Opere lirice

Opere lirice

(plan)

Cele trei creatii au ca trasatura comuna caracterul lor liric, eul liric exprima direct gandurile, ideile si sentimentele; nu este actiune, personaje sau narator.

In opera lui Mihai Eminescu, intalnim cinci strofe bine structurate, tabloul deschizandu-se cu imaginea lacului, "Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni il incarca", si incheind descrierea cu aceeasi imagine pasnica, "Langa lacul cel albastru / Incarcat cu flori de nufar". Strofele contin fiecare cate patru versuri, rima incrucisata si masura de opt. Lacul este personificat si pare sa preia emotia si nerabdarea eului liric. In a doua strofa porneste un vis de iubire de la nesiguranta indragostitului si atmosfera devine feerica. Desi in vis iubita apare, in ultima strofa, visul se risipeste si suferinta eului liric este alinata de lac.

In opera lui Lucian Blaga, apare o singura strofa, alcatuita din unsprezece versuri in care autorul se foloseste de o multime de mijloace: invocatia, "Frumoaso, ti-s ochii-asa de negri incat seara", oximoronul, "Asa-s de negri ochii tai, lumina mea." si figuri de stil prin care, la prima vedere, cititorii nu observa masura inegala a versurilor sau lipsa rimei. Opera are ritm interior si muzicalitate: eul liric descrie in mod direct iubita cu figuri de stil si oximoron.

In opera lui Nichita Stanescu, intalnim trei strofe, doua a cate trei versuri si una a patru versuri. Rima este imperecheata si masura este inegala. Venirea toamnei descrisa in tablou este asemanata cu nelinistea interioara a eului liric. De asemenea, ca in orice opera lirica, poetul foloseste numeroase figuri de stil si invocatia.

Tema lor se refera la un sentiment, in stransa legatura cu care sunt exprimate starile eului liric.

In genul liric, de cele mai multe ori, natura este confidentul eului liric, il consoleaza si il ajuta sa treaca peste momentele triste, ca despartirile, singuratatea sau este alaturi de acesta si in momentele in care dragostea este implinita.

Prezenta persoanei careia eul liric i se adreseaza este doar sugerata prin structuri exclamative.

Eul liric poate alege sa descrie persoana iubita sau sa o sugereze prin anumite structuri. Daca o descrie se foloseste de cele mai multe ori de figuri de stil realizand astfel bijuterii de portrete sau lasandu-ne mai multe posibilitati si tinandu-ne in suspans, fiind un ideal de frumusete, daca o sugereaza doar prin structuri exclamative.

Prezenta eului liric este sugerata prin forme pronominale si verbale de persoana intai singular.

Din persoana intai singular a verbului ne dam seama cine descrie tablourile, eul liric. In operele studiate, eul prefera sa nu se descrie pe sine, ci persoanele iubite. El descrie lucrurile din perspectiva lui, de aceea intalnim forme pronominale ca "acopera-mi inima cu ceva", sau verbale, "ma apropii te pietre si tac".

Ideile poetice si sentimentale sunt exprimate printr-un limbaj figurat, alteori, prin figurile de stil se creeaza un cadru natural adecvat trairilor eului liric.

Eul poate opta pentru un tablou descris cu ajutorul a multor figuri de stil, ca personificarea, epitetul, inversiunea, repetitia, realizand un tablou bogat in imagini vizuale, cromatice sugestive; sau poate realiza un tablou descris cu ajutorul unor sentimente la modul figurat, trairile fiind transmise intr-un mod mai profund.

Cu ajutorul figurilor de stil se creeaza imagini artistice, iar prin acestea se sugereaza o anumita atmosfera, o anumita stare de spirit.

Figurile de stil joaca un rol crucial in descrierea artistica a unui tablou. Profunzimea unui sentiment poate fi data de o metafora inspirata sau de un epitet sugestiv. Figurile dau nuanta tabloului si induc atmofera: de fericire, de melancolie sau de frumusete.

Toate cele trei creatii au notele caracteristice unei opere lirice.