REPREZENTARILE

REPREZENTARILE

Reprezentarea este capacitatea de a "re-construi" imaginea in lipsa contactului direct cu obiectul, care permite cunoasterea obiectului in absenta lui, dar numai daca el a actionat anterior asupra organelor de simt .

Reprezentarile nu sunt simple reproduceri ale imaginilor anterior percepute , ci o "re-constructie " in plan mental, o transformare a imaginilor de la care s-a pornit initial, aceasta transformare nu este totala pentru ca sunt pastrate elementele importante ale imaginii anterioare, daca aceste elemente nu s-ar pastra , nu am putea vorbi de o "re-prezentare" a imaginii respective , ci de un obiect nou, total deosebit fata de cel perceput initial.

In acest context putem desprinde cateva:

1. asemanari intre perceptii si reprezentari :

cuprind insusiri intuitiv - figurative - sunt imagini concrete ale unui obiect;

imaginile sunt unitaqre - imaginea de reprezentare reda obiectul anterior perceput in ansamblu sau;

produc efecte fiziologice;

actiunile practice ale subiectului cu obiectele conduc la formarea acelor scheme perceptive , care vor contribui la organizarea informatiei atunci cand un obiect este perceput , schemele dobandite prin experienta stau la baza reprezentarilor

sunt insotite de miscare ;

imaginile au un inteles , o semnificatie;

limbajul are un rol esential atat in perceptii cat si in reprezentari

2. deosebiri intre perceptii si reprezentari :

reprezentarile se produc in absenta obiectului care a stat la baza uneia sau mai multor perceptii;

imaginile nu sunt o reproducere fidela a datelor percepute, constiuind o prelucrare a lor ;

subiectivitatea , perceptia este insotita de impresia caracterului exterior al obiectului, de de constiinta realitatii lui , reprezentarea imaginea este insotita , de convingerea , in absenta obiectului ei, fie ca nu e prezent , fie ca nici nu exista;

in reprezentari imaginile depind , in mare masura de vointa noastra , le putem alunga, le putem evoca , pe cand perceptia nu poate modifica imaginile , ea ni se impune in mod incontestabil ;

reprezentarea este mai palida , mai sterasa si fragmentara in raport cu perceptia;

imaginile sunt fluctuante, instabile, dispar usor , se transforma, se sterg;

o reprezentare nu aduce nimic nou in minte , pe cand perceptia ajuta la descoperiri noi in ceea ce priveste unele detalii neobservate anterior.

Intre reprezentari si perceptii exista o stransa interdependenta : reprezentarile imbogatesc perceptiile , iar numarul ,calitatea si intensitatea perceptiilor contribuie la sporirea calitatii reprezentarilor.

Functiile reprezentarilor

Reprezentarile au un rol impoertant , in relatie cu conducerea si coordonarea actiunilor mai complexe, cu gandirea, imaginatia si dinamica afectiva.

Reglarea actiunilor complexe intrevine in procesul muncii( cand turatia motorului creste prea mult , operatorul isi reprezinta umrarile grave ce pot rezulta si reduce presiunea aburului) ;

Punct de plecare in evolutia gandirii ( imaginea, swchematizand datele perceptiei , inlesneste operatiile gandirii, in special abstractizarea , fiind un intermediar intre cunoasterea senzoriala si concepte);

Functia de concretizare ( gandirea evoluata, verbal- abstracta , nu mai are nevoie de imagini , ci se recurge la simboluri, concretizarea este esentiala in creatia aertistica, ideile, sentimentele sunt exprimate prin diferite imagini artistice in poezie, pictura, muzica , arhitectura) . Concretizarea este importanta in evolutia sentimentelor .

Functia cathartica ( termenul gecesc catharsis cu sensul de purificare a fost utilizat de Aristotel pentru a desemna functia tragediei antice de a curata sufletele spectatorilor , eliminand preocuparile si tendintele meschine.) . In legatura cu reprezentarile , functia cathartica se refera la rolul lor de a scadea o stare de tensiune , chiar daca numai temporar .