MOARA CU NOROC - Ioan Slavici (nuvela psihologica)

MOARA CU NOROC - Ioan Slavici (nuvela psihologica)

INCADRARE - Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici, alaturi de I. Creanga, I.L.Caragiale, M. Eminescu, si reprezinta orientarea catre proza realista cu caracter moralizator - reprezentata prin cele 2 directii ale nuvelisticii lui Slavici:

1) NUVELE IDILIZANTE in care se contureaza imaginea satului traditional fara conflicte majore bazat pe valorile datinii

-din aceasta perspectiva se vor dezvolta tematica si viziunea samanatorista

-exemple: "Gura satului", "Popa Tanda", "Budula Taichii"

-"Budulea Taichii" anunta trecerea spre realism si formuleaza teza ssamanatorista a datoriei intelectualului ridicat din sat de a se intoarce si lumina poporul

2)NUVELE REALISTE - in care se prezinta imaginea satului sau targului ardelenesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, in momentul trecerii (de la structurile arhaice) la relatiile bazate pe puterea financiara si ascendentul moral conferit de ban

-din punct de vedere tipologic indivizii intra in conflicte majore provocate de bani, iar din punct de vedere psihologic banul altereaza structurile sufletesti

-exemple:"Padureanca", "Comoara","Moara cu noroc"

-"Moara cu noroc" anunta triumful realismului psihologic din romane

CUPRINS

(discutarea conceptelor operationale pe care le implica specia nuvela psihologica)

-"Moara cu noroc"=prima mare nuvela psihologica (deoarece urmareste evolutia lui Ghita, persj principal)

-SPECIFICUL NUVELEI - opera poate fi citita atat ca nuvela realista psihologica, cat si in cheie politista prin prezenta si actiunile lui Lica, dar si prin relatiile Lica-Ghita, Lica-Pintea

-Definitia speciei:NUVELA - o naratiune in proza, de obicei un singur fir epic si un conflict unic; personajele nu prea numeroase, sunt caracterizate succint, dar pregnant, direct, fie de catre narator, fie in functie de rolul lor in actiune - ATENTIE! -accentul pus pe evolutia personajului in relatia cu mediul + narator obiectiv

TITLUL =eticheta aplicata textului => genereaza un orizont de asteptare

-evoca spatiu de desfasurare al actiunii

-este ironica desemnand nu un spatiu fast, ci unul nefast, in care "se macina", se degradeaza destinele, evolutia personajelor fiind contrara sugestiei denumirii acestui spatiu ("cu noroc") => se evidentiaza astfel intentiile teziste, moralizatoare ale lui Slavici care este de fapt initiatorul unei directii ardelene in proza romaneasca: a realismului moralizator si obiectiv, linie continuata de Liviu Rebreanu, Ion Agarbiceanu, Augustin Buzura

-norocul mentionat in titlu este aparent, exterior, material obtinut cu pretul sacrificarii "linistii" calei/familiei

TEMA - dezumanizarea individului sub imperiul setei de inavutire in conditiile specifice satului ardelean de la mijlocul secolului al XIX-lea

INCIPITUL - primul capitol al nuvelei (I)

consta intr-o secventa/scena dialogata

modul de expunere: dialogul

la nivelul actiunii aceasta secventa reprezinta INTRIGA

functia incipitului de a introduce cititorul in lumea fictionala este ingenios valorificata prin dislocarea intrigii si pasarea acesteia chiar la inceputul textului => in acest mod cititorul este introdus brusc, direct in fictional, prezentandu-i-se o situatie a carei urmari acesta va dori sa le afle; in acelasi timp faptul ca naratorul nu prezinta personajele si contextul situatiei starneste si mai mult curiozitatea/interesul cititorului si intensifica suspansul

definit in opozitie cu FINALUL, incipitul contine un element simbolic prin care se anunta teza nuvelei: personajul simbolic, reprezentant al traditiei din perspectiva careia sunt sanctionate faptele personajelor =>cuvintele batranei/soacrei "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit" indica optiunea corecta din punct de vedere moral si anticipeaza consecintele incalcarii acesteia in finalul tragic (caracterul general-"Omul")

d.p.d.v. al relatiei incipitului cu finalul, textul este marcat de simetrie (prin prezenta batranei) si ciclicitate prin gestul acesteia ce sugereaza continuitatea vietii ("Apoi ea lua copiii si pleca mai departe")

finalul moralizator reflecta in acelasi timp si conceptia conform careia omul este plasat sub semnul unui destin pe care nu-l poate infrange: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine: dar asa le-a fost data." =>din acest p.d.v. textul devine o constructie previzibila

cititorul este implicat, are senzatia ca totul se desfasoara sub ochii sai, faptele fiind surprinse in desfasurare

STRUCTURA - textul reprezinta o scriere marcata de circularitate, de tip demonstrativ anticipand circularitatea simbolica din romanele lui Liviu Rebreanu

textul porneste cu afirmarea tezei si se incheie cu ilustrarea ei pana la ultimele consecinte

organizarea/structurarea textului pe sevente reprezentative confera caracter cinematografic specific prozei ardelene

INSTANTE NARATIVE

RELATIA DINTRE AUTOR SI NARATOR

autorul cedeaza naratorului informatia si puterea absoluta asupra lumii fictionale precum si omniscienta ce-i confera acestuia din urma autoritate asupra personajelor

naratorul devine astfel o instanta impasibila ce relateaza evenimentele dintr-o PERSPECTIVA DINDARAT fara a se implica si fara a comenta , construind astfel un discurs credibil

naratorul heterodiegetic, omniscient este o instanta care certifica presimtirile sau gandurile personajelor el fiind singurul atotstiutor ce poate confirma sau infirma cuvintele personajelor: "Si batrana avea dreptate"(pg 123); "si Ana avea dreptate"(pg 132); "si omul foarte lesne se impaca cu pacatele sale"(caracter general, pg 136); "Dar Ghita se insela"(pg142); "Era in adevar miscata batrana"(pg 139)

RELATIA NARATOR-PERSONAJE

naratorul, ca instanta autoritara, controleaza/manipuleaza personajele in scopul ilustrarii tezei operei enuntata in mod direct si in text de catre personajul simbolic, batrana ("Omul sa fie multumit")

naratorul stabileste destinele personajelor, destine din ale caror granite acestea nu pot iesi si ofera acces cititorului nu numai la fapte ci si la intimitatea acestora prin redarea monologului lor interior

personajele devin simple marionete in mainile unei instante superioare care le stabileste locul precis si rolul in lumea fictionala organizata de el, lume explicabila, omogena, coerenta, previzibila

RELATIA NARATOR-CITITOR

naratorul nu isi impune pozitia fata de personaje prin interventi directe, ci tocmai prin realizarea unei lumi usor artificiale datorita perfectei coerente; naratorul face evident pentru cititor lantul cauzalitatilor ce conduc catre un singur final posibil si o singura concluzie ce se impune de la sine

naratorul ofera cititorului un sistem de anticipari care constituie repere de orientare in lumea fictionala, sistem care conduce si catre concluzia vizata de narator

ca instanta autoritara naratorul acesta nu ofera deplina libertate nici cititorului care este insotit de-a lungul calatoriei sale in spatiu fictional de naratorul ce ii ofera toate informatiile necesare receptarii textului dar si concluziile ce se impun, cititorul fiind un factor pasiv in procesul recetarii

in acest mod se stabileste intre narator si cititor o relatie de complicitate accentuata si prin utilizarea adresarii directe catre cititor formulata la persoana II sg ("pe care il urci", "dupa ce ai coborat", "acolo unde vezi o cruce", "vedeai drumul de tara", "nu zareai decat iarba si maracini"), dar si a elementelor deictice care apropie lumea fictionala de cititor ("Aici in vale e Moara cu noroc","Si fiindca aici se opresc toti drumetii","iar acolo in vale", "dar aici vederile sunt multe")

prezentul verbelor faciliteaza integrarea cititorului in lumea fictionala conferind senzatia de contemporaneitate a cititorului cu evenimentele relatate

CONFLICTUL

Exterior: Lica-Ghita si Lica- Pintea

Interior: setea de inavutire - linistea familiei

- dezvoltarea conflictului parcurge mai multe etape ce descriu o liniei ascendenta a tensiunii =>daca initia personajul incearca a opune rezistenta vocii corupatoare ce-l indeamna a ceda propunerii lui Lica, initial dorind a se ridica prin munca cinstita, ulterior cedeaza, acceptand compromisul si chiar gasindu-si justificari dezvinovatitoare

"Dar binecuvantat era locul acesta mai ales de cand venisera carciumarul cel nou cu nevasta lui tanara, caci ei nu-l primeau pe drumet ca pe un strain ci ca pe un prieten asteptat de multa vreme la casa lor"

" iar batrana privea la catespatru si se simtea intinerita, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepotei sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine" - (situatia initiala ideala: norocul insoteste cinstea, castigul e de    la Dumnezeu)

"Trei ani, numai trei ani sa pot sta aici, isi zicea el, si ma pun pe picioare incat pot sa lucrez cu zece calfe si sa le dau altora de carpit"

"Ghita intaia oara in viata lui ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii, pt ca sa poata zice: "Prea putin imi pasa!" Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasie cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i de impaienjeneau parca ochii: de dragul acestui castig ar fi fost gata sa-si puna pe un an doi capul in primejdie" - primele schimbari, primele semne ale patimii dupa bani

"Imi iai banii, sa-ti fie de bine! Mi-ai luat linistea sufletului si mi-ai stricat viata: sa-ti fie de bine. Dar sa nu crezi ca ma tii legat, sa nu crezi ca te prinde sa ma iai in bataie de joc. Tu poti sa ma omori, Lica, tu cu oamenii tai: eu pot sa te duc pe tine la spanzuratoare. Nu te juca dar cu mine Gandeste-te, ca tu m-ai facut sa nu mai am multe de pierdut, si baga de seama sa nu mai pierd si cele ce am! Sa-ti fie frica de mine!"

"Lica, tu trebuie sa intelegi ca oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepretuiti"

"Pe vrajmasul pe care nu-l poate birui, tot omul cu minte si-l face tovaras" - compromisul - castigarea unei pozitii de egalitate cu lica - "dar nu vreau sa crezi ca ma tii numai de frica, ci umblu sa intru la invoiala cu tine"

"Si iar se gandea lasi la zilele bune pe care le avuse, cand nu avea nici porci la ingrasare , nici vaci cu lapte, nici caruta pe razoare, nici cai sprinteni, nici bani bine numarati in ladaSi cand se gandea la aceste, ii venea oarecum sa se bucure ca Lica il scoate fara de voie de la Moara cu noroc si-l scapa asa zicand de toate nevoile. Dar Ghita era om cu minte si simtea ca are sa-i para toata viata rau, daca va pleca de la Moara cu noroc"

"Si-ar fi dat adesea toata viata pentru ca sa mai poata simti, fie chiar pentru o singura clipa, bucuria pe care o simtea odinioara, cand privea la dansa; dar in zadar: ea nu mai era pt dansul ceea ce fusese" -ezitarile - constientizare consecintelor dureroase ale compromisului: pierderea linistii si indepartarea de Ana

"facuse, fie la stramtoare, fie din slabiciune, lucruri care puteau sa deie loc la banuieli grele; nu se simtea cu desavarsire nevinovat si se temea ca nu cumva sa se deie asta data pe fata si vina lui."

"Daca s-ar fi mangaiat cu gandul ca mai curand, ori mai tarziu i se va dovedi nevinovatia si vor ramanea de rusine toti aceia care il cartesc acuma si se ivesc pe la portite, sa sa-l vaza in stramtoarea lui: aceasta mangaiere insa el o pierduse de mult" - rusinea - vina - "sarmanilor mei copii, zise el, voi nu mai aveti, cum avusesera parintii vostrii, un tata cinstit"

"La urma urmelor toate le facuse din dragoste catre dansa, din dorinta de a o vedea vesela si multumita, de a o feri de orice suparare, de orice necaz, de orice gand rau"

"Caci mare drept avea batrana, cand vorbea de linistea colibei: aici si numai aici e limanul de scapare, cand, la nevoie, ca totdeauna, lumea te paraseste." automistificarea (gasirea unor false justificari pt faptele sale)

"Si batrana avea dreptate: Ghita trecuse in adevar printr-un fel de prefacere

Nenorocirea il facuse mai ingaduitor si mai multumit cu lumea in mijlocul careia se afla"

"Si omul foarte lesne se impaca cu pacatele sale"

"Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?! Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare; nimeni mai mult decat dansul n-ar dori sa n-o aiba."

"Si fiindca avea un pacat pe care nu-l putea stapani, el nici nu-si mai dadea silinta sa-l stapaneasca si se lasa cu totul in voia intamplarilor. Apoi el nici nu mai era om cinstit ; lumea tot il credea rau." - Ghita nu mai lupta cu patima pt castig - de aici faptele se precipita rapid spre deznodamant mai ales prin amanarea lui ghita de a-l da prins pe Lica

ACTIUNEA -firul actiunii este cronologic, logic, gradat, liniar

momentele subiectului respecta aproape integral ordinea conventionala, cu exceptia dislocarii intrigii, dislocare ce nu anuleaza caracterul gradat al actiunii

-intriga : cap I : alegerea lui ghita de a se muta la Moara cu noroc

-expozitiunea: cap. II: prezentarea locului si persj

-desfasurarea actiunii:

-punctul culminant: seara in care Ghita ramane singur cu Ana la carciuma in incercarea de a-l da pe Lica in mainile lui Pintea dar de a ramane si cu banii

-deznodamantul: moarte celor vinovati :Ghita o omoara pe Ana si este omorat la randul lui de Raut la porunca lui Lica, iar acesta se omoara pt a nu fi prins de Pintea

RELATIILE SPATIALE SI TEMPORALE

reperele spatio-temporale sunt fixate inca de la inceput in expozitiune

reperele sunt reale, concrete, determinate: de Sf. George, la Moara cu noroc (langa Sneu)

actiunea se petrece de-a lungul unui singur an (de Sf George pana la Pastile urmatoare)

PERSONAJE -complexe, realiste

-ilustreaza o tipologie

GHITA - personajul principal a fost interpretat de critica literara:

fie ca expresie a temperamentului slab subordonat vointei malefice si fortei morale a lui Lica, slabiciunea sa antrenand in decadere si familia

fie ca personaj duplicitar (cu doua fete) care ii mistifica pe ceilalti pe de o parte pe Ana si pe batrana ascunzandu-le afacerile cu Lica (pt ca ele sa nu-l poata impiedica) si pe de alta parte pe Pintea si pe judecator mintind in proces

a.       in acelas timp se automistifica (se minte pe sine) in relatia cu Pintea si judecatorii gasind argumente pt ramanerea la han, apoi amana demascarea lui Lica si in cele din urma renunta la ea

b.      Ghita reprezinta eroul mai curand apatic decat slab care se lasa purtat de evenimente, eroul care actioneaza in contratimp, ceea ce face ca decizia sa fie tarzie si fatala

c.       Culpele lui Ghita: - amanarea deciziei de a parasi hanul si concesia colaborarii cu Lica

- aruncarea Anei in bratele lui Lica si apoi culpabilizarea femeii si pedepsirea ei

- distrugerea familiei prin pierderea Anei, a hanului si propria moarte

fie ca victima a mediului social si a timpului in care traieste

-setea de bani provine din dorinta de afirmare sociala si de autoritate morala

-prin conditia sa este subordonat mai intai nevoii de a-si asigura familia, apoi vointa lui Lica, dar si unei raspunderi civice

LICA - apare ca apartinand unei alte lumi (lumea porcarilor cu legile ei proprii)

s-a spus ca opune principiilor existentei in societate si pentru ochiul lumii, existenta pentru sine

este omul unui scop => apare ca personaj demonic, malefic prin actiunea psihica asupra celorlalti pe care ii subordoneaza propriei vointe

este termenul absolut de contrast, antitetic fata de Ghita

este demonul in contact cu care toti ceilalti evolueaza catre rau => din aceasta perspectiva Lica = personaj romantic (prin descrierea directa apare ca personaj demonic)

ca personaj realist el reprezinta lumea tulbure a porcarilor, de fapt a nomazilor crescatori de animale care se conduc la mijlocul sec XIX dupa alte legi decat cele ale traditiei

ANA    - apare ca victima a lui Ghita, urmand decaderea acestuia dar in acelasi timp este si o frana in calea afirmarii lui Ghita

poarta propria vina de a nu incerca sa inteleaga ce se intampla si de a se lasa in voia intamplarilor

prin Ana ca personaj complex, Slavici anticipeaza tipurile feminine din roman

moartea Anei o incadreaza in seria feminitatii pasionale, telurice, care se agata de viata

BATRANA - este personaj purtator de cuvant al autorului

personaj simbol ilustrand traditia din perspectiva careia sunt sanctionate actiunile eroilor

este personajul ce confera circularitate si ciclicitate nuvelei

in plan simbolic anticipeaza functia Savistei din "Ion" al lui Liviu Rebreanu

MODALITATI DE CARACTERIZARE

caract. Directa

caract. Indirecta

monologul si monologul interior

retrospectiva (pt Lica si Pintea)

portretul

analiza psihologica (realizata prin actiunea motivata sau anticipata prin monolog sau monolog interior)

TEHNICI NARATIVE

INLANTUIREA secventelor narative se face cronologic, logic, textul castigand astfel nu numai in omogenitate si coerenta dar si in echilibru

- in acelasi timp structurarea actiunii pt secvente reprezentative confera textului caracterul cinematografic specific prozei ardelene

ELIPSA prezenta la inceputul nuvelei si constand in omiterea perioadei de timp dintre luarea deciziei de a se muta la Moara cu noroc si momentul in care incepe propriu-zis desfasurarea actiunii (la cateva luni dupa ce Ghita a ajuns la moara si s-a si adaptat) are rolul de a atrage atentia asupra momentelor semnificative ale firului epic

PAUZA DESCRIPTIVA contribuie la conturarea spatiului fictional, la crearea atmosferei, aducand in acelasi timp si elemente simbolice si de anticipare; de asemenea un rol important il are in regizarea tensiunii epice fiind utilizata pentru amanarea dezvaluirii consecintelor/urmarilor unor actiuni cu scopul de a intensifica suspansul/ de a mentine suspansul

RETROSPECTIVA - prin aceasta tehnica se ofera explicatii, motivatii, justificari ale actiunilor personajelor, constituie o ancora in lumea fictionala, in constructia personajelor, conferindu-le omogenitate, coerenta, substantialitate si verosimilitate

TEHNICA PORTRETULUI are un important rol in individualizarea personajului, conferindu-i materialitate, dar anticipand si rolul acestuia in actiune conform conceptiei care spune ca infatisarea omului oglindeste sufletul sau

ANALIZA PSIHOLOGICA realizata prin utilizarea monologului si a monologului interior confera personajului conturat prin portret si retrospectiva o a treia dimensiune, cea a adancimii si permite patrunderea cititorului in spatiul intimitatii, inregistrand cu finete toate trairile personajului si etapele transformarii sale

STILUL INDIRECT LIBER este utilizat cu pricepere si contribuie la apropierea de personaje si in constructia unui discurs narativ firesc , marcat de naturalete

FINALUL - in spirit realist, moralizator

se incheie cu pedepsirea celor vinovati, singurii ramasi fiind cei inocenti: batrana si copiii

reia ideea apartenentei omului la un destin de care nu poate scapa

este simetric fata de incipit

sugereaza continuitatea vietii :" Apoi ea lua copiii si pleca mai departe"

INCHEIERE - personala / citat comentat