Psihopedagogie Speciala - T.M.I.- Initierea unei strategii pe baza unui curriculum si a unei metodologii care sa aiba ca scop reeducarea si reintegrarea sociala a detinutilor

Universitatea Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Specializarea Psihopedagogie Speciala
Anul 2

Proiect T.M.I.

1.Tema: Initierea unei strategii pe baza unui curriculum si a unei metodologii care sa aiba ca scop reeducarea si reintegrarea sociala a detinutilor.

2. Titlu: Inca o sansa!

3. Rezumat:

Examenul predetential are in vedere explorarea prealabila a delicventilor inainte de a se incepe etapa de reeducare.

Consideram ca numai cunoscand conditionabilitatea ( gradul de educatie a delicventului), cunoscand nivelul lui de maturizare sociala (maturitate de contacte sociale), precum si antecedentele lui, putem elabora o strategie a reeducarii, strategie care, in special in cazurile mai grave, acolo unde exista un cumul de conditii negative, trebuie sa fie elaborate intotdeauna in mod multidisciplinar, prin utilizarea specialistilor in domeniul psihologiei,sociologiei, psihiatriei si pedagogie.

Sisteme terapeutice

-se porneste de la premise ca infractorii sunt socialmente traumatizati

-reeducarea este o terapie => tratamentul acesta aplicat la delicventi are un aspect psho-terapeutic, care se efectueaza prin aplicarea simultana a principiilor ergo-terapeutice si a celor socio-terapeutice.

Psiho-terapia, in fond, se reduce la discutii libere pe care le avem cu subiectul si, in cazul nostru, cu detinutul, punand accentual pe scurtarea in comun( a subiectilor cu educatorul) a vietii anterioare a detinutului, fara insa a neglija nici prezentul si nici planurile de viitor.

Efectul terapeutic al discutiilor se poate intelege in baza cercetarilor lui Pavlov, care a demonstrate ca vorba sau cuvantul pot avea efecte tot atat de puternice ca unele substante medicamenoase.

Obtinerea linistii si a resemnarii ca o prima faza a psiho-terapiei, urmarind ca apoi sa provoace o restructurare a personalitatii lui, existatand posibilitatea de a se provoca intorsaturi atat de radicale,transformari atat de profunde si dramatice, incat cel educat sa devina intr- adevar alt om.

Se stie ca exista un numar mare de fosti infractori care in prezenet lucreaza ca reeducatori si care, in mod eficient, contribuie la ajutorarea acelora care trebuie sa fie redati societatii.

Analiza vietii delicventuli ( familii dezorganizate sau aparent organizate, in scoala au avut insuccese si terminand cu faptul ca, in genere, ei sunt oameni care au fost lipsiti de succese sociale care nu au fost valorizati soialmente.Putem spune, deci, ca intr-un fel sau altul, fiecare din ei a primit reale lovituri de la societate,a fot frustrate de dragostea parinteasca,de dragostea invatatorului, de dragostea celor din jur etc. Frustrari pe plan socio afectiv care se soldeaza cu o interpretare deformata a realitatii.

Infractorii sunt in categoria greu educabili.

Pntru reeducarea detinutilor se utilizeaza in multe parti si cu rezultate bune si asa-zisa treapie de grup care consta in faptul ca educatorul alege un grup de detinuti "compatibili", adica de oameni care care au in comun varste, genul infractiunii, mediul de provenienta s.a.m.d., deci oameni foarte asemanatori sub aspect psihologic si social, fara a tine cont prea mult de incadrarea lor legala.Acesti detinuti formeaza un grup de discutii, in care fiecare vorbeste in public despre sine.educatorul care joaca rolul de 'animator" orientand discutiile care sunt la inceput libere in asa fel incat sa ajunga la anumite puncte nodale si dramatice, cand, se "descarca" unul sau altul dintre participanti. In cadrul unor asemenea dicutii, se ajunge la o opinie colectiva, care este foarte reconfortanta, in sensul ca individual nu este lasat singur, isi da seama, din exemplul celor din jur, ca nu este izolat, ca nu trebuie sa stea mereu la perifeia societatii si ca este remontatprin ajutorul pe care il il dau cu cei de-o seama cu el.

Teoriia "invatarii si dezvatarii"

-hotii de buzunare-> cum intend mana sa fure li se administreaza un soc electric sau o injectie foarte dureroasa aplicarea acestui sistem intampina foarte multe dificultati in practica.

Terapia psihica nu se poate lipsi de ergo-terapie, intelegem prin asta o terapie prin munca.Fiecare lucrator de justitie stie ca una din conditiile cele mai deprimante, cele mai nevrozante ale detentie consta tocmai in inactivitatea acelor oameni care in viata libera erau obisnuiti cu miscarea, cu activitatea, cu activitatea creatoare,chiar daca pe parcurs au savarsit si infractiuni pentru care au fost condamnati.

Trebuie subliniat ca nu trebuie sa se faca nicio confuzie intre munca fortata la care sunt condamnati unii infractori si ergo-terapia,care inseamna munca in vederea reinsanatosirii morale a detinutului.

Socioterapia-aplicand in cadrul psiho-terapiei principiile ergo-terapiei, ajungem in cele din urma inspre socio-terapie.

De fapt,oferind omului care necesita reeducarea posibilitatea de a-si satisface nevoile psihologice si impulsurile sale spre reabilitarea morala si psihica a lui.

Socioterapia, adica terapia prin reintroducerea in colectivitate,in societate,a individului este un sistem care este cunoscut de cei mai multi multi prin popularizarea activitatii pedagogului A. Aichhorn a format mici comunitati din delicventii minori,promovand idea ca nu exista om needucabil in cadrul unui colectiv sanatos si ca orice om, prin contactul cu semenii sai sanatosi, va deveni si el sanatos, va putea fi redat societatii.

Personalul serviciilor de educatie si asistenta psihosociala este format din educatori, asistenti sociali si psihologi.La aceste categorii profesionale se adauga preotii si personalul tehnic ( monitor sportive, agent tehnic etc.).Scopul activitatii de educatie si asistenta psihosociala il constituie reinsertia sociala a persoanelor private de libertate si se realizeaza prin stimularea acelor deprinderi si atitudini care ofera posibilitatea dezvoltarii comportamentelor prosociale si dinamizarea relatiilor cu mediul de suport pe comunicare. In activitatile de educatie instruirea scolara si formarea profesionala constituie activitati prioritare care contribuie esential la cresterea sanselor de reinsertie sociala a persoanelor private de libertate. Programe de educatie si asistenta psihosociala desfasurate in penitenciare urmaresc conservarea si imbunatatirea statutului psihosocial al persoanelor private de libertate prin satisfacerea nevoilor de dezvoltareeducationale si readucerea efectelor negative ale detentiei asupra personalitatii. Activitatile de asistenta psihosociala reprezinta demersuri de interventie specifica realizate de catre psiholog si asistentul social care au ca scop oferirea unui sprijin social calificat pentru solutionarea problemelor psihologice si sociale ale persoanelor private de libertate pe timpul executiei pedepsei, cat si pregatirea acestora pentru reintegrarea in familie si comunitate dupa eliberarea din penitenciar.

4.Scopul proiectului: prin intermediul acestui proiect ne propunem sa initiem programe specializate bazate pe un curriculum si o metodologie atat in ceea ce priveste fenomenul delicventei cat si in ceea ce priveste sfera reeducarii si reintegrarii sociale a detinutilor minori dar si adulti din penitenciare.

5. Obiective:

I.Pt. etapa examanului predetential are in vedere explorarea prealabila a delicventilor inainte de a se incepepe etapa de reeducare:

- sa elaboram o strategie a reeducarii, strategie care, in special in cazurile mai grave, acolo unde exista un cumul de conditii negative, trebuie sa fie elaborate intotdeauna in mod multidisciplinar, prin utilizarea specialistilor in domeniul psihologiei,sociologiei, psihiatriei si pedagogie.

-sa cunoastem gradul de educatie a delicventului

- sa cunoastem nivelul lui de maturizare sociala (maturitate de contacte sociale)

- sa cunoaste antecedentele lui

- Analiza vietii delicventuli

II.Pt. etapa reeducarii delicventilor vizand necesitatea crearii unui sistem deschis si semi-deschis in penintenciarele in care exista detinuti minori, in vederea stabilirii unor interrelatii intre acestia si personalul din penitenciare.

avem urmatoarele obiective:

- sa aplicam unele unor sisteme terapeutice precum care sa aiba in vedere

- sa face bine inteles ca prin executatea pedepsiei se urmareste formarea unei atitudinei corecte fata de munca,fata de ordine de drept si fata de regulile de convietuire sociala.

-descoperirea si incurajarea talentelor

-stimularea creativitatii si a inventivitatii

-dezvoltarea si executarea deprinderilor practice

-formarea si dezvoltarea aptitudinilor artistice, literare, musicale, plastice, tehnice

-dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor sociale ( de comunicare si de relationare)

-organizarea atelierelor ocupationale (plastice-pictura,desen,grafica,olarit,sculptura,lucru manual-artizanat,broderie,impletituri,tesaturi,confectii etc.)

-constituirea unor grupuri de educatie muzicala si dansuri,cercuri de lectura,creatie literara si tehnico-aplicative, cenacluri literare,echipe de teatru.

-elaborarea si redactarea unor materiale cultural-informative pentru revista detinutilor,gazeta voulanta,emisiunea locala,radio,T.V.

-organizarea de expozitii de arta plastic ape lucari ale detinutilor( in mediul penitenciarelor sau in comunitate), proiectii cinematografice, spectacole, manifestari teatrale, musicale sau folclorice pregatite si prezentate de detinuti.

-organizarea unor manifestari artistice cu ocazia sarbatorilor religioase sau cu prilejul unor evenimente semnificative din perspective socio-culturala

-promovarea creatiilor artistice realizate de persoanele aflate in custodia sistemului penitenciar

-sustinerea unor concursuri tematicede cultura generala.

III.Pt. etapa inlaturarii dificultatilor majore in calea reeducarii

Prin acest obiectiv urmarim ca detinutul minor sa contribuie la deciziile administratiei penitenciarului de a crea anumite programe care sa le faciliteze dezvoltarea personala si totodata sa ia parte la selectarea acestor aspecte ale programelor propuse care li se par mai importante, in baza unor anumite standarde deselectie riguros precizate.

-sa sprijinim formarea unui "parteneriat" intre detinutii minori si personalul din penitenciar orientat spere facilitarea dezvoltarii personale a minorului

-sa incurajam fostii detinuti ca la randul lor sa devina educatori daca si ei isi doresc acest lucru.

-sa dezvoltam un program metodologic de instuire a personalului

-selectarea personalului pe baza unor testari si probe practice

-combaterea superficialitatii personalului prin motivarea acestuia

-sa contribuim la eliminarea stereotipurilor,discriminarilor

-adaparea la un regim de viata artificial

-adapatarea la un nou regim alimentar

-adaparea la desfasurarea motricitatii in spatiu restrans

-abstinenta sexuala impusa

IV.Pt. etapa reintegrarea sociala a celor reeducati Identificarea nevoilor privind adaptarea la conditiile privarii de libertate in vederea asigurarii regimului individualizat si progressive de executare a pedepsei.

-cunoasterea personalitatii

-pregatirea scolara si profesionala

-dezvoltarea deprinderilor sociale

-dinamizarea relatiilor cu mediul de suport si comunitatea

-asistarea psihologica

-asistarea sociala

-asistenta moral-religioasa

-derularea unor programe generale si specifice adaptate nevoilor persoanelor private de libertate

-desfasuratea de activitati specifice pentru perioada pregatirii pentru libertate care sa faciliteze reinsertia scociala postcondamnatorie.

- sa le ofere minorilor posibilitatea unei comunicari relaxante, sa li se stabileasca legatura cu lumea exterioara in functie de progrese, astfel incat sa intre in contact cu noile modele de valori si comportamente si posibile modalitati de a rezolva problemele in situatii de stress pe baza carora sa-si creasca increderea in sine si in semeni, respectful de sine,capacitatea sa recunoasca si sa exprime emotii si sa se familiarizeze cu anumite roluri sociale.

- sa restabilim relatiile dintre parinti si minori in cauzrile in care acestea s-au destructurat, sa ii pregatim pe parinti in vederea inadaptarii simtului de vina atat in ceea ce ii priveste pe ei cat si pe copii

Psihologul din cadrul asezamintelor de detentie indeplineste, in limitele competentei,urmatoarele atributii:

-realizeaza evaluarea psihologica a persoanelor private de libertate

-desfasoara activitati de consiliere si terapie suportiva precum si consiliere in situatie de criza

-desfasoara terapii de scurta durata focalizate pe problema

Asistentii sociali din cadrul asezamintelor de detentie indeplinesc, in principal, uramatoarele atributii:

-realizeaza evaluari ale nevoilor sociale ale persoanei private de libertate, in scopul identificarii elementelor de semnificatie, care pot fundamenta masuri de asistenta sociala si de individualizare a executarii pedepsei

-ofera consiliere in vederea mentinerii si imbunatatirii relatiilor persoanei private de libertate cu familia sa si cu mediul de suport

-desfasoara, in cadrul echipelor pluridisciplinare, programe de interventie specifica adresate detinutilor din categoria celor vulnerabili si a celor cu nevoi speciale.

V.Pt. etapa educarii societatii:

- sa facem posibila creera unei campanii de informare a societatii prin care sa se explice necesitatea de a ii accepta pe fostii detinuti ca egalii lor altfel pt. a se evita fenomenul de segregare care duce la recidiva.

-sa sustinem traininguri care sa promovezi reintegrarea sociala a celor reeducate

VI.Pt. etapa instruirii personalului calificat

-sa sustinem traininguri si cursuri de formare

- avem in vedere responsabilizarii concrete a personalului din cadrul penitenciarelor

6.Argument: Pedeapsa ca o consecinta a actului, in noul nostru cod penal(art. 52) corespunzand principiilor umanismului socialist se circumscrie astfel: "Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.Prin executatea pedepsiei se urmareste formarea unei atitudinei corecte fata de munca,fata de ordine de drept si fata de regulile de convietuire sociala.Executarea pedepsei nu trebuie sa constituie suferinte fizice si nici sa injoseasca peroana condamnatului"

Dorim sa initeam acest proiect deoarece credem intr-o imbunatatire a sistemului de educatie din penitenciare si asteptarea rezulateor scontate fiind de calitate.Calitatea o interpretam prin reducerea fenomenului de recidiva.

Privind reintegrarea sociala a celor reeducati daca reeducarea fostilor delicventi sau adulti are loc in conditiile unei recluziuni mai mult sau mai putin severe, ea constituie, sub aspect social, un climat de sera, de unde mai tarziu sau mai urand va trebui sa reintre in societate.Reintegrarea sociala a fostilor infractori intampina greutati sub aspect psihologic, in sensul ca succesul acestei reintegrari nu este asigurat doar prin comportamentul chiar si ireprosabil al fostului delicvent, ci in mai mare masura de societatea care il primeste si care ar trebui sa aiba o actiune integratoare.

Din nefericire, unele colective inca nu sunt suficient de pregatite pentru a integra fosti infractori.Pentru a le usura drumul in viata, nu e suficient sa li se ofere numai posibilitati de lucru si decisatisfactii elementare materiale, ci si posibilitati de realizare si success pe plan socio-afectiv.Spectrul stigmatizarii sociale il inspaimanta inca in timpul detentiei pe fostul infractor si constituie una din piedicile psihologice majore in calea reformarii sale totale.

Timiditatea cu care paseste in libertate, sensibilitatea crescuta fata de orice fel de envectiva reala sau imaginara, il caracterizeaza pe fotul infractor sin u o data continuarea unei vieti marginale sau recidive sunt determinate si de asemenea factori psihici care traumatizeaza accentuat si formeaza un strat de impermeabilitate afectiva atunci cand nu se iau masurile necesare.

Un alt motiv il constituie necesitatea formarii unui personal specializat in contactul cu minorii delicventi trimisi direct in penitenciare de catre institutia judecatoreasca fiind foarte mare.Centrele de reeducare par a nu fi prea incapatoare pentru multi minori care au savarsit acte delicventiale dupa varsta de 16 ani, fapt pentru care ei sunt trimisi direct in penitenciarele pentru adulti unde vor fi incadrati in marea masa a detinutilor.Astfel, riscul conturarii unor personaliati cu predispozitie la criminalitate sau alte mult mai grave decat cele pentru care au fost retinuti este deosebit de mare in absenta unor programe care sa le faciliteze dezvoltarea personala,reechilibrareareorganizarea acelor elemente destructurate in personalitatea lor.

Se precizeaza in textul legii dreptul omului de a fi reeducate,datoria lui de a colabora la reeducare,si,dupa aceea, dreptul lui de a reintra in societate cu funtea sus, ca unul ce are din nou deschisa calea catre integrarea sociala.Se merge pe premiza ca societatea il asteapta pe fostul delicvent dar acesta trebuie insa sa indeplineasca o serie de conditii;prin urmare atat minorii cat si adultii detinuti au dreptul la reeducare iar acesta trebuie sa se desfasoare intr-o maniera cat se poate de impecabila, cu alte cuvinte pornind de la drepul la reeducare si felul in care aceasta este oferita de educator apoi insusita de detinut rezultatele reflecta capabilitate profesionala a educatorului . un eventual in plan social al fostului detinut va fi datorat educatorului nu detinutului deoarece se merce pe premise ca nu exista om needucabil ci metode inadecvat aplicate.Eficienta educatorului este prmordiala si determinanta..

Agresivitatea este sursa primei greutati pe care o intamplina educatorul in momentul in care ii soseste un nou detinut, cand trebuie sa stabileasca cu el, "contactul psihologi".

Credem ca a fi agresiv nu inseamna neaparat a fi si violent; mai mult, a fi agresiv nu inseamna neaparat si distructiv.

Acest contact este deci puternic ingreunat prin faptul ca detinutul,fost infractor,zdrobitoarea majoritate a cazurilor, este un element agresiv.

Studii interesante in care unii autori, analizand viata unor mari criminali si reusindsa obtina de la acestia autoanalize valoroase sub aspect stiintific,releva existenta agresivitatii, ca si sursele ei, in viata infractorilor ex: viata si violenta infractorilor este acelasi lucru pentru un infractor care in familie tatal isi brutalize sotia, iar mama brutalizand copii, intelegand astfel infractorul ca acesta este limbajul normal prin care se inteleg oamenii fiind mirat atunci cand intalnea oameni care nu-l atacau.

Aceasta este radacina comportamentului antisocial, a devenit o trasatura atat de caracteristica pentru eiincat suntem tentati sa o consideram ca fiind inascuta.

Trebuie tinut cont de faptul ca trecera de la starea de libertate la cea de detentie este un astfel de rezultat traumatizant.Oricat de inrait ar fi un infractor, in special la prima detentie si cu deosebire in primele zile ale detentiunii, va simti toata greutatea transformarii vietii sale si va avea sentimental ca s-a prabusit totul si ca el a ajuns undeva intr-un necunoscut.orice scimbare pune probleme de adaptare in fata individului aparand stari de teama, anxietate, cu o durata diferita aparand in mod inevitabil.

Actiunea directa de reeducare nu se poate incepe chiar din primul moment al detentiei.Ceea ce se recomanda sa facem chiar din primul moment este sa adoptam o atitudine apparent pasiva, lasandu-l pe detinut sa-si declanseze, sa-si desfasoare bineinteles, in limitele rezonabilului agresivitatea, lasandu-l sa-si manifeste supararea si nemultumirea astfel incat toate acestea sa ajunga pana la apogeu, fiind siguri ca dupa aceasta va urma o perioada de calomnie.

Mai trebuie subliniat ca, din cauza starii in care se afla detinutul in primele momente ale captivitatii sale, el nu este receptive fata de o apropiere educative dar in mod subliminal el este receptiv la felul nostru de a ne comporta.

Daca el va constata intelegere,ingaduinta si totodata fermitate din partea educatorului se poate incepe in curand actiunea de reeducare propriu-zisa,dialogul intre detinut si educator.

Reeducarea deci incepe in conditii nefavorabile, pe de o parte din cauza agresivitatii detinutului rezultat al intregii sale vieti anterioare sip e de alta parte, din cauza socului traumatizant care da criza de aclimatizare.

La toate aceste se aduaga si al treilea factor si anume cel al artificializarii ambiantei in care se efectueaza reeducarea. In jurul detinutului, nimic nu este nici natural nici obisnuit.

Totul este nou, artificial, iar coercitia se manifesta din plin.

In concluzie:

Dorim sa initiem acest proiect deoarece credem in rezultatele interiorizarii normleor,valorilor sociale, estetice si morale.Consideram ca prin aboradrea si punerea in practica corecta a obiectivelor si strategiilor acestui proiect se pot obtine rezultatele dorite si daca nu inlaturarea totala a delicventei macar diminuarea acestui fenomen.

7.Fundamentare teoretica:

a)"In 1960, o cercetatoare din U.S.A., si naume Paula Schmidebergeg, preconiza un nou mod de terapie pe care il numea treapie prin raliate (Reality-therapy).Fata de unsistem classic de psiho-terapie, care urmareste pas cu pas identificarea traumatismelor si a realo-terapiei al Paulei Schmideberg urmareste sa-l pun ape inractor, din prima clipa in fata cu realiatea nuda.Am putea spune ca este vorba de un "soc verbal"; practice lucrurile se petrec astfel: din prima clipa, educatorul il critica foarte sever pe detinut, aratandu-i ca este un element daunator societatii, ca activitatea sa criminala s-a repercutat asupra vietii altora etc., cu alte cuvinte ii pune in fata interlocutorului, de la inceput o oglinda in care se arata in mod caricatural, si deci cu exagerarile respective, abisul moral si social in care se afla..De asemenea I se pune in vedre ca faptul de a fi condamnat si detinut va avea o influenta negative asupra

intregii sale vieti ulterioare si ca, in viata, de dup ace va fi pus in libertate, va avea de infruntat obstacole mari.Doar ulterior, educatorul ii arata si o punte mica si foarte fragile pe care el ar putea sa se intoarca in societate.Principalul este deci de a utilize socul verbal, cu tot efectul negative incipient si ulterior doar, pas cu pas, se cladeste o singura cale, din ce in ce mai ferma, pentru remontarea morala si sociala a subiectului.Paula Schmideberg atrage atentia ca invenctivele si criticile ce I se aduc celui incarcerat nu trebuie sa fie personale, in sensul ca nu educatorul este suparat pe delicvent, cieducatorul ca persoana este doar ecoul societatii care l-a exlus pe criminal, dar care, eventual, in anumite conditii,este gata s-l primeasca.Dupa referintele pe care le avem in literatura in multe cazuri asemanatoare,realo-terapia a dat rezultate bune."

b)"Aichhorn preconiza o ingaduinta totala, adica in momentul intrarii in contact cu delicventul, acestuia i se dadea voie sa fac orice,sa spuna orice, fara ca educatorul sase supere pentru nimic.Ideea lui a fost ca, intrand intr-un colectiv, isi va insusi modelul oferit de ceilalti.In cele mai multe cazuri, acest lucru s-a si intamplat, insa pe cei deosebit de neadaptati i-a izolat, dandu-le voie sa traiasca asa cum vor.In prima faza, acestia au spart toate geamurile,au ramas nespalati si au facut, in locul rezervat lor, o mizerie nemaipomenita, ajungand sa se maltrateze intre ei.

Aichhorm credea ca, in materie de agresivitate se ajunge la paradoxism, la un punct culminant, de unde incepe o acalmie ce permite delicventului sa deveinamai receptive pentru influentele educative".

c)"In Anglia, Derek Miller, a fondat o institutie pentru reeducarea minorilor care si-au ispasit pedeapsa in diverse penitenciare.El urmarea prevenirea cazurilor de recidiva.Ca si Aichhorn, si el era adeptul acordarii totale, permitand elevilor sa iasa sau sa intre in colectiv dupa voie, utilizand, fara sa fie elaborate, si elemente realo-terapeutice.Miller sustinea ca este gresit ca in reeducare sa incercam sa idealizam societatea si relatiile dintre oameni; este de preferat sa aratam ca viata este dificila si ca o lupta dusa cu mijloace premise de societate este grea. Colectivul lui Miller nu depaseste niciodata numarul de 25-30 tineri, care atunci cand resusesc sa se incadreze in munca sau sa se casatoreasca, erau imediat inlocuiti cu alti tineri care aveau nevoie de aceeasi indrumare".

d)"In 1962, in S.U.A. pedagogul Polsky si-a descries incercarile de reeducare a minorilor ( S.U.A. dupa cum se stie, majoratul se obtinea numai la 21 de ani) incercari care s-au soldat cu un fimos esec.Plecand de la principiul compatibilitatii, el a impartit infractorii pe varste, pe sexe, pe specificul infractional s.a.m.d. amplasand aceste comunitati in pavilioane deosebite.Fiecare pavilion avea drept ingrijitori, o pereche sot si sotie, nedelicventi, al caror rol a fost in primul rand de a inlocui familia acestor copii.In fapt, trebuia sa li se spuna "tata" si "mama", ei petrecandu-si tot timpul in mijlocul copiilor.In afara de acestia, pavilioanele erau incadrate cu profesori, cu educatori, asistenti sociali si psihiatrii.Regulamentul nu permitea ca specialistii sa se amestece in alte probleme decat cele pentru care au fost afectat, adica practice, psihiatrul in afara de psihiatrie nu trebuia sa se preocupe de educatia sau de probleme ale gospodariei.Polsky arata ca esecul s-a datorat faptului ca tinerii

delicventi au fost lasati fara o coordonare in domeniul educatiei si ca, in cele din urma, in loc de o reeducare s-a realizat o specializare mai aprofundata in domeniul infractionalismului."

e)" In 1959 J. D. Grant si M.Q. Grant ( sot si sotie) stabilesc nivele de maturizare care permit o tiopogizare a delicventilor si, in sonsecinta o aplicare mai adecvata si o individualizare a mijloacelor terapeutice mai exact pe baza a 5 nivele se stabilesc elatiile interpersonale,cum ii percep si valorifica o persoana pe cei din jur."

f)

8.Activitate + calendar:

9.Buget (estimate):

10.Avantaje:

Avantajele acestui proiect sunt acela ca se urmaresc atingrea unor obiective clare, accesibile necesare imbunatatirii sistemului de reeducare si reintegarare sociala a detnutilor.

Un alt avantaj este acela ca acest proiect poate fi aplicat atat in cazul minorilor detinuti cat si in cazul adultilor detinuti.Dovada elocventa ca daca intradevar se doreste un anumit lucru poate fi posibil intr-un mod eficient gasindu-se rezolvari compatible a doua probleme.

Faptul ca unii dindre fostii detinuti devin reeducatri reflecta un alt avantaj prin atingerea scopului de educare si interiorizare datorate unui proces de instruire adecvat.

Structurarea pe etape a procesului de reeducare si reintegrare sociala este un avantaj in sensul ca prin aplicarea acestuia se pot atinge cu succes scopurile dorite.

Analizarea cu atentie a factorilor negativi ce pot intervene in acest process si inlaturarea acestora la timp constituie un alt avantaj.

Se poate vorbi de un avantaj facand referire la fostul detinut ca produs al instruirii,acesta avand suficiente achizitii incat sa-si cladeasca o viata in libertate, pe plan personal si profesional.

Un alt avantaj este acela ca se ia in calcul o colaborare intre detinuti si personal in vederea cunoasterii nevoilor si necesitatile detinutilor pt. ca procesul de instuire educare sa decurga intr-un mod cat mai practic, tinadu-se cont ca autoritatea personalului nu va fi cauzata sub nici-un mod.

11.Evaluare:

Bibliografie:

1.Probleme de psihologie judiciara; autor Tiberiu BogdanEditura Stiintifica,1973 Colectia Psyche

2.Introducere in sociologia delicventei juvenile-Adolescenya intre normalitate si devianta. Autori Sorin M. Radulescu si Dan Banciu Editura Medicala Bucuresti,1990

3.Delicventi natafleti Autor Traian Tandin Editura Meditatii Bucuresti,2008

4.Introducere in psihopedagogia inadaptarii si deviantei comportamentale Autor: Fugaretu-Urea Roxana editura Fundatiei Romania De Maine Bucuresti,2007

5.Introducere in psihopedagogia speciala si asistenta sociala ( Capitolul VII Handicapul de comportament) Florin Emilian Verza Editura Fundatiei Humanitas,2002

6.www.penitenciarulcraiova.ro

7.https://www.criminologie.ro