Monografia satului ardelean - Pripas

Monografia satului ardelean

Pripas -

Pentru realizarea unei imagini complete si complexe cu referire la ce reprezinta satul romanesc in viziunea lui Liviu Rebreanu,in romanul "Ion", este necesara o abordare a subiectului din doua puncte de vedere: primul se refera la spatiul satului, iar al doilea la oamenii din acest sat.

Structura romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea staului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Toponimele folosite sunt reale, inclusiv numele satului Pripas, ceea ce arata ca satul este un spatiu real populat cu o lume imaginara.

Descrierea satului de la inceputul romanului este realizata printr-o tehnica folosita de autor, numita tehnica focalizarii. Aceasta tehnica consta in filmarea selectiva, concentrarea obiectivului pe un anumit element. Camera nu urmareste tot peisajul ci isi fixeaza atentia asupra unor aspecte.

Primul obiect focalizat de camera este crucea de la inceputul satului. Imaginea sa spune multe despre sat si locuitorii acestuia "o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de picioare." Imaginea crucii sugereaza neglijenta si are doua roulri: este prezentata la inceput ca o anticipare a lucrurilor ce se vor intampla , iar in final crucea este in aceeasi conditie, deci intamplarile nu au schimbat nimic, toate dramele fiind lipsite de semnificatie in comparatie cu existenta in ansamblul ei.

Apoi se trece la prezentarea satului, atmosfera acestuia fiind una calma. Nu exista nimic care sa anunte ce se va intampla, toata aceasta descriere parand a fii linistea de dinaintea furtunii.

Prima casa focalizata a satului este casa invatatorului Herdelea. Invatatorul are cea mai importanta pozitie din sat, iar faptul ca a sa este prima locuinta de la intratea in sat,ii ofera acestuia un statut privilegiat. Insa casa sa se afla pe o bucata din panantul bisericii, avand astfel o pozitie incomoda, invatatorul fiind in permanenta sufocat pentru ca locuieste pe o bucata de pamanat ce nu ii apartine.

Apoi este descrisa casa lui Alexandru Pop-Glanetasul "usa e inchisa cu zavorul; coperisul de paie parca e un cap de balaur; peretii varuiti de curand deabia se vad prin sparturile gardului" Aceasta descriere a satului spune multe despre oamneii ce locuiesc in acea casa, ei se simt amenintati si au o atitudine defansiva, se produce o izolare a intregii familii.

Ultimul element focalizat este carciuma ce reprezinta un punct de rascruce, pe acolo trecand totii oamneii si producandu-se numeroase evenimente.

Oamenii ce populeaza acest spatiu sunt bine organizati, respecta cu strictete regulile nescrise, traditiile, si functioneaza ca un mecanism. Functionalitatea acestui mecanism este asigurat de : ierarhizarea sociala, prezenta treaditiilor si institutiile existente in sat.

Hora

Este un element de compozitie care deschide si incheie romanul avand - de fiecare data - o alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate personajele antrenate in actiune; in final, ni se su­gereaza ca, daca unii s-au stins, altii le-au luat locul, iar Timpul nepasator acopera totul. Redus la esente, romanul prezinta momentele eternului ciclu al existentei rurale; odata incheiat pentru un individ, ciclul con­tinua pentru altii, asemeni unui fluviu, fara sfarsit.

Romanul incepe cu descrierea horei, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, somesana, si introducerea treptata a personajelor si sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului inregistreaza pe rand lautarii, care canta sub sopron, ritmul indracit al somesanei, gesturile flacailor, care isi ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Somesana cu atata pasiune, ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste, se aseaza in starturi groase pe fetele brazdate de sudoare, luminate de oboseala si de multumire. Cu cat Briceag iuteste cantecul, cu atat flacaii se indarjesc, isi infloresc jocul, trec fetele pe subt mana, le dau drumul sa se invarteasca singure, topaie pe loc ridicand talpile, isi ciocnesc zgomotos calcaiele, isi pleznesc tureacii cizmelor cu palmele nadusite.

In continuare obiectivul romancierului inregistreaza grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-si admira odraslele si al copiilor, care pandesc poalele fetelor. Scena este semnificativa si pentru realitatea adanc diferentiata a satului. Astfel intr-un grup sta primarul Stefan Hotnog, un chiabur cu burta umflata, si cativa batrani fruntasi: Pe-alaturi, ca un caine la usa bucatariei, trage cu urechea Alexandru Glanetasu, dornic sa se amestece in vorba, stiindu-se totusi sa se vare intre bogatasi.

Lipsesc si reprezentantii intelectualitatii ardelene: familia invatatorului Herdelea si preotul Belciug. Acestia respecta petrecerea taranilor, dar nu se amesteca printre ei. Astfel Maria Herdelea era fata de taran de pe la Monor, dar fiindca umblase totdeauna in straie nemtesti si mai ales ca s-a maritat cu un invatator - se simtea mult deasupra norodului si avea o mila cam dispretuitoare pentru tot ce e taranesc.

Ion o strange la piept pe Ana, mireasa lui Geroge, desi este indragostit de Florica. Aici se sugereaza conflictul prin aparitia lui Vasile Baciu, care il umileste pe Ion. Liviu Rebreanu exceleaza in prezentarea vietii taranesti desfasurate sub semnul experientei colective: hora, nasterea, nunta, botezul, slujba duminicala, judecarea vinovatiilor, inmormantarea. Toate aceste aspecte sunt zugravite magistral, degajand o puternica senzatie de viata reala.

Balurile

La balul anual insa, nu poate veni toata lumea decat intelectualii si clasele sociale cu un nivel financiar ridicat. Inainte de acest spectacol se fac pregatiri serioase, el avand o importanta mai mare decat hora deoarece nu are loc decat o singura data pe an. Ierarhizarea se face aici deasemenea dupa sex, existand grupuri separate de femei si barbati, insa aici femeile sunt privilegiate, si dupa varsta intr-o parte stand elevii iar in alta adultii. Domnisoarele erau aici privilegiate, fiind asezate in primul rand. Dansul este precedat de un spectacol, iar fetele acordau baietilor diferita dansri in functie de atentia primita si de sentimentele lor. Dansul traditional se pastreaza , deschizandu-se cu Somesana . Spre deosebire de hora aici exista un bufet.

Obiceiuri

Obiceiurile de la nunta sunt prezentate cu prilejul nuntei Anei cu Ion.

Nunta tine trei zile. In prima zi alaiul porneste cu carute spre Jidovita. In frunte merg calaretii, care pocnesc din pistoale. In prima caruta sunt lautarii, apoi o caruta cu mirii si cu drustele si o brisca cu nasii. Intr-o alta caruta sunt parintii mirilor, apoi altele incarcate cu flacai si fete.

Nunta incepe la socrul mic si continua la socrul mare. Imaginea ospatului este autentica, alcatuita din urarilr si chiuiturile tinerilor, din versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treia ospatul se muta la socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmata cu atata amar de vite si de galite ca de abia incapeau in ograda Glanetasului..

La nunta Laurei cu George Pintea, rochia de mireasa este lucrata chiar de Laura, iar accentul cade pe cadourile de nunta primite : un inel cu un briliant impresurat cu rubine, cercei de aur cu stropi de diamant si un colan de platina su o criuciulita de aur. Cununia civila are loc tot la Jidovnita, iar duminica la biserica sunt prezenti sase preoti si canta corul studentilor. Nunta este serbata la beraria Rahova, iar dupa nunta mirii petrec o saptamana de miere la parohia lui George. La aceasta nunta participa numai cei ce sunt invitati si se fac schimb de verighete.

Tabloul monografic al satului se completeaza si cu alte elemente, ca nasterea la camp. Tot in acest sens sunt prezente informatii despre obiceiurile la inmormantare.

La inmormantarea Anei, la prohod, participa tot satul. Romancierul fixeaza si aici toate elementele esentiale: praporii fluturau alene in adierea de primavara. tamaie si aducea in schimb valuri de miros dulce de flori de mar. preotul Belciug mormaia pe nas cantecele de inmormantere sí scutura mereu cadelnita.

Foarte bun psiholog, Liviu Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele personajelor si mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amesteca imaginea moartei, cu aceea a copilului si cu imaginea iubitei. Cu deosebita arta romancierul surprinde spaima de a nu pierde pamantul, care se strecoara treptat in sufletul lui Ion.

Institutii

Fiind un sat bine organizat, Prispas are cateva institutii importante: scoala, biserica, carciuma si familia

Scoala este o institutie pe care comunitatea rurala nu punea accent. Invatatorul avea o functie importanta in sat, el sfatuindu-i pe sateni, iar acestia nu considerau necesar sa invete si ei la randul lor. Invatatorul era un erudit in masura sa citeasca intreaga existenta a fiecariu satean ca pe o carte. Insa aceasta imagine pe care familia Herdelea o afiseaza intra in contrast cu situatiile penibile in care se gasesc cateodata membrii familiei. Ei sunt competenti de pozitiile lor insa satenii nu aveau dreptul sa participa la problemele lor.

Biserica reprezinta si ea o institutie importanta. Preotul este respecat de sateni, iar absenta familiei il sacralizeaza. Se arata un om devotat, incaercand sa construiasca o nou a biserica, insa el face din aceasta constructie un scop personal. El stie sa isi urmareasca interesele, are o atitudine superioara, intruchipand moralitatea.

Atat in cazul preotului cat si in cel al invatatorului, imaginea lor nu ar putea fii afecatata in ochii satenilor,chiar daca ar fii lipsiti de moralitate, deoarece acestia nu isi pierd increderea niciodata in aceste institutii.

Si carciuma se bazeaza pe o ierarhizare sociala, aici existand grupuri omogene ce nu se amesteca.

Oamenii

Satul Pripas este locuit de romani si maghiari sub dominatie austro-ungara. In sat exista o ierarhie bine determinata in functie de averea fiecaruia. In frunte se afla Stefan Hotnog, apoi tarani bogati, ca Vasile Baciu, Toma Bulbuc, tarani instariti, ca Simion Lungu si saraci ca Ion, Florica, vaduva lui Maxim. In aceasta lume pamantul determina pozitia sociala a oamenilor si relatiile dintre ei.

In sat exista cateva familii reprezentative. Una dintre ele ar fii familia invatatorului Herdelea, ce este o familie clasica, traditionala, Herdelea nefiind un om cu mentalitatede oras. O alta familie ar fi cea a Glanetasului ce este o familie tipica de tarani, care insa s-au izolat de restul lumii in urma pierderii averii. Acestei familii ii lipseste calmul aici producandu-se o ruptura intre membrii familiei ce se vede prin conflictul interior al fiecarui membru. O alta familie, dat de data aceasta in formare, esta familia lui Ion. Ea nu este bazata pe dragste , iar in momentul in care copilul apare lucrurule tot nu se schimba.

Conflicte

Conflictele prezente in acest roman sunt numeroase. Intalnim conflictul intelectualitatii, Herdelea, care-si cladise casa pe un teren al bisericii intra in conflict cu preotul Belciug si este inspaimantat ca va ramane pe drumuri. Conflictul generatiei, intre Ion si familia sa, Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, saracise din cauza anumitor vicii, cu toate ca avusese cateva loturi de la sotia sa, Zenobia. Conflictul social, intre Vasile Baciu si Ion; Vasile Baciu il considera pe Ion un om de nimic, un sarac, el nefiind de acord ca fata lui sa se marite cu acesta, si sa primeasca pamanturile sale, lui ii trebuia "un ginere cumsecade, nu o fleandura", Baciu preferandu-l pe George. Dar, Ana ramade insarcinata cu Ion, si, constrans de imprejurari, promite lui Ion pamantul si cele doua case pentru a o lua de sotie pe Ana.

Conflictul Anei reflecta imposibilitatea ei de a-si gasi locul nici ca sotie, nici ca mama, nici ca fiica. Pana la casatorie fusese chinuita de tatal ei, care sufocat de rusine, se manifestase violent. Ion, crezandu-se mintit, devine rece cu Ana si biata femeie este impinsa de la unul la altul.

Conflictul personal, prezent intre George si Ion, George casatorindu-se cu femeia pe care o iubea de altfel Ion. Conflictul psihologic, al lui Ion, pentru acesta, cel mai semnificativ fiind capitolul II - "Zvarcolirea" : "Totusi in fundul inimii lui rodea ca un cariu parerea de rau ca din atata hotar el nu stapaneste decat doua - trei crampeie, pe cand toata fiinta lui arde de dorul de a avea pamant, cat mai mult"; conflictul se acutizeaza cand personajul se dovedeste nemultumit si aspira spre iubire.

Satul din romanul "Ion" reprezinta o comunitata inchegata cu diferite institutii, oameni ce respecta traditiile si cu o stratificare sociala ce nu poate fii incalcata. Insa in ciuda celor intamplate, evenimentele nu reusesc sa schimbe nimic, iar viata oamenilor merge inainte, acestia continuand sa faca aceleasi greseli.