ORGANIZAREA INFORMATIEI

ORGANIZAREA INFORMATIEI

1. Date si informatii

Pentru a deveni informatii, datele privitoare la obiectul de activitate trebuie prelucrate in concordanta cu cerintele informationale, adica culegerea datelor si prelucrarea lor si apoi distribuirea lor la factorii de decizie. Deci:

- datele privesc evenimentele primare, colectate pentru informare sau rezolvarea unor probleme sau situatii;

- informatiile sunt mesaje obtinute prin prelucrare datelor, calcule, sortari, clasificari.

Datele supuse prelucrarii sunt introduse in calculator sub forma de cifre si alfanumerice (litere, cifre si alte caractere speciale).

In prezent se defineste informatica ca stiinta care prelucreaza datele prin mijloace electronice.

In dezvoltarea informaticii se pot distinge patru etape:

Etapa 1940-1960, in care informatica are un caracter de noutate si patrunde in statele majore ale armatei americane, universitati si institute de cercetare.

Etapa 1960-1970, in care informatica a patruns in intreprinderi si mai ales companii comerciale si petroliere.

Etapa 1970- 1990, in care informatica s-a bazat mai ales pe realizarea si utilizarea calculatoarelor de medie capacitate. Informatica a patruns in toate domeniile vietii cotidiene, dar mai ales in activitatea militara, economica, cercetare stiintifica si invatamant.

Etapa 1990-2000 si continuare, cand au luat amploare PC-le care au patruns in toate domeniile de activitate economica si sociala, inclusiv in casele oamenilor. Totodata au aparut calculatoarele inteligente care isi dezvolta programele proprii de organizare si de recunoasterea mediului inconjurator inclusiv vocile si scrisurile oamenilor cu care sunt in contact.

Intrucat calculatoarele lucreaza cu circuite integrate care nu cunosc decat doua stari distincte, cea mai mica unitate care este prezentata in informatica este bitul (binary digit).

In prezent calculatoarele lucreaza cu cea mai mica unitate de date ce este adresata memoriei calculatorului, si care se numeste byte sau octet, succesiune de 8 biti.

Multipli unui byte, folositi in mod obisnuit in literatura de specialitate sunt:

kB = 1.024 bytes ; MB = 1.024 kB; GB = 1.024 MB; TB = 1.024 GB.

Reprezentarea in memorie a datelor si informatiilor se realizeaza la nivel de:

byte - semicuvant de 8 biti ;

cuvant de memorie, 2 byte- 16 bytes;

dublu cuvant - reprezentat prin 4 bytes, respectiv 32 biti;

cvadriplu cuvant - reprezentat prin 8 bytes.

2. Tipuri de fisiere

Fisierul este o colectie de informatii, omogena din punctul de vedere al naturii informatiilor si al cerintelor de prelucrare a acestora, colectie care poate fi memorata pe un suport de informatie.

Indentificatorul fisierului este format din doua elemente: numele si extensia.

In cazul sistemului de operare MS-DOS, el este un sir de maxim 8 caractere alfanumerice si extensia un sir de 3 caractere, tipul fisierului se foloseste pentru a aprecia apartenenta fisierului la o clasa de fisiere. Pentru separarea numelui de extensie se foloseste punctul.

Sistemul de operare Windows 95 accepta nume lungi de fisiere, care pot avea pana la 255 de caractere si astfel se permite definirea mai buna a continutului fisierului, implicit se preiau primele caractere care-l fac unic definit in arborescenta.

Nu pot fi folosite pentru denumirea fisierelor:

caracterele: . > < + = ; , );

spatiile;

numele de dispozitiv (cuvinte rezervate de catre sistem pentru dispozitivele periferice), de exemplu:

CON -consola sistem

PRN, LPT1, LPT2, LPT3 - interfete paralele

COM1, COM2, COM3, COM4 interfete seriale

Unitatile de discuri: A:, B:, C: etc. (literele A si B sunt rezervate discurilor flexibile, C pentru hard-disc, D pentru CD-ROM).

2.1. Exista o serie de extensii standard recunoscute de sistem si o alta serie de extensii care s-au standardizat prin traditie; acestea au fost impuse de firmele producatoare ale unor produse software sau pur si simplu au fost adoptate de jargonul "fanilor".

Se mentioneaza cateva din extensii:

standard MS-DOS:

.com, .exe    - program executabil, incarcat in memoria interna si lansat in executie

.bat (batch) - fisier de comenzi, contin secvente de comenzi MS-DOS care se executa in bloc

.sys (system) - pentru fisiere sistem

.obj (object) - fisier obiect

produse de firma:

.arc, .zip, .lzh - pentru fisiere arhivate cu programul pkpak, pkzip, respectiv lh.

.dbf - fisiere baza de date de tip dBase sau Fox

.xls - fisiere cu tabele tip Excel

formate grafice:

.pcx - creat cu Paintbrush din Windows

.msp fisiere tip Microsoft Windows

.gif - fisiere cu format tip Graphic Image Format

.bmp - fisiere cu format tip bitmap

fisiere ASCII (text):

.c - program sursa C

.pas - program sursa PASCAL

.bas - program sursa BASIC

.for - program sursa FORTRAN

.doc - text tip document

.txt - texte

2.2. Din punctul de vedere utilizator al informatiilor pe care le contine, fisierele se impart in:

Fisiere executabile, care contin programe executabile.

Fisiere neexecutabile, care contin informatii care vor fi prelucrate de fisierele executabile. Din aceasta categorie fac parte:

Fisiere de date, care contin date ce vor fi prelucrate de un fisier executabil sau care s-au obtinut in urma prelucrarii. fisierele de date tip .dbf contin de obicei date omogene, de exemplu fise cu evidenta enoriasilor dintr-o biserica, care contine: numele si prenumele, data si locul nasterii, etc.. Fiecare fisa din evidenta devine in fisier o inregistrare (record).

Fisiere sursa, care contin programe sursa, scrise intr-un limbaj de programare;

Fisiere de texte, care contin texte. fisierul contine atat coduri de caractere, cat si coduri de comenzi pentru formatarea textului si aranjarea lui in pagina;

Fisiere de imagini, care contin imagini. Imaginile sunt reprezentate prin coduri care descriu vectorial sau prin formule matematice imaginile, determinand pixelii si codurile de culori care vor fi afisate pe ecran sau tiparite.

Fisiere de sunet, care contin sunete. Sunetele sunt reprezentate digital.

Din punctul de vedere al tratarii de sistemul de operare, proprietatile fisierelor sunt:

Read Only - R - pentru a preciza ca fisierul este protejat la scriere;

Archive -A- pentru a marca ca s-a creat pentru fisier o copie de siguranta;

System- S - pentru a preciza ca fisierul apartine sistemului de operare si deci nu trebuie folosit in operatii curente;

Hidden -H - pentru a preciza ca fisierul este ascuns pentru operatiile cu fisiere si directoare.

Directoare in sistemul de operare MS-DOS

Directorul (directory) este un catalog, un tabel, un repertoar al discului. In el sunt memorate informatii despre fisierele care sunt inregistrate pe disc, astfel ca oricare fisier poate fi gasit pe disc.

La formatarea discului sau dischetei se creeaza directorul radacina (Root Director). In acesta sunt memorate: numele fiecarui fisier cu extensia sa, spatiul ocupat de acesta pe disc in octeti, data si ora la care a fost creat sau modificat.

Arborele de directoare (tree) este o structura arborescenta de directoare creata in zona de Boot a discului pornind de la directorul radacina.

In construirea arborelui de directoare, se respecta urmatoarele reguli:

Un director are un singur director de origine, numit director parinte (parent directory), situat pe nivelul imediat ierarhic superior. Un director care are un director parinte se mai numeste subdirector. Astfel se poate obtine un arbore cu un director si mai multi subdirectori.

Un director poate avea mai multe directoare copii (child directories). Aceste directoare sunt in directa lui subordonare si se gasesc pe nivelul imediat inferior.

Dosarele (foldere)

Dosarul (folder) este folosit in sistemul Windows 95 si respectiv 98 pentru a defini un container in care se pot pastra fisiere, aplicatii sau chiar alte dosare. Daca directorul reprezinta un mecanism prin care sunt organizate fizic fisierele pe disc, dosarul reprezinta un mecanism de organizare logica, la nivelul interfetei a diferitelor entitati cu care lucreaza sistemul de operare, inclusiv a fisierelor.