Ilustreaza conceptul operational narator omniscient, prin referire la un text narativ studiat

Ilustreaza conceptul operational narator omniscient, prin referire la un text narativ studiat.

Naratorul este una din instantele fictive ale textului literar, alaturi de personaj. Naratorul este o conventie literara, este vocea care povesteste in text, fiind totodata un intermediar prin care autorul isi exprima conceptiile. In text este identificabil prin persoana gramaticala a pronumelor si verbelor.

Naratorul omniscient este depistabil in text in functie de raportul ce se poate stabili intre el si informatia detinuta, altfel spus, naratorul omniscient este cel care stie totul despre actiune si despre personajele sale. El controleaza evolutia personajelor ca un regizor, plasmuind traiectoriile existentei acestora.

Naratorul omniscient nareaza la persoana a III-a, este obiectiv si extradiegetic ca in romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu.

Inca de la inceputul romanului, naratorul omniscient plaseaza cititorul spatial si temporal: "intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece. in strada Antim", in Bucuresti. Urmeaza descrierea lui Felix, naratorul da dovada obiectivitatii unei camere de filmat: "un tanar de vreo optsprezece ani. cu un soi de valiza in mana. mergea atent de-a lungul zidului. Fata ii era juvenila si prelunga, aproape feminina din cauza suvitelor mari de par care-i cadeau de sub sapca".

Dovedeste spirit de expertiza stiintifica, in descrierea casei lui Giurgiuveanu, se pricepe sa comenteze pe langa arhitectura, diferite alte domenii artistice(muzica, pictura), folosind un limbaj specializat: "Casa avea un singur cat, asezat pe un scund parter-soclu, ale carui geamuri patrate erau acoperite de hartie translucida, imitand un vitraliu de catedrala. Partea de sus privea spre strada cu patru ferestre de o inlantuire absurda, formand in varful lor cate o rozeta gotica.".

Discursul naratorului contribuie la realizarea caracterizarii indirecte (prin tehnica balzaciana), prin descrierea camerei lui Titi, de exemplu, cu ordinea militara a lucrurilor, a preocuparilor derizorii ale acestuia: copiatul poeziilor, al manualului de latina, al romantelor sau comoditatea in privinta studiului: "Ajunsi in odaie, Titi trase cutia lata a unei mari mese, in care Felix zari carti, creioane, pachete ilustrate, puse intr-o ordine militara. Toate cartile si caietele erau invelite cu o grija meticuloasa si semnate caligrafic pe un    portativ tras usor cu creionul. (.) Manualul de limba latina il imitase pe de-a-ntregul fabricand legatura, cartonajul, reproducand desenele si scriind caligrafic textul. La intrebarea lui Felix daca facea asta ca sa economiseasca banii pentru cumpararea cartilor, Titi spuse ca nu, dar "ca-i placea" asa."