Infernul bacovian

Infernul bacovian

Lirica simbolista (,,Plumb", ,,Scantei galbene" , ,,Cu voi") a lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) exprima obsesia mortii , sentimentul solitudinii , monotonia vietii burgheze, nevrozele si atitudinile halucinante , in decorul dezolant al periferiei provinciale. Opera sa depaseste prin profunzime si modernitate categoriile tematico-stilistice ale simbolismului , ea fiind rodul unei constiinte traumatizate , bantuita de mari obsesii existentiale , prevazand totodata literatura absurdului.

Inclinatiile sale spre sumbru , izolare , spre o melancolie excesiva s-au nascut deodata cu el si vin dintr-o ereditate deficitara , obosita. Inca de la inceput , pentru el lumea e un cimitir , iubita un preludiu al ingropaciunii , pamantul cheama inauntrul sau pe amanti , plansul devine singura supapa a suportarii existentei , toamna devine conditie fizica si metafizica iar violetul si negrul (culori de doliu) se identifica in perspective inchise ale sufletului.

,,Iubita canta-un mars funebru,
iar eu nedumerit ma mir :
De ce sa cante-un mars funebru
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

,,Ea plange si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca in delir
In dezacord clavirul moare
Si ninge ca-ntr-un cimitir. "

(,,Nevroza")

,,Amurg de toamna violet
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet. "

(,,Amurg violet")

,,Carbonizate flori , noian de negru

Sicrie negre , arse , de metal ,

Vestminte funerare de mangal ,

Negru profund , noian de negru

Vibrau scantei de visnoian de negru ,

Carbonizat , amorul fumega-

Parfum de pene arse , si ploua .

Negru , numai noian de negru "

(,,Negru")

Poezia bacoviana e plina de adjective precum : agonic , cernit , descompus , dezolat , devastat , fatal , frant , funebru , ingrozitor , pierdut , stins , sumbru , vestejit ; adverbe : nicaieri , nimeni , nimic ; verbe : a se curma , a se descompune , a se destrama , a disparea , a se narui , a se pierde , a pieri , a se sfarsi ; si de substantive ca : cimitir , schelet , croncanit , corb , doliu , moarte.

Poetul e un agitat prizonier al obsesiilor sumbre. Acestea se amplifica iar el isi pierde functiile vitale una dupa alta , intr-o continua stare de presiuni si abandonuri. Disperarea poetului inseamna chiar moartea .

Infernul bacovian este varuit cu indecizii , de un demon ce il muta pe poet dintr-unul in altul , astfel intretinandu-i panica , deruta si haosul. Ranile lui cunosc un singur sens , se inmultesc si se cicatrizeaza .Dezgustul de viata , excesul durerii cauzate de incompetentele multiple si de oboseala descind in poezia bacoviana adevarate spectacole dezamagitoare de agonie - aceasta fiind conditia lui existentiala.

Cartea de capatai a lui George Bacovia a fost ,,Les nèvroses" de Maurice Rollinat. Starea de straniu si morbid , macabrul , cimitirul , cavourile , frigul , apar din ,,Nevrozele" lui Rollinat. Poezia 'Nevroza', cuprinsa in volumul 'Plumb', pune in valoare aceeasi predilectie a poetului pentru starile mohorate, pentru vremurile de triste ale lumii targului. Tabloul orasului este si de data aceasta intunecat, lipsit de stralucire, hibernal, raceala simtindu-se in intregul peisaj, intr-o dualitate oscilanta intre cadrul interior, subiectiv, expresie a eului liric recluzionat, si cel exterior, supus vitregiilor de sfarsit de lume ale iernii:

'Afara ninge prapadind,

Iubita canta la clavir -

Si targul sta intunecat,

De parca ninge-n cimitir.'

Targul intunecat este simptomatic pentru vremurile lipsite de romantism, de elan, in care oamenii dormiteaza, incapabili sa inlature starea de nevroza data de plictiseala si de monotonia unui anotimp incremenit. Ninsoarea vine sa aglomereze acest tablou, sa accentueze senzatia de astenie generala, care creeaza imaginea de lume-cimitir, reluata ca laitmotiv in finalul fiecareia din cele patru strofe: 'Si ninge ca-ntr-un cimitir'.
Starea de spirit intunecata se construieste in tuse sigure, prin corespondente intre melodia funebra a clavirului si spectacolul apocaliptic de afara:

'Iubita canta-un mars funebru,

Iar eu nedumerit ma mir:

De ce sa cante-un mars funebru

Si ninge ca-ntr-un cimitir.'

Orasul-cimitir, inchis aspiratiilor si vietii, lipsit de stralucire, e dominat de un simbolic mars funebru, un imn specific spatiului citadin sufocant. Starea de spirit negativa copleseste personajele cuplului, ca expresie a unei iubiri obosite, spre stingere:

'Ea plange si-a cazut pe clape,

Si geme greu ca in delir

In dezacord clavirul moare

Si ninge ca-ntr-un cimitir.'

Versul care se repeta, in toate strofele, pare sa amplifice imaginea puternica a cimitirului ce include orasul, il transforma intr-o lume pustie. Targul este pustiu, golit de spectacolul vietii, intr-o atmosfera de disperare generala:

' Si plang si eu, si tremurand

Pe umeri pletele-i resfir

Afara targul sta pustiu,

Si ninge ca-ntr-un cimitir.'

,,Bacovia a fost un astfel de disperat , cu atat mai nefericit cu cat avea luciditatea starii lui irezolvabile. In arierplanul constiintei sale cineva batea mereu la geam , sa-l intrebe daca n-ar fi mai bine sa curme agonia." (Caraion Ion , ,,Sfarsitul continuu" , pag. 244)

Bibliografie :

1. Caraion Ion , ,,Sfarsitul continuu" , editura Cartea Romaneasca , Bucuresti , 1979
2. ,,Dictionar enciclopedic vol 1" , editura Enciclopedica , Bucuresti , 1993
3. Stroia Ionela , ,,Dictionar de scriitori straini" , editura Carte de buzunar
4. Trandafir Constantin , ,,Poezia lui Bacovia" , editura Saeculum I.O. , Bucuresti , 2001
5. www.referatele.com