Mihai
Eminescu, Noaptea .
1. a se face foc si para; a-si lua un
foc de pe inima
2. Rolul cratimei in structura "Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si
pe fruntea-mi in mijloc" este acela de a marca
pronuntia legata a celor doua parti de vorbire
diferite (prepozitia si articolul posesiv, respectiv substantivul
si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor.
3. Ideea fratelui tau a facut lumina in
gandurile colegilor.
Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i
erau recunoscute meritele.
4. teme/ motive : iubirea, noaptea;
5. " Noaptea potolit si vanat arde focul in camin;"
" Lumanarea-i stinsa-n casa somnu-i cald, molatic, lin."
6. Tabloul iubirii este constituit in jurul atmosferei
de liniste, de visare, metafora "mintea imi adoarme" sugerand
linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest
cadru indragostitilor. De asemenea, somnul este
cel care creeaza o lume aparte, in care exteriorul nu mai are nicio
importanta, comparatia "ochii mei inchisi ca somnul"
demonstrand delimitarea acestui spatiu de cel real, de cotidian.
7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atat prin temele
si motivele sale (visul,somnul, iubirea si meditatia
nocturna), exploatandu-se zona subconstientului si visului,
considerat a fi mai consistent decat realul, cat si prin prezenta
numeroaselor figuri de stil cu rol de a accentua ideea iubirii absolute
desfasurata intr-un cadru propice ("potolit . arde focul",
"somnu-i cald, molatic,lin").
8. Motivul central al poeziei este evidentiat inca din titlu,
simbolizand spatiul romantic de implinire, de desfasurare a
iubirii absolute, aceasta nascandu-se din starea de contemplatie
si de visare, in cadrul nocturn. Sentimentul dominant este
cel de liniste si chiar o usoara moleseala
("somnu-i cald, molatic, lin"), iubirea fiind incununata de puritatea
iubitei ("alba ca zapada iernii") intr-un momentul propice
visarii, al caderii intr-o stare meditativa: noaptea.
9. Spatiul interior descris in prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive prin
intermediul imaginilor vizuale ("arde focul in camin", "Dintr-un colt
pe-o sofa rosa", "Lumanarea-i
stinsa in casa"). Epitetul dublu "potolit si vanat arde
focul", pe langa sugestia cromatica subliniaza si atmosfera
calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor al focului din
camin, se realizeaza in mod natural trecerea spre o stare
placuta de somnolenta, calificata de trei epitete
("somnu-i cald, molatic, lin"). In aceasta atmosfera, pe care
nimic nu pare s-o poata leza, ratiunea
lasa locul starii de reverie ("mintea imi adoarme" - metafora).
