viata cat mai lunga a suportului fizic; reinnoirea continua a suportului (trecerea pe un alt suport)

Variante alternative: conservarea, datelor si informatiilor pe suport hartie (suport deja testat in timp); conservarea pe microformate; realizarea de variante electronice de rezerva nesupuse comunicarii (un fel de exemplare de depozit legal).

Obs.:Variantele alternative nu se pot aplica documentelor multimedia

Invechirea suportului - vezi evolutia suportului: de la banda magnetica (anii '80) la CD-ROM, DVD (Digital Versetile Disk) ridica problema compatibilitatii programelor informatice

Preocuparile privind conservarea informatiei electronice dateaza din deceniul 8 si se datoreaza organismelor responsabile cu prezervarea informatiilor produse sub forma prelucrarii de text precum si arhivelor. Prima problema (si cea mai importanta) era fragilitatea suportului (magnetic). La inceputul anilor '90 arhivele impusesera metoda de recopiere periodica a datelor de pe un suport pe altul. Aceasta metoda este eficienta atunci cand informatia este codificata intr-un format independent de platforma hard si soft utilizat la producerea si utilizarea sau cand o versiune superioara a unui program informatic este compatibila cu versiunile precedente.

Suporturile de publicare si arhivare a documentelor electronice au fost initial suporturi magnetice. Acum sunt in principal CD si observam o mutatie spre DVD (Digital Versatile Disk). Acesta din urma permite inmagazinarea unei mari cantitati de date pe un disc de aceeasi marime la aparitia unui nou suport de publicare si arhivare, studii tehnice (contradictorii) anumiti producatori si utilizatori acestuia asupra duratei lui de viata pentru a se putea administra prezervarea informatiilor vehiculate.

CD-sunt utilizate pentru inregistrarea de informatii sonore, vizuale sau aplicatii multimedia dar, de asemenea, sunt foarte utilizate ca suport de arhivare pentru documente electronice de patrimoniu din arhive, biblioteci, muzee sau documente electronice produse de diverse institut Producatorii anunta pentru CD o longevitate intre 75-200 de ani in functie de componentele materiale din structura discului. Nu exista norme stabilite pentru masurarea duratei de viata a unui CD.

Teste efectuate de catre Library of Congres sau Biblioteca Nationala a Frantei au permis unele concluzii privind durata de viata a fiecarui tip particular de CD asigurandu-se astfel reinnoirea continutului informational inainte ca acel disc sa fie inutilizabil. Alta concluzie: conditiile de microclimat influenteaza radical durata de viata a suportului.

Coroborat cu invechirea suportului trebuie evaluata si invechirea tehnologiilor informatice asociate fiecarei resurse electronice.

Componentele hardware, programele informatice, metodele de prelucrare a informatiilor sunt supuse unei uzuri morale rapide (ciclul de viata: 2-5 ani).

Evolutiile tehnologice din ultimul deceniu arata ca informatiile electronice sunt produse in moduri extrem de diverse in functie de continuturile informationale si de programele utilizate (fara a fi asigurate in toate cazurile compatibilitatile).

Doua tehnice sunt propuse ca raspuns la invechirea tehnologiilor:

- migrarea datelor

- emulatia mediilor informatice

Migrarea datelor inseamna transferul periodic al unei resurse electronice de pe un suport pe altul, dintr-un context informatic (continut + program informatic) in altul. Migrarea trebuie sa prezerve integritatea unui obiect digital astfel incat sa poata fi utilizat (cautarea informatiei, afisarea si utilizarea sa fie identice cu cele din timpul initial al producerii resursei informationale). Migrarea datelor implica o reinnoire a suportului dar nu in mod obligatoriu o copie identica ci un continut informational identic intr-un nou context tehnic. Se realizeaza la fiecare schimbare a contextului informatic.

Migrarea datelor are implicatii legale asupra dreptului de modificare a obiectelor digitale care sunt din ce in ce obiecte complexe compuse din elementele subordonate unor regiuni de drept diferite (necesitatea organizarii operatiilor de migrare a datelor la nivel national si international sub o infrastructura cooperativa).

Emulatia consta in coroborarea unui context informatic, asigurarea compatibilitatilor intr-un context informatic. Tehnica emulatiilor aplicata prezervarii pe termen lung a resurselor electronice inseamna ca se incearca definirea unei metode care va permite compatibilizarea sistemelor informatice invechite cu sistemele inca incomplet cunoscute ale viitorului. O asemenea abordare este insa in faza de cercetare.

Consecinta: - eficientizarea costurilor si asigurarea circulatiei informatiei;

- eficientizarea costurilor: emulatia, coroborarea sistemelor informatice face aproape inutila migrarea permanenta a datelor (intr-o cantitate din ce in ce mai mare) la fiecare schimbare a formatelor, a programelor informatice, a materialelor utilizate.

Emulatia contextelor informatice inseamna:

- dezvoltarea de tehnici generalizabile (care includ specificatiile calculatoarelor viitorului) care permit inregistrarea atributelor necesare recrearii comportamentului documentelor actuale si viitoare;

- dezvoltarea de tehnici pentru inregistrarea metadatelor necesare pentru cercetarea, accesul la documente electronice si recrearea lor;

dezvoltarea de tehnici pentru incapsularea documentelor, a metadatelor lor, a programelor informatice si a specificatiilor de emulatie, de compatibilizare in scopul prevenirii alterarii lor.

Caracteristicile documentelor electronice din perspectiva arhivarii acestora. Documentele electronice care sunt prelucrate, stocate si comunicate sunt din ce in ce mai mult documente multimedia cu link-uri hypertext spre alte documente electronice. Fiind cu o structura complexa, pentru un asemenea document electronic este necesar sa fie precizat ce trebuie prezervat; documentul ca intreg (continut informational + aplicatie informatica) sau doar continutul informational.

Se disting urmatoarele caracteristici care asigura integritatea unui obiect cu informatie electronica:

o      informatia continuta;

o      stabilitatea obiectului;

o      referinta obiectului;

o      provenienta obiectului;

o      contextul obiectului

Toate aceste informatii care conditioneaza integritatea obiectului sunt create si trebuie sa fie prezervate impreuna cu obiectul, pe toata durata lui de viata.

Informatia continuta.

Arhivarea pe termen lung a obiectelor cu informatie electronica are in vedere in principal prezervarea continutului informational, intelectual al unui asemenea document electronic studiile teoretice nu reusesc sa defineasca concret "continutul intelectual al unui obiect cu informatie electronica". Se disting mai multe nivele de abstractizare prin care se poate defini un continut necesar a fi prezervat. La nivel de baza toata informatia electronica este constituita dintr-o succesiune de bits cu valorile 0 si 1 si fiecare obiect se distinge de un altul prin ansamblul exact de succesiune a bitilor continuti. Conservarea informatiei de la acest nivel consta in conservarea exacta a acestei succesiuni de biti.

Standarde si norme pentru documentele electronice stipuleaza regulile de structurare a continutului informatiei ASCII, UNICOD, SGML, XML, HTML - modalitati de incapsulare intr-o structura logica.

Stabilitatea . Prezervarea unui document electronic (a unui obiect cu informatie electronica) nu trebuie sa ia in considerare doar continutul ci mai mult o versiune stabila si fixa a intregului obiect, document care sa nu poata fi modificat fara o identificare precisa si neambigua a versiunilor care se succed in timp. De asemenea, versiunea considerata de baza sau referentiala, principala etc. Poate fi marcata intr-o forma electronica ( un fel de amprenta sau filigran electronic).

Exista si modalitatea de semnalare a variantelor succesive al unui document prin realizarea de notite individuale pentru fiecare schimbare legate de documentul de baza (vezi bazele de date in special bazele de date legislative).

Referinta. Nu este suficient ca un document electronic sa fie prezervat, conservat, arhivat. El trebuie sa fie regasit cu usurinta pentru a-si indeplini menirea de sursa de informare. Pentru documentele traditionale referintele se fac prin bibliografii, dictionare, cataloage, indexuri, instrumente de cautare.

In spatiul electronic este necesar ca referinta sa fie un link activ care sa permita accesul direct la resursa sau un minim de explicatii asupra conditiilor de acces.

Sunt mai multe metode care faciliteaza accesul la obiecte cu informatie electronica:

- sisteme traditionale de descriere dar realizate in context informatizat (de tipul bibliografiilor si cataloagelor electronice) includ un link si o posibila descriere a documentului electronic (campul 856 din formatul MARC);

- Obtinerea de referinte concrete la un document electronic prin includerea elementelor de referinta la sursa intr-o parte distinsa a documentului insusi. Formatul TEI (Text Encoding Initiative) - format in care informatiile descriptive si de identificare sunt incluse in antetul documentului. De asemenea, principiul este intalnit si in cazul metadatelor din formatul HTML.

- URL (Uniform Resource Locator) inclus in HTML in paginile Web sunt coduri de localizare a obiectelor electronice pe un calculator din reteaua Internet. Uniform Resource Locator care este un link spre localizarea fizica a obiectului si care se schimba in momentul localizarii

- URI -Uniform Resource Identification - defineste cadrul general pentru identificarea, numerotarea si localizarea obiectelor electronice pe Web. Acest cadru generic include:

- URN - Uniform Resource Name care este un identificator unic si permanent al resursei care este inregistrata intr-un repertoar (permitand rezolvarea situatiilor in care pentru acelasi nume exista mai multe locatii).

- URC - Uniform Resource Caracteristic care permite asocierea informatiilor cu o identitate si cu anumite conditii de acces la obiectul electronic.

Provenienta - concept de baza al arhivarii moderne si este legat de istoricul unui document.

In contextul electronic, provenienta este strans legata de stabilitatea unui document fiind considerat important stabilirea versiunilor si editiilor multiple ale unui document si de pastrare a urmelor migrarii unui asemenea document; istoricul lantului de conservare al unei resurse de la crearea sa pana la prezervare, conservare, arhivare pentru a asigura autenticitatea obiectului si pentru a garanta integritatea sa.

Contextul

Obiectul cu informatie electronica este dependent de nivelul sau tehnic la mai multe niveluri:

- contextul tehnic care conditioneaza utilizarea sa;

- este legat de alte obiecte prin link-uri in functie de propriul continut:

- este legat prin vectorul sau de comunicare.

Este dependent pentru crearea si utilizarea sa de un context informatic bidimensional- dimensiunea materiala si dimensiunea logica (constrangerile tehnice si software pentru utilizarea unui document).

Toate aceste constrangeri de utilizare pun probleme pentru conservarea pe termen lung.

Un obiect electronic scris in HTML permit prin link-urile sale deschiderea unui alt obiect situat pe un alt site. A prezenta un asemenea document inseamna a-l prezerva cu toate link-urile continute si cu toate obiectele care se deschis de la aceste link-uri. Aceasta inseamna ca trebuie asigurata periodic o prezervare a ansamblului Web pentru a se asigura implicit prezervarea tuturor obiectelor electronice si a link-urilor care le leaga.

Caracteristicile de comunicare ale obiectelor electronice difera in functie de modul de comunicare off-line sau online. De ex. CD-ROM are propriile formate de organizare a fisierelor diferite de formatele Web.

Organizarea arhivelor electronice

Rolul prezervarii - garantarea pe termen lung a accesului la informat

Tendinte:

- creatorii, furnizorii, proprietarii de drept au responsabilitatea initiala a arhivarii documentelor electronice si asigura prezervarea lor. Ei pot transfera aceasta responsabilitate (prin acorduri clare) unor sisteme de arhivare care preiau totul sau partial responsabilitatea arhivar Bibliotecile, arhivele pot prelua responsabilitati de arhivare. Avantaje economice de ambele parti si in plus structuri de tipul arhive, biblioteci, muzee pot asigura si accesul si utilizarea informatiilor.

- Bibliotecile nationale evalueaza problemele tehnice si juridice privind colectarea si conservarea publicatiilor electronice din retea. Acestea sunt obligate sa-si indeplineasca misiunea lor de asigurare a mostenirii culturale si intelectuale a unei tari (prin colectarea, prezervarea si conservarea intregii productii culturale si intelectuale a unei tari).

- Comunitati de creatori de continut intelectual (precum cercetatori) precum si diverse institutii (producatoare de arhive tehnice, economice etc.) doresc sa-si organizeze arhivele (pe termen lung) prin resurse proprii sau prin organizatii cooperative independente (accesul la arhive) - legea arhivelor.

Modelul Sistem de Arhivare Deschis

Modelul se poate aplica oricarei arhive si in special institutiilor si organizatiilor cu responsabilitati de arhivare pe termen lung. De asemenea, modelul este valabil pentru orice tip de document traditional sau electronic.

Sistemul permite preluarea de informatii de la producatorii de date si asigurarea perenitatii acestora (prelucrare); administrarea arhivelor in acord cu regulile de administrare definite de reglementari generale (drept, tarife, relatia producatori, utilizatori etc.); furnizarea la comanda a datelor si informatiilor diferitilor utilizatori.

6. Contextul actual al editarii electronice

Multiplicarea exponentiala a documentelor electronice pune mai multe probleme:

- Cum se produc si se realizeaza schimburile independent de suport sau de programul informatic?

-Cum se protejeaza dreptul de autor cand o copie electronica se realizeaza cu mare usurinta?

-Cum se regaseste un document anume printre toate cele existente pe web sau in alte surse?

-Cum se arhiveaza aceasta masa documentara?

o      Producatorii-consumatorii sunt interesati de acces (vezi multiplele solutii de punere in retea a continutului; multe artizanale)

o      Producatorii-comercianti sunt interesati de obtinerea de profituri. (Pentru ei este importanta industrializarea productiei si gasirea modelelor economice adecvate).

o      Fiecare grupa a dezvoltat norme si standarde care sa raspunda propriilor obiective.

o      Maturizarea tehnologiilor conduce la unificarea standardelor si provoaca apropierea intre actorii implicati

o      Regulile traditionale de difuzare a informatiilor (a cunoasterii) au fost bulversate de digitalizare.

Solutia: Normalizarea si impunerea profesiilor de informare

---