'Baltagul'- Roman Mitic

 

Mitul Lui Isis Si Osiris

BUCURESTI,

Mihail Sadoveanu (1880-1961) este considerat un scriitor fundamental in literatura romana si universala. A creat o impresionanta opera, care cuprinde povestiri, nuvele si romane, ce au ca teme esentiale istoria, natura, conditia umana sau viata satului romanesc ("Fratii Jderi", "Creanga de aur", "Venea o moara pe Siret", "Tara de dincolo de negura").

Aparut in 1930, romanul "Baltagul" este una dintre capodoperele sadoveniene de factura mitica caracterizate prin concizie, dinamism si armonie compozitionala.

Desi tema operei reflecta ilustrarea lumii arhaice a satului romanesc, a sufletului taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si a specificului national cu un mod propriu de a gandi si de a reactiona in fata problemelor sociale, ale vietii , romanul "Baltagul" poate fi considerat si un roman mitic, deoarece preia si dezvolta motivele principale din balada "Miorita", carora li se alatura doua mituri universale: cel la calatoriei si cel al cautarii lui Osiris de catre Isis.

Elementele care contribuie la conturarea unei dimensiuni mitice sunt atmosfera mitica creata printr-un limbaj cu incarcatura arhaica, construirea unui portret simbolic al spiritualitatii stravechi si simbolurile mitice (drumul initiatic, visul premonitoriu, semnele vremii si viziunea finala a Vitoriei).

De asemenea sunt prezente credinte stravechi: visul premonitoriu al Vitoriei in urma caruia este convinsa ca sotul ei este mort: ea viseaza ca Nechifor trece calare o apa, in apusul soarelui, cu spatele spre casa ("Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape").

Eroina urmeaza semnele vremii ("Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negrii decat de obicei") si ale animalelor ("Vitoria privi cu uimire la cucosul cel mare porumbac, cum vine fara nici o frica si se aseaza in prag. Inima-i batu cu nadejde, asteptand semnul cel bun. Dar cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta. Canta o data prelung si se mira el singur. -Nu vine . sopti cu ingrijorare gospodina").

Vitoria citeste in sufletele oamenilor ("-Trebuie sa te duci si sa-l cauti pe tatu-tau, alta nu-i nevoie sa stii", "-Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, urma femeia. Intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuia sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.", "Mama asta trebuie sa fie farmacatoare: cunoaste gandul omului . , cugeta cu mare uimire Gheorghita.").

Tine cont de evenimentele care intervin in drumul ei: la Borca "cei doi cad intr-o cumetrie", la Cruci "au dat de o nunta", iar apoi descopera trupul neinsufletit al lui Nechifor intre satele Suha si Sabasa, urmata de inmormantarea acestuia; are o viziune care o ajuta sa afle adevarul: "Era si-o hotarare mai de sus catre care inima ei intruna sta ingenuncheata"; isi aminteste de legenda despre Piatra Teiului povestita de sotul ei si de obiceiul acestuia de a sfida demonul cuibarit in piatra.

Romanul "Baltagul" reconstiuie mult mai bine scenariul si simbolurile mitului zeului egiptean Osiris, decat ale baladei "Miorita".

Povestea Vitoriei Liapn in cautarea ramasitelor lui Nechifor, risipite intr-o rapa pustie coincide cu drumul lui Isis in cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris. Astfel "mitul acesta se suprapune cu subiectul "Baltagului" in chip desavarsit, pana in cele mai mici amanunte" (Al. Paleologu).

Fiecarui personaj din opera "Baltagul" ii corespunde cate un personaj din mitul agiptean: Nechifor Lipan-Osiris, Vitoria Lipan-Isis, Gheorghita-Horus, Lupu-Anubis, Calistrat Bogza-Seth (in scrierea lui Plutarh apare sub numele grec de Typhon) si Ilie Cutui-complicele asasinului.

Nechifor se duce toamna la Vatra Dornei pentru a cumpara oi. Trecand sarbatorile de iarna fara ca acesta sa se intoarca, Vitoria "trebuia sa afle daca Lipan s-a inaltat in soare ori a curs pe apa". Acesta este momentul    in care se face trimitere la mitul lui Osiris, care reprezinta ca divinitate soarele care apune si rasare, adica moare si invie; mai tarziu a fost identificat cu Amon-Ra si cu Ptah, prin excelenta divinitati ale soarelui statornic si datator de viata.

Osiris, pe timpul cand era rege al Egiptului, s-a remarcat ca fiind un judecator al poporului, un fauritor de legi, un modelator al umanitatii. El era secondat in toate activitatile sale de sora sa cu care se si casatoreste, Isis.

Typhon, fratele lui Osiris a organizat un complot pentru a-l indeparta pe acesta si pentru a prelua conducerea regatului. El a fost ajutat de 72 de complici si de o regina etiopiana pe nume Aso. Afland in secret masurile fratelui sau el a dat ordin sa se confectioneze un sarcofag nemaivazut pana atunci si sa fie dus in incaperea unde se desfasura sarbatoarea granelor, organizata in cinstea lui Osiris.

Ca intr-o joaca, Typhon a declarat ca "va primi pretiosul obiect acela caruia i se va potrivi sarcofagul". Osiris a fost convins sa-l incerce, moment in care fratele sau a inchis capacul capturandu-l, criminalii furand sarcofagul si aruncandu-l in Nil.

Isis pleaca in cautarea sotului ei si il gaseste in Byblos, intorcandu-se in Egipt cu trupul neinsufletit si ingropandu-l intr-o padure. Eforturile ei au fost in zadar, deoarece sarcofagul a fost gasit de Typhon, care i-a taiat corpul in 14 bucati pe care le-a impartit in intreg Egiptul. Zeita Isis este din nou obligate sa porneasca in cautarea trupului sotului ei pentru a-l reintregi.

Asemanator cu ce se intampla in acest mit, in romanul "Baltagul", Vitoria pleaca impreuna cu fiul ei, Gheorghita, in cautarea tatalui, dupa ce tine post si vinde o parte din produse pentru a face rost de bani pentru drum ("Astazi e sfanta luni si incepem implinirea hotararii", "mai intai merge la biserica", "se impartaseste", "duce daruri", "apoi vinde o parte din produsele hangiului David din Calugareni ca sa faca rost de bani pentru drum, pe care ii lasa in grija preotului Danila pana a doua zi, pentru a nu fi pradata").

Mergand pe drumul parcurs de sotul ei si informandu-se in locurile unde a ajuns, ea afla ca ucigasii lui Nechifor sunt cei doi ciobani, care au cumparat 100 de oi de la el si care l-au insotit indrum spre Neagra: Calistrat Bogza si Ilie Cutui ("asta-toamna, cand a trecut spre Dorna, era singur si n-avea nici un tovaras", "purta caciula brumarie, avea cojoc in clinuri, de miel negru, scurt pana la genunchi, si era incaltat cu botfori", pricina mea e pentru un card de trei sute. Si stapani erau trei, calari-unul pe-un cal negru").

Punctul central al motivului osirian in "baltagul" este gasirea si reasamblarea trupului dezmembrat al lui Nechifor, intre satele Sabasa si Suha: "Oasele risipite, cu zgarcurile umede, albeau tarana. Botforii, tasca, chimirul, caciula brumarie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, insa imputinat de dintii fiarelor. Femeia racni aprig: -Gheorghita! Flacaul tresari si se intoarse. Dar ea striga pe celalalt, pe mort. Ingenunchind cu graba, ii aduna oasele si-i deosebi lucrurile". In momentul purcederii alaiului de inmormantare: "Altii au coborat racla in rapa s-acolo Vitoria singura, suflecandu-si manecile, a luat cu grija bucatile sotului sau si le-a potrivit una cate una in cutia de brad, stropindu-le cu vin".

Vitoria este insotita in cautarea mortului de fiul ei Gheorghita, caruia i se alatura pentru gasirea si razbunarea celui cautat, cainele Lupu. Paralel Isis este insotita de fiul ei Horus si de Anubis. In roman, chipul cainelui este asociat simbolic de functia de ghid si pazitor al sufletului dupa moarte.

Distihul din "Miorita": "Stapane, stapane,/Mai cheama s-un cane" este folosit de Sadoveanu ca motto la opera in speta se referea la rolul decisiv pe care-l va juca in deznodamant cainele Lupu, respective Anubis.

In partea finala a povestirii exista o lupta intre Horus si Typhon, castigate de primul. In roman, Calistrat nu suporta gandul ca Vitoria l-a descoperit si repezindu-se asupra lui fiului ei, este lovit "cu baltagul chiar de acesta si atacat de cainele lui Nechifor", iar "Bogza isi recunoaste faptele si vina inainte de a mur".

Exista elemente accesorii, care sunt prezentate in finalul ambelor povesti. Poclada pe care Vitoria o asterne peste ramasitele lui Lipan, si apoi "lavicerul varstat negru si ros" pus peste racla in care a inchis lesul reprezinta pielea de animal (de pantera) si bucata de stofa cu care este invelit Osiris in vederea reinvierii sale. In momentul cand incep etapele finale, hotaratoare ale dramei, prima intrevedere cu presupusul faptas, apoi regasirea cainelui, Vitoria are cu ea un betisor alb pe care-l luase de la crasma domnului Iorgu Vasiliu: "Vitoria adusese cu dansa betisorul alb cu care increase a sfredeli dusameaua primariei de al Suha. Il purta cu dansa subsoara ca pe ceva folositor, desi nu-i era de nici un folos."

In iconografia osiriana, Horus si Anubis poarta fiecare cate un instrument magic: primul, un betisor si celalalt, o toporisca, considerate ca echivalentul unui baltag. In "Baltagul", translatia "baltagului" de la Anubis la Horus si a betisorului de al Horus la Isis, e impusa de faptul ca Anubis apare sub forma unui caine real.

Atat Vitoria, cat si Isis sunt personajele principale ale romanlui, respectiv ale mitului, deoarece sunt prezente in toate partile acestora, fac legatura dintre personaje si il gasesc pe Nechifor, respectiv pe Osiris, care erau morti. Celui din urma, Isis ii reda viata si ii confera titlul de stapan al pamantului si dreptul de a fi judecator pentru lumea de dincolo.

Avand in vedere aceste elemente comune intre romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu si "Mitul lui Isis si Osiris": atmosfera mitica, simbolurile mitice, prezenta credintelor stravechi si subiectul asemanator al acestora putem afirma ca acest roman este unul mitic, cu elemente ale scenariului osirian.   

BIBLIOGRAFIE:

Firan, Florea- "SADOVEANU", Editura Poesis, Craiova, 1994

Popa, Ion si Popa, Marinela- "Literatura Romana-Manual preparator pentru clasa a VIII-a", Editura Niculescu, Bucuresti, 2001

"Literatura romana pentru bacalaureat", Editura StadiForm-Marghita, 2001

Cohen, Robert- "Egiptul Faraonilor", Editura Prietenii Cartii, Bucuresti, 2000

Simion, Eugen; Rogalski, Florina; Hartescu, Diana- "Limba si literatura romana-Manual pentru clasa a X-a" Editura Corint, 2004

Sit-ul: www.google.com