Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu.

BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu

roman realist

roman mitic, simbolic

a fost scris in 1930, in aproximativ 17 zile

Geneza: - in vara anului 1929, autorul strabate Valea Frumoasei in automobil: "Au urcat pe Bistrita, cu popasuri multe, patrunzand in inima Carpatilor. Au ajuns la Dorna, de acolo pe paraul Neagra s-au trecut la Stanisoara suind si tot suind, pana au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor". (Profira Sadoveanu)

- la un popas in Tara de Sus Sadoveanu se intalneste cu doi jandarmi care fac o cercetare in legatura cu uciderea unui cioban; acest fapt it duce cu gandul la baladele Miorita, Salga, Dolca.

Structura si compozitie

S: - un moto: "Stapane, stapane,/ Mai cheama s-un cane . "

- 16 capitole

C:- un singur plan narativ

perspectiva auctoriala

maniera realista, obiectiva

Subiectul

romanul este plasat de la inceput sub semnul Mioritei - prin moto.

Incipitul- o legenda sociogonica,    legenda intemeierii lumii(povestita de Nechifor Lipan): Dumnezeu a pus "randuiala si semn fiecarui neam."

Muntenilor, care au ajuns mai tarziu, datorita conditiilor de viata(oieri), Dumnezeu le-a dat doar "o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru. Sa va para toate bune . sa aveti femei frumoase si iubete." E o legenda care vorbeste despre viata grea , dar si frumoasa a muntenilor.

De la inceput ni se atrage atentia ca totul in lume are o ordine, o randuiala, un echilibru. Orice fapta care distruge acest echilibru trebuie pedepsita.

Aceasta legenda o stia Nechifor Lipan de la un baci evreu, care l-a invatat si un alt adevar: "Nimeni nu poate sari peste umbra lui".

Povestea este rememorata acum de Vitoria, in incercarea de a-si potoli nelinistea pricinuita de intarzierea sotului ei.

Baltagul (elev!)

Romanul "Baltagul", aparut in 1930, este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o "Miorita" in dimensiuni mari"(George Calinescu). Versul moto "Stapane, stapane,/ Mai cheama si-un caine" argumenteaza viziunea mioritica a mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, viata-moarte si din nou la viata.

Structura romanului evidentieaza doua componente : una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman. Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, in care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul ori cu cata, foarte priceputi in mestesugul oieritului si carora Dumnezeu le-a dat ca unica menire existentiala stapanirea in veci a acestor locuri. Structurat in 16 capitole romanul evidentieaza trei idei esentiale.

Primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locurilor.

Capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii(botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor.

Ultima parte (capitolele 14-16) evidentieaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "le-om lua toate de coada de unde le-am lasat".

Subiectul romanului.

Romanul se deschide cu o prezentare a locuitorilor din "muntii tarilor de sus", a trasaturilor de caracter generate de traiul in locuri stancoase. In Magura Tarcaului, Vitoria Lipan traieste zavorata in sine cu spaima ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei, Nechifor Lipan, om harnic si gospodar al satului. De la starea de neliniste, Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intoarse cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire. Niciodata pana acum el nu intarziase atat de mult(73 de zile), desi zabovise pe la vreo petrecere, caci ii placea cantecul si vinul bun. Nelinistita, Vitoria cere sfatul preotului din sat, dar merge si la baba Maranda, vrajitoarea, hotarandu-se a porni in cautarea lui Nechifor, intr-ucat o multime de semne prevestitoare o indeamna la drum : il viseaza pe Nechifor intors cu spatele trecand o apa neagra, tine post negru, cocosul canta cu ciocul spre poarta, "semn de plecare", iar "nourul catre Ceahlau e cu bucluc".

Vitoria pune ordine in gospodarie cu o luciditate impresionanta : pe Minodora o duce la Manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum, lasa argatului cele de trebuinta si porunci pentru tot timpul cat va lipsi. Ii comanda fiului ei, Ghoerghita, un baltag nou si impreuna pleaca in cautarea lui Nechifor, urmand in tocmai drumul parcurs de acesta. Intreaba peste tot, pe la hanuri si pe la oameni, de "barbatul cu caciula brumarie si cu cal negru tintat". Din aproape in aproape, ea afla ca la Vatra Dornei Nechifor a cumparat 300 de oi si a pornit impreuna cu ciobanii sa le coboare la iernat. Impreuna cu el se gaseau inca doi munteni, care il rugasera sa le vanda 100 de capete, lucru pe care Nechifor l-a primit cu bucurie. Vitoria Lipan urmeaza drumul spre Paltinis, Brosteni, apoi Borca, loc in care turma a parasit apa Bistritei, ajungand la Sabasa. Trece puntile de piatra ale Stanisoarei, poposind la Suha, unde constata cu mirare ca aici nu mai ajunsera trei ciobani, ci numai doi si i se pare limpede ca intre acele doua localitati s-a petrecut omorul. Asa ca se intoarce la Sabasa si gaseste in ograda unui gospodar cainele barbatului ei, gandindu-se ca acesta are sa o ajute sa dea de urma lui Nechifor. Intr-adevar, calauzita de Lupu, Vitoria gaseste osemintele lui Lipan intr-o prapastie, pravalit acolo de o lovitura de baltag. Cu o luciditate si o stapanire e sine extraordinare, implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile sa constate crima, iar gandul ei se indreapta spre infaptuirea dreptatii, demascare si pedepsirea ucigasilor.

Vitoria Lipan nu acuza fatis pe nimeni, dar modul insinuant in care-si exprima nedumeririle in legatura cu disparitia unui posibil martor care luase parte la targul facut de cei trei oieri la cumpararea oilor, ori in legatura cu existenta chitantei de primire a banilor ce ar fi trebuit sa se afle in chimirul mortului sunt sugestive pentru inteligenta Vitoriei si inclinatiile ei de detectiv. Este foarte insistenta atunci cand ii pofteste la "ingropaciune" pe subprefectul Balmez, dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui cu scopul de a pune in scena demascarea criminalilor, dovedind o dibacie deosebita in cunoasterea firii umane.

Pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creeaza, ea pune intrebari viclene si iscusite, apoi afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile, relatand cu o uimitoare precizie crima celor doi(Calistrat Bogza si Ilie Cutui). Bogza se pierde cu firea cand femeia ii spune lui Gheoghita sa vada ca pe baltag e sange si se repede la acesta, dar cade palit in frunte de baltagul flacaului si muscat de Lupu. In cele din urma faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati.

Vitoria se poate intoarce la ale sale, se gandeste ca are o fata de maritat si-si planifica implinirea in timp a celor cuvenite pentru memoria lui Nechifor Lipan, dupa care viata isi va relua cursul normal, "si le-om lua de coada toate cate le-am lasat".