Sisteme de timp real. Hard vs.Softt

Sistemele timp real pot fi clasificate din diferite puncte de vedere. Astfel, aceste clasificari pot fi realizate in functie de caracteristicile aplicatiei, si in consecinta sunt dependente de factori externi sistemului de calcul utilizat sau in functie de caracteristicile implementarii si proiectarii propriu-zise, caz in care sunt dependente de factori interni sistemului de calcul.

O binecunoscuta clasificare imparte sistemele de timp real in:

Ø      sisteme timp real hard: in cadrul acestora trebuie sa se garanteze prin proiectare satisfacerea constringerilor de timp in orice situatie posibila; utilitatea unor astfel de sisteme depinde tocmai de posibilitatea de a asigura o performanta predictibila in decursul unor situatii limita. Nesatisfacerea constringerilor de timp in cazul sistemelor hard real-time conduce la compromiterea functionarii corecte a sistemului

Ø      sisteme timp real soft: acestea sunt sisteme pentru care o eventuala nesatisfacere a constringerilor de timp nu compromite corectitudinea acestuia

Un exemplu tipic de control timp real hard este bucla de control a temperaturii unui amestec intr-o instalatie chimica, cu ajutorul unui robinet care inchide/deschide circuitul de aerisire. In termeni de control, pentru proiectarea unui algoritm potrivit buclei de control a temperaturii, se impune alegerea unui interval de achizitie T_s corespunzator, astfel incit, in cadrul acestuia sa fie posibila realizarea operatiilor de citire a intrarii, de realizare a calculelor de control precum si de a transmite in afara, catre actuatorul care actioneaza de exemplu robinetul, iesirea calculata (cit de mult acesta va trebui deschis).

Practic, proiectarea unui sistem timp real hard, care trebuie sa produca rezultate corecte la momentul corect, este fundamental diferita de proiectarea unui sistem in timp real soft. Diferentele pot fi sintetizate conform Tabelului 1.1:

Astfel, cerintele pentru timpul de raspuns in cadrul sistemelor timp real hard sunt de multe ori de ordinul a citorva milisecunde sau chiar mai putin, excluzind practic posibilitatea interventiei utilizatorului uman in situatii critice. In acest caz sistemul trebuie sa fie autonom pentru a asigura operarea in siguranta a procesului. Pentru sistemele timp real soft si on-line cerintele de timp sunt mai relaxate; in plus, nesatisfacerea unei constringeri de timp nu compromite functionarea corecta si sigura a sistemului.