Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica | |
Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Sistemul de numeratie binar foloseste ca simboluri numai cifrele 1 si 0. El este important deoarece, intr-un calculator, toate informatiile sunt stocate in seturi de tranzistori, care pot fi in stare de blocare (3,5 V la iesire, adica valoarea binara 1) sau in stare de saturatie (0 V la iesire, adica valoarea binara 0).[1]
La introducerea datelor in sistem, acesta le converteste, automat, din zecimal in binar; invers, la extragerea rezultatelor, acestea sunt convertite, automat, din binar in zecimal.
Se face impartind numarul la 2, apoi, fiecare cat la 2, atat timp cat este posibil. Resturile partiale obtinute, citite de la coada la cap, sunt cifrele numarului binar.
Se face prin dezvoltarea numarului binar dupa puterile lui 2.
Pentru reprezentarea sirurilor de caractere s-au utilizat, in decursul timpului, mai multe codificari, standardizate sau nu. Codul folosit actualmente, cvasiuniversal, este ASCII (American Standard Code for Information Interchange), prin care fiecarui caracter i se asociaza un cod numeric (0255 in zecimal), reprezentabil pe un octet. Tabela de asociere este:
De remarcat!
Literele au coduri consecutive, ceea ce e util, ulterior, la sortarea sirurilor de caractere.
Alte coduri folosite in decursul timpului au fost Hollerith, EBCDIC, RADIX-50, Baudot etc.
Adoptarea sistemului binar are si o justificare tehnica. Chiar daca, teoretic, este posibil ca intr-un calculator sa folosim 10 trepte de tensiune (cate una pentru fiecare cifra zecimala) in loc de doua pentru a obtine o reprezentare directa in zecimal, aceasta nu se justifica din punct de vedere economic (de exemplu, pentru aceasta ar fi nevoie ca un tranzistor sa lucreze la o tensiune de cel putin 35 V, ceea ce ar insemna un consum mare de energie si un efort suplimentar pentru racire).
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate