FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI - Societatea si evolutia idealurilor educationale. Idealul educational si componentele educatiei

FUNDAMENTELE

PEDAGOGIEI

Societatea si evolutia idealurilor educationale.

Idealul educational si componentele educatiei

IDEALUL EDUCATIONAL

Etimologic, termenul provine din latinescul idealis, care semnifica "existent in mintea noastra", "ceea ce poseda perfectiunea la care aspiram". Idealul, exprima, in esenta sa, modelul sau tipul de personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice si pe care educatia este chemata sa-l formeze in procesul desfasurarii ei. (Stanciu, 1999, Stan, 2001).
El este categoria de generalitate maximala care surprinde paradigma de personalitate, oarecum abstracta, proiectul devenirii umane la un moment dat, intr-o societate data; instanta valorica din care iradiaza norme, principii, stategii, scopuri ;i obiective determinate, care directioneaza procesul de formare al tinerei generatii (Cucos, 1999).

Idealul educational "este rezultatul unui compromis inteligent ce se negociaza intre sistemul educativ, sistemul culturii si macrosistemul social." (L. Antonesei, 1996, p.39)

Este o finalitate de maxima generalitate a actiunii educationale.(Sas Cecilia, 2007, p.91).

Dupa cum se poate observa idealul educational se raporteaza intotdeauna la om, la ceea ce el trebuie sa devina.

Idealul educational nu este o propunere exclusiva a sistemului educativ, el se delimiteaza la zona de contact dintre acesta si spatiul socio-cultural al unei epoci istorice date, cu propriile sale exigente educative.

Modelul structural al idealului educational:

Pe baza acestui model putem spune ca idealul educational este un proiect dinamic deschis care sintetizeaza un asamblu de insusiri si determinari proprii omului societatii noastre. Nucleul acestui ideal este format din vocatie si creativitate. Cele doua componente constitue nucleul valoric al personalitatii. Idealul educational implica doua laturi complementare: una antropologica si cealalta actionala. Prima se refera la desavarsirea interioara a personalitatii, iar a doua vizeaza implicarea si exercitarea unei profesiuni in mod creator si cu randament sporit. Cele doua laturi ale idealului, antropologica si actionala, formeaza un tot unitar. Cu cat dezvoltarea integral-volutionala este mai intesa, cu atat actiunea este mai eficienta si cu cat implicarea individului este mai puternica, cu atat urmarile ei asupra devenirii personalitatii sunt mai profunde.

Dupa cum se observa, idealul educational nu este un model standard impus o data pentru totdeauna, ci un model dinamic, ce permite redimensionari in functie de campul de posibilitati in care are loc educatia (Cucos, 1999).

Idealul educational se caracterizeaza prin urmatoarele trei dimensiuni:
. dimensiunea sociala care vizeaza tendinta generala de dezvoltare a acelei societati si care va anticipa unele stari posibile;
. dimensiunea psihologica se refera la tipul de personalitate pe care societatea il solicita;
. dimensiunea pedagogica, posibilitatile efective de care dispune actiunea educationala pentru a transpune in practica idealul respectiv (Stan, 2001).
Ca imagine sintetica a dimensiunilor sociala, psihologica si pedagogica, idealul educativ realizeaza jonctiunea intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul prin procesul educativ. Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuseste sa-l stabileasca intre posibilitate si realitate (Stanciu, 1999).
Nivelurile de la care se porneste in fixarea unui ideal sunt (Nicolescu, 1995, citat de Cucos 1999):
. determinarea sociala (tipul si esenta societatii);
. modelul dezvoltarii ideale a personalitatii istorice este determinat;
. valorile fundamentale ale lumii contemporane (democratia, umanismul, civismul, toleranta, respectartea drepturilor omului etc);
. traditiile culturale, valorile nationale intemeiate de istorie.

"Idealul a fost intotdeauna omul." C. Narly

SOCIETATEA SI IDEALUL EDUCATIONAL

Societatea contemporana, caracterizeaza printr-un ritm accelerat de evolutie si implicit prin adancirea interdependentelor dintre componentele sale, cu consecinte dintre cele mai profunde asupra devenirii umane, impune in mod firesc prefigurarea unor masuri si adoptarea unor solutii educative in concordanta cu esenta si sensul dezvoltarii sale.

De-a lungul evolutiei istorice, intre societate si educatie a existat un raport de determinare si influentare reciproca. Evolutia idealurilor educationale confirma legatura existenta intre aceste fenomene.

Profundele transformari in cadrul revolutiei din stiinta si tehnica se regasesc si in planul teoretizarii pedagogice prin elaborarea unor teze si idei menite sa sugereze solutii in domeniul practicii educative. Pot fi mentionate in acest sens o gama larga de reflectii teoretice potrivit carora educatia este un factor principal al progresului social, ca problematica educatiei devine una din preocuparile centrale ale zilelor noastre, ca investitia in formarea personalitatii umane, respectiv investitia in educatie, invatamant si cercetare pedagogica este de importanta vitala pentru progresul unei natiuni, ca a gandi la viitor inseamna a manifesta preocupare fata de prezenrul educatiei.

Din perspectiva pedagogica, esenta tuturor acestor reflectii se regaseste condensata in proiectul de personalitate pe care societatea il impune in virtutea unor deziderate imanente ei. Coordonatele acestuia sunt prefigurate in idealul educational.

Care este idealul educational al societatii romanesti? Nicola (1994) considera ca:"idealul educational din societatea noastra presupune formarea unei personalitati integral-vocational si creatoare, capabile sa exercite si sa initieze roluri sociale in concordanta cu propriile aspiratii si cu cerintele sociale";

Moise si Cozma (1996) subliniaza: "idealul educativ este cel al omului de cultura "; iar Legea Invatamantului stipuleaza:"idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome creative".

Idealul educational al societatii romanesti stipuleaza valorificarea si desavarsirea potentialului uman in vederea formarii unei personalitati armonioase si creatoare, capabila sa exercite rolurile cu care societate o va investi. Dobandirea armoniei interioare prin dezvoltarea si integrarea diferitelor componente al personalitatii, concomitent cu asigurarea unui echilibru social si a unui schimb continuu de informatii cu mediul extern caracterizeaza in esenta acest ideal.

Avand in vedere ca acest ehilibru social se infaptuieste predominant prin intermediul profesiunii, reputantul pedagog roman Constantin Narly desemneaza prin vocatie tocmai acest echilibru intre armonia psihologica interna si armonia sociala externa. In conceptia sa vocatia ar fi "dominanta intr-o personalitate" care se manifesta prin "convergenta puterilor omului spre anume manifestari, in directia carora el simte ca se realizeaza pe sine, are sentimentul propriei libertati, propriei afirmari."

Idealul educational al scolii romanesti consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creatoare" (Legea Invatamantului, 1995, art.3) (Cretu, 1999).
Pe plan macrosocial rolul idealului se manifesta in orientarea masurilor, hotararilor si reformelor ce se initiaza de catre societate, prin organele sale, in vederea organizarii institutionale a educatiei si invatamantului, a stabilirii continutului preocesului de educatie ce se desfasoara in aceste institutii.

Trecand pe plan microsocial, vom mentiona ca idealul impune o anumita atitudine fata de fiinta umana, in general, fata de copil, in special.

Dezideratul idealului educational ar putea fi, deci, dobandirea si consolidarea vocatiei ca dominanta a personalitatii umane.Infaptuirea acestui deziderat preconizat de C. Narly si utilizat de pedagogie implica cu necesitate restructurari in cadrul functiilor educatiei.

In concluzie prin idealul educational se proiecteaza si se anticipeaza nevoile/interesele sociale, aspiratiile societatii referitoare la desfasurarea activitatii educative.

"Idealul educatiei in statutul care se confunda cu societate nu poate fi altul decat integrarea cat mai perfecta a individului in societate respectiva." (I. C. Popescu)

EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL

A avea ideal inseamna a construi mintal un model perfect. A tinde spre ideal inseamna a aspira spre perfectiune, spre desavarsire. Idealul este un model, un prototip perfect, o imagine construita a perfectiunii.(E. Macavei, 1997)

Idealul educational cuprinde atat elemente constante cat si elemente variabile datorate specificului si nivelului de dezvoltare a societatii. Idealul educational nu este imuabil, el nu are doar o determinare sociala ci si una istorica. Nu a existat vreun sistem educativ, indiferent de gradul de structurare care sa nu fi avut in atentie un ideal educativ.

Idealul educativ a evoluat de la o epoca istorica la alta, cunoscand diferentieri in cadrul diverselor societati (Stanciu, 1999):

-in antichitate, in Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in plan estetic, moral, fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul, binele, frumosul reunite in conceptul clasic al kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara, educatia fizica si in plan moral, desfasurata cu severitate, urmarea pregatirea militara a tanarului, consacrand astfel celebra formula de "educatie spartana".

-in evul mediu idealul educational avea o dubla orientare:una cavalereasca care concepea personalitate ca rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti(calaria, manuirea spadei, vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una monastica, ecleziastica, predominant livreasca, incurajand asceza, si ridicarea deasupra framantarilor pamantene, destinata pregatirii clerului. Exista si o sinteza intre cele doua, ipoztazata in Calugarul-Cavaler. (L. Antonesei, 1996, p.41)

- in Renastere idealul concepea personalitatea ca "homo universale", readucand in prim-plan interesul fata de maretia naturii umane, fata de valorile filosofice, artistice, literare ale antichitatii grecesti si romane. Ideile dominante cu privire la educatie in epoca Renasterii ar putea fi exprimate in urmatorii termeni: libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a increderii in bunatatea naturii omului, dezvoltarea armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica. Dupa expresia lui C. Narly, Renasterea reprezinta "o eroica afirmare a intregului omenesc".

-secolul al XVIII-lea, supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale ideea necesitatii pregatirii fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin cunoasterea de sine si a tuturor celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre Dumnezeu. Idealul reprezinta o sinteza a trei aspecte ale devenirii fiintei umane: educatia intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.(C. Sas, 2007, p.99)

-Iluminismul se caracterizeaza printr-o impetuoasa contestare a privilegiilor nobiliare, afirmarea drepturilor egale ale oamenilor, a accesului liber al tuturorcategoriilor sociale la conducerea societatii. Iluminismul a fost o expresie a increderii in capacitatea ratiunii de a patrunde in tainele lumii, de a infaptui progresul.

-secolul al XIX-lea a fost perioada afirmarii pedagogiei ca disciplina stiintifica aducand mari schimbari atat in ceea ce priveste ideile/teoriile cu privire la educatie, cat si ceea ce priveste practica educationala si institutiile de educatie a tinerei generatii: indatorirea statului de a se ingriji de instruirea tinerei generatii obligativitatea si gratuitatea scolii primare.

-secolul al XX-lea aduce o competitie a teoriilor pedagogice, impunandu-se cateva orientari: pedagogia experimentala, pedagogia sociologica, "Educatia noua".

-in epoca moderna se impune idealul personalitatii eficiente intr-o activitate productiva (faza de industrializare timpurie), idealul personalitatii complexe, multilaterale (faza industrializarii avansate) si idealul personalitatii creatoare (societatea postindustriala). Modernitatea aduce in prim-plan valorile umane astfel adaugand valorilor clasice(adevarul, binele, frumosul, sfintenia) valorile sociale(libertatea, egalitate, fraternitatea), valori care definesc idealul educaliv al modernitatii.
In concluzie, idealul educational concentreza modelul sau tipul de personalitate solicitat de conditiile si aspiratiile sociale ale unei etape istorice, iar educatia are datoria sa-l formeze in procesul desfasurarii ei. Idealul educational desemneaza finaitate generala a educatiei, modelul de om, proiectul teoretic care orienteaza si regleaza intregul proces educational dintr-o epoca istorica data.

Formularea idealului educativ pentru o anume temporalitate istorica este o operatie dificila si extrem de importanta. Stanciu (1999) considera ca idealul educativ al societatii romanesti contemporane trebuie sa valorifice ideile care s-au vehiculat in cultura romaneasca interbelica.

"Itreaga istorie a pedagogiei, dintr-un anumit unghi privita, este istoria idealurilor care au stapanit mentalitatea diverselor epoci, idealuri pe care educatia a tins sa le realizeze in om." (C. Narly)

IDEALUL EDUCATIONAL SI COMPONENTELE EDUCATIEI

Componentele educatiei se pot impartii in doua categorii: componentele clasice (educatia intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia profesionala, educatia fizica.) si noile educatii (educatia relativa la mediu, educatia pentru pace, educatie pentru participare si democratie, educatie pentru comunicare si mass-media, educatie pentru schimbare si dezvoltare, educatie economica si casnica moderna, educatia nutritionala, educatia pentru timpul liber,)

A)       Componentele "clasice" ale educatiei

Modelul sintetic al personalitatii umane descris prin ideal este intotdeauna detaliat, prin circumscrierea unor aspecte concrete ale personalitatii: acestea urmeaza sa devina scopuri si obiective ale actiunii educationale. Prezentam in continoare punctul de vedere al pedagogului (Rene Hubert 1965, dupa I. Nicola, 1996) privind obiectivele si continutul laturilor educationale.

Educatia intelectuala urmareste asimilarea unui sistem de cunostinte din diverse domenii ale cunoasterii, comcomitent cu dezvoltarea proceselor si functiilor psihice implicate in procesul asimilarii acestora a structurarii unei viziuni si imagini cat mai complete asupra realitatii. Aceasta latura faciliteaza dupa cum sustine Rene Hubert adaptarea individului la cele trei planuri ale realitatii: fizic, social si spiritual.

Educatia intelectuala faciliteaza constituirea acealui nucleu valoric al personalitatii, care-si pune amprenta asupra intregii sale deveniri. Cu cat registrul sau este mai diversificat cu atat forta sa de mobilizare este mai puternica.

Insemnatatea educatiei intelectuale sporeste in zilele noastre datorita accentuarii caracterului intelectual al diverselor activitati umane, exploziei informationale, cererii de educatie, nevoii de a pune accent mai mare pe autoeducatie (Salade, 1998 citat de Cretu, 1999).

"Educatia intelectuala presupune formarea celor care se educa pentru si in spiritul anumitor optiuni si ierarhii valorice care se realizeaza prin transmiterea cunoasterii stiintifice si a conotatiilor sale axiologice." (Jinga&Istrate, 1998).

Educatia morala are in vedere, in conceptia pedagogului francez, formarea profilului moral care include componente cognitive, afective, volitive, deprinderi si obisnuinte morale, a constiintei si conduitei morale in concordanta cu cerintele si valorile morale ale societatii. Astfel include un asamblu de actiuni menite sa faciliteze in mod constient si sistematic formarea individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gandeste, simte si actioneaza, in spiritul cerintelor moralei sociale, a principiilor, valorilor si normelor pe care ea le include.

Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii care vizeaza "ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta umana".(Rene Hubert).

"O scoala fara disciplina este ca o moara fara apa"(J. A. Comenius)

Educatia estetica presupune cunoasterea valorilor estetice si pe baza acestora, formarea capacitatilor de a aprecia frumosul din natura si societate, dezvoltarea aptitudinilor artistice. Prin continutul lor, valorile estetice contribuie la largirea sferei de cunoastere a realitatii, la educarea aspiratiei si a dorintei de a introduce elemente ale frumosului in viata cotidiana, in adopterea unei atitudini civilazate si sensibile in relatiile cu ceilalti. Educatia estetica urmareste formarea subiectului estetic in dupla sa ipoztaza de receptor al frumosului si de creator al acestuia, atat in lumea exterioara a individului, cat si in cea interioara.

Poti sa ai talent, daca nu lucrezi e degeaba. Mana trebuie sa-ti umble; si poti sa desenezi bine, sa ai culoare cat mai frumoasa, daca nu pui simtire nu iese nimic. Noi, artistii privim cu ochiul, dar lucram cu sufletul" (Stefan Luchian)

Educatia profesionala urmareste pregatirea omului pentru integrarea sa in sistemul tehnico-economic si social-cultural. Finalitatea acestei laturi consta deci in formarea omului pentru o animita meserie. Rene Hubert considera ca disciplinele pur intelectuale nu dispun de resurse suficiente pentru a oferi indivizilor sensul vietii concrete, dupa cum disciplinele pur tehnice nu ofera prilejul depasirii orizontului profesiunii. Pentru toate meseriile, cultura intelectuala constitue substratul culturii profesionale "nu numai prin cunostintele utile pe care la comporta, ci, mai ales, prin calitatile spiritului pe care le agreeaza"(R. Hubert, dupa I. Nicola, 1996, p. 176). Prin intermediul acestei laturi se asigura un echilibru intre cunostintele stiintifice si cele tehnologice, presupunand o finalitate cognitiva practica si aplicativa.

Educatia profesionala are sa dea nu numai indemanatacie, ci tot odata si indemnul de a face toata viata, desavarsindu-se mereu, acelasi lucru. (Ion Slavici)

Educatia corporala/fizica asigura dezvoltarea armonioasa a organismului, a unor calitati fizice si psihice solicitate in viata si activitatea sa. Contribuie la asigurarea unui echilibru functional intre componentele fizice si cele psihice ale personalitatii umane. Ea actioneaza asupra dezvoltarii integrale ale acesteia, stimuland si fortificand calitatile psiho-fizice sau ale personalitatii. Educatia fizica include un asamblu de actiuni care vizeaza transformari de natura fizica si psihica in concordanta cu idealul educational. Este vorba indeosebi, de intarirea sanatatii, dezvoltarea armonioasa a corpului, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, dezvoltarea spirituala a personalitatii, a unor calitati morale si estetice.

"Minte sanatoasa in corp sanatos" (maxima romana)

Toate aceste laturi ale educatiei constitue un sistem, in sensul ca infaptuirea sarcinilor, unei laturi asigura camp prielnic de actiune pentru celalalte, dupa cum fiecare latura este influentata de actiunea celorlalte laturi.

Desigur ca elaborarea conceptuala a laturilor educatiei nu este un demers arbitrar. Personalitatea umana ca formatiune psihologica se dezvolta si integreaza ,in drumul sau spre maturitate o serie de continuturi externe care ii confera nu numai integralitate ci si construirea unor dimensiuni concordante cu tipologia influentelor externe care au actionat asupra sa.

B)       Noile educatii

'Noile educatii' sunt definite in programele UNESCO, adoptate in ultimele decenii, 'ca raspunsuri ale sistemelor educttionale la imperativele lumii contemporane' de natura politica, economica, ecologica, demografica, sanitara etc.
Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la toate nivelurile, dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in termenii unor obiective pedagogice prioritare care vizeaza: educatia relativa la mediu, educatia pentru buna intelegere si pace, educatia pentru participare si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru o noua ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna (Noile educatii, coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., ).
'Noile educatii' sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile acestora, dar si de 'ciclurile vietii' si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, care poate fi integrata la nivelul educatiei morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si educationale.

'Noile educatii' evolueaza in functie de procesarea realizata la nivelul obiectivelor propuse care dau si 'denumirea' fiecarei structuri de continut, care poate fi proiectat ca modul sau disciplina de studiu conceput strategic in plan disciplinar, dar mai ales in plan interdisciplinar si transdisciplinar.

In documentele UNESCO sunt mentionate urmatoarele aspecte subsumate noilor educatii:

Educatia relativa la mediu/educatia ecologica isi propune dezvoltarea constiintei, a responsabilitatii fiintei umane in raport cu mediul si problemele sale, declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

Educatia pentru pace si cooperare presupune formarea unor atitudini superioare, de esnta sociala, formarea oamenilor in directia evitarii conflictelor, receptivitate, flexibilitate, respect pentru valori; vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civile de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru participare si democratie presupune formarea unei culturi politice, cetatenesti ca fundament pentru o atitudine democratica, activa si participativa; vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului.

Educatie pentru comunicare si mass-media urmareste formarea unei atitudini selective si responsabile fata de informatie, dezvoltarea competentelor comunicative, a capacitatii de a dialoga, a receptivitatii si tolerantei fata de idei; vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizate de radio, televiziune, presa, in conditii de diversificare si de individualizare care solocita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.

Educatie pentru schimbare si dezvoltare urmareste formarea unei atitudini pro-active in raport cu societatea, dezvoltarea creativitatii, capacitatii de asumare a responsabilitatilor la nivel social, vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale sec. al XX-lea, in perspectiva sec. al XXI-lea.

Educatia economica si casnica moderna presupune pregatirea pentru viata, in general, pentru viata de familie, in particula, formarea capacitatii de autogestiune, autonomie, independenta. Aceasta educatie care, mai ales in tarile dezvoltate, constituie o disciplina sau o activitate educativa importanta, dispunand de laboratoare si incluzand mobilarea locuintei, viata de familie (aniversari, sarbatori, stiluri, etc), educatia economica si utilizarea bugetului. Ea este conceputa ca o pregatire indirecta pentru munca, pornindu-se de la teza confirmata de viata ca orice tanar care incepe sa presteze o munca trebuie sa stie sa-si organizeze propria viata; se apreciaza mult faptul ca aceasta educatie, care apare celor neavizati ca fiind banala, conduce la consolidarea familiei si la sporirea productivitatii muncii.

Educatia nutritionala vizeaza cunosterea alimentelor sau a substantelor nutritive, formarea unei atitudini sanatoase si responsabile in raport cu viata proprie si a altora; reprezinta in unele tari o disciplina de invatamant sau o activitate extrascolara.

Educatia pentru timpul liber se dovedeste a fi din ce in ce mai necesara si benefica cu scopul regenerarii energiilor creatoare, in directii benefice pentru individ si societates dovedindu-se o educatie rentabila sub raport economic, familial, sanitar si social, iar importanta ei sporeste pe masura ce sporeste timpul liber.

Evolutia 'noilor educatii' marcheaza si procesul de valorificare metodologica a acestora la nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi astfel de un demers intelectual al 'noilor educatii'; un demers moral al 'noilor educatii'; un demers tehnologic al 'noilor educatii'; un demers estetic al noilor educatii; un

demers fizic, sanitar si sportiv al 'noilor educatii'.

BIBLIOGRAFIE:

Antonisei, L., (1996), Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura Polirom, Iasi

Comenius, J.A., (1970), Didactica Magna, EDP, Bucuresti

Cucos, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom Iasi

Cucos, C., (2001), Istoria pedagogiei, Editura Polirom, Iasi

Macavei, E., (1997), Pedagogie, EDP, Bucuresti

Narly, C., (1995), Problema idealului pedagogic, in Modelul uman si ideal educativ (Antologie de texte), EDP, Bucuresti

Nicola, I., Farcas, D., (1997), Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica, EDP, Bucuresti

Nicola, I., Farcas, D., (1997), Pedagogie generala, EDP, Bucuresti

Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie scolara, EDP, Bucuresti

Sas, C., (2007), Fundamentele pedagogiei, Editura Universitatii din Oradea

Stan, C,. (2001), Educatia. Sistemul stiintelor despre educatie, in Ionescu, M., Chis, V., (coord.), Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, Editura Presa Universitara Clujeana

Stanciu, I., Gh., (1995), Scoala si doctrinele pedagogiei in secolul XX , editia a II-a revizuita, EDP, Bucuresti

CUPRINS

Idealul educational...................2

Societatea si idealul educational..........3

Evolutia idealului educational..............4

Idealul educational si componentele educatiei.........6

Componentele "clasice" ale educatiei..........6

Noile educatii..................8

Bibliografie.....................10