"O SCRISOARE PIERDUTA"-DEMONSTRATIE COMEDIE

(varianta d-nei diriginte)

I.L.Caragiale, mare clasic al literaturii romane , alaturi de I.Slavici, I.Creanga si M.Eminescu a folosit in operele sale comice satira si sarcasmul pentru a demonstra moravurile societatii romanesti din vremea sa.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri, prin intermediul personajelor ridicole. Comedia are scopul de a indrepta aceste defecte prin ras, avand un rol moralizator.

Opera "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale a fost citita initial in cenaclul "Junimea" si s-a jucat apoi cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.

Aceasta opera apartine genului dramatic, modurile de expunere predominante fiind dialogul si monologul.

Autorul isi expune punctul de vedere, indirect, prin intermediul personajelor.De asemenea, opera a fost destinata spre a fi reprezentata pe scena, existand limite privind la timpul si spatiul actiunii.Textul este structurat in patru acte , care, la randul lor, sunt delimitate in scene.

Autorul intervine , in mod direct, numai prin anumite indicatii scenice, numite didascalii.

Actiunea operei se dezvolta in jurul unui conflict dramatic, in cazul acesta de natura politica, deoarece piesa "O scrisoare pierduta" ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale. Timpul intamplarilor este sfarsitul de secol al XIX-lea, iar actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului.

Astfel, expozitiunea plaseaza intamplarile in capitala unui judet de munte, in preajma alegerilor si prezinta cateva personaje: Stefan Tipatescu, prefectul judetului si politaiul Pristanda.

Intriga o constituie pierderea unei scrisori cu continut amoros adresat de Tipatescu sotiei aliatului sau politic, Zaharia Trahanache. Scrisoarea ajunge in mainile lui Catavencu, acesta santajandu-si astfel adversarii politici.

Desfasurarea actiunii prezinta faptele declansate de pierderea scrisorii, care ii privesc pe Zoe, pe cetateanul turmentat si apoi pe Catavencu.Un alt moment este rasturnarea situatiei in privinta alegerii candidatului si incaierarea celor doua grupari politice la adunarea electorala.

Punctul culminant este reprezentat de numirea altui candidat, mai canalie decat Catavencu, numire impusa de la centru ,in urma unui alt santaj politic ,tot cu o scrisoare.

Deznodamantul prezinta impacarea surprinzatoare a tuturor adversarilor politicii la manifestatia organizata in cinstea noului ales.

Apartinand curentului realist, personajele operei reprezinta tipuri umane, fiind caracterizate indirect, prin propriile ganduri, fapte, sentimente, comportament dar si prin nume.

Principala modalitate de caracterizare este insa comicul , sub toate aspectele sale: de limbaj, de caracter, de situatie si de nume.

Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipil omului slugarnic, lipsit de demnitate, care incalca legea arestandul abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin verval de la conu' Fanica. Totusi, lingusitor, se pune bine si cu Nae Catavencu, luand in considerare si eventualitatea ca acestuia i-ar reusi santajul:

"Eu gazeta dumneavoastra o citesc ca Evanghelia", trasatura ce reiese din dialogul cu acesta. Se preteaza la mici furtisaguri, ghidandu-se dupa sfatul nevestei lui:"Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa-i tot, ca saracul nu crede la al flamand".

Incultura si lipsa de instructie sunt evidentiate prin comicul de limbaj:"bampir", "famelie" si ticuri verbale: "curat murdar","curat constitutio-nal".

Se intalnesc in piesa si alte tipuri umane:tipul incornoratului ilustrat de Zaharia Trahanache, tipul parvenitului si demagogului, Nae Catavencu, tipul omului politic incult, Agamita Dandanache si tipul cochetei, Zoe Trahanache.

Cetateanul turmentat il reprezinta pe alegatorul anonim, ametit de jocurile politice si de discursurile fara sens.

Numele personajelor nu sunt alese la intamplare, ele avand un rol important in comicul operei. De exemplu , numele cuplului Farfuridi -Branzovenescu are aluzii culinare, iar cel de Agamemnon Dandanache este o alaturare ridicola a numelui eroului grec cu sugestia de dandana, incurcatura.

Numele lui Nae Catavencu isi are originea in substantivul "cata", iar numele ziarului condus de acesta are aceeasi sugestie:"Ragnetul Carpatilor".

Avand toate aceste caracteristici, opera "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale apartine genului dramatic, incadrandu-se in specia comedie.

"O SCRISOARE PIERDUTA"-DEMONSTRATIE COMEDIE

(varianta finala)

I.L.Caragiale, mare clasic al literaturii romane , alaturi de I.Slavici, I.Creanga si M.Eminescu a folosit, in operele sale comice , satira si sarcasmul,

pentru a demasca moravurile societatii romanesti din vremea sa.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care sunt infatisate personaje, caractere , moravuri sociale intr-un chip care sa starneasca rasul, avand un sfarsit fericit, cu un sens moralizator implicit.

Aceasta opera apartine genului dramatic, modurile de expunere predominante fiind dialogul si monologul.

Autorul isi expune punctul de vedere, indirect, prin intermediul personajelor. De asemenea, opera a fost destinata spre a fi reprezentata pe scena, existand limite privind timpul si spatiul actiunii.Textul este structurat in patru acte , care, la randul lor, sunt delimitate in scene.

Autorul intervine , in mod direct, numai prin anumite indicatii scenice.

Actiunea operei se dezvolta in jurul unui conflict dramatic, in cazul acesta de natura politica, deoarece piesa "O scrisoare pierduta" ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale. Timpul intamplarilor este sfarsitul de secol al XIX-lea, iar actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in preajma alegerilor .

Conflictul dintre cele doua grupari de interese este bine marcat: astfel, primul grup (Tipatescu, Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, Pristanda si Branzovenescu) spijina alegerea ramolitului Farfuridi pentru Camera Deputatilor, in timp ce al doilea grup (Catavencu, Ionescu, Popescu, dascalimea) se afla de partea lui Catavencu. Acesta din urma, adversarul politic al lui Farfuridi, incearca, prin santaj , sa obtina sprijin politic de la tabara adversa , deoarece a furat de la Cetateanul turmentat o scrisoare de dragoste a lui Tipatescu pentru Zoe, pe care aceasta a pierdut-o, din neatentie.Toata agitatia uriasa starnita in jurul acestui conflict se atenueaza(se sparge ca un balon de sapun, alesul fiind o persoana trimisa "de la centru" si anume Agamita Dandanache, pe care autorul l-a caracterizat prin cuvintele: "mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu".

In fiecare moment al ei, actiunea starneste rasul, aducand pe scena oameni mediocri (care se cred deosebiti), cu defecte umane, pe care autorul le satirizeaza, confruntati cu probleme fara importanta (Zoe se teme ca-si va pata reputatia, Farfuridi se simte tradat etc.)

Finalul, specific comediei, prezinta impacarea surprinzatoare a tuturor adversarilor politicii la manifestatia organizata in cinstea noului ales.

Apartinand curentului realist, personajele operei reprezinta tipuri umane, fiind caracterizate indirect, prin propriile ganduri, fapte, sentimente, comportament dar si prin nume.

Principala modalitate de caracterizare este insa comicul , definitoriu unei comedii, sub toate aspectele sale: de limbaj, de caracter, de situatie si de nume.

Ghita Pristanda, "politaiul" orasului, este tipul omului slugarnic, lipsit de demnitate, care incalca legea arestandu-l abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin verbal de la conu' Fanica. Totusi, oportunist, se pune bine si cu Nae Catavencu, luand in considerare si eventualitatea ca acestuia i-ar reusi santajul:

"Eu gazeta dumneavoastra o citesc ca Evanghelia", trasatura ce reiese din dialogul cu acesta. Se preteaza la mici furtisaguri, ghidandu-se dupa sfatul nevestei lui:"Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa-i tot, ca saracul nu crede la al flamand".Incultura si lipsa de instructie sunt evidentiate prin comicul de limbaj:"bampir","famelie" si ticuri verbale:"curat murdar","curat constitutional".

Se intalnesc in piesa si alte tipuri umane:tipul incornoratului ilustrat de Zaharia Trahanache, tipul parvenitului si demagogului, Nae Catavencu, tipul omului politic incult, Agamita Dandanache si tipul cochetei, Zoe Trahanache.

Cetateanul turmentat il reprezinta pe alegatorul anonim, ametit de jocurile politice si de discursurile fara sens.

Numele personajelor nu sunt alese la intamplare, ele avand un rol important in comicul operei. De exemplu , numele cuplului Farfuridi -Branzovenescu are aluzii culinare, iar cel de Agamemnon Dandanache este o alaturare ridicola a numelui eroului grec cu sugestia de dandana, incurcatura.

Numele lui Nae Catavencu isi are originea in substantivul "cata", iar numele ziarului condus de acesta are aceeasi sugestie:"Racnetul Carpatilor".

O alta trasatura a comediei ,care o apropie de fabula, o prezinta atitudinea critica fata de unele aspecte sociale ale epocii. Astfel, sunt satirizate politicianismul, demagogia, imoralitatea, servilismul, etc.

Comicul, ca realizare artistica, pune in evidenta talentul desavarsit al lui I.L.Caragiale. Spre exemplu:tacerile semnificative ale personajelor, reluarea unor replici, punctuatia, sugerand, accentuand ,diferitele stari emotionale ale personajelor, etc., toate acestea au rolul de a facilita intelegerea mesajului transmis de autor catre cititor.

Avand toate aceste caracteristici, opera "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale apartine genului dramatic, incadrandu-se in specia comedie.