Moartea lui Ioan Vestimie de Mihai
Eminescu - prezentare generala
Ioan
Vestimie este un fragment
de nuvela, in care peronajul principal "nu era predispus sa fie
vrun om mare, nici pretindea sa fie", el fiind unul di
categoria "oamenilor de prisos", a "oamenilor de nimic". Ideea
personajului vine din literatura rusa: Cehov (Moartea unui slujbas),
Gogol (Mantaua, Suflete moarte), cu punctual e plecare de la Lermontov (Un erou al timpului nostru). Aici nu putem
afirma, desigur cu certitudine, ca este vorba de
o influenta directa. Este mai degraba o
tipologie asemanatoare intre Eminescu si operele scriitorilor
rusi. Ioan Vestimie este "copist", tipul
micului functionar, la fel ca Dionis, neavand insa avantul faustian
al cunoasterii. Duce o existenta umila
si stereitipica, monotona intre slujba si cafenea. Aven de a face si in acest fragment cu
confuzia dintre vis si realitate. Cititorul ezita. Nu poate decide cu siguranta
daca intamplarile se petrec in vis sau in
realitate. De fapt eroul moare, dar Eminescu lasa
deschisa ipoteza unei morti aparente. Experimenteaza
starea de catalepsie si narcolepsie, mergand pe urma avatariilor
sufletului dupa moarte. In primele trei zile, de la prezumtivul
deces, Ioan Vestimie colinda mai multe cafenele bucurestene in chip
de strigoi, observand reactiile cunoscutilor si ale
prietenilor, dupa moarte, moartea lui
fiind anuntata in ziar. Fragmentul este o
opera plina de divagatii onirice si mai ales vise erotice,
care sunt produse refularilor eroului din viata cotidiana, cea
anterioara
