VOINTA

DEFINITIA SI FORMELE VOINTEI.

NATURA OBSTACOLELOR

Psihologii care au studiat vointa si-au pus diferite intrebari, ca de exemplu:

intotdeauna avem nevoie de vointa pentru a face ceva?

prin ce se caracterizeaza actiunile care necesita mai multa / mai putina vointa?

Actiunile foarte simple, automatizate se pot realiza si fara depunerea unui efort voluntar. Avem nevoie de vointa atunci cand efectuam actiuni complexe, dificile, care implica un mare efort fizic sau intelectual, sau dimpotriva, actiuni care nu ne intereseaza, ne plictisesc. Cu ajutorul vointei ne mobilizam ca sa infrangem obstacolele existente. Exista si situatii in care avem nevoie de vointa tocmai ca sa nu facem anumite actiuni. De ex. daca cineva ne jigneste sau ne nedreptateste, avem nevoie de vointa sa nu facem ceva nepotrivit.

!! Vointa este functia psihica prin care omul isi mobilizeaza resursele fizice si psihice in vederea atingerii scopurilor pe care si le-a propus si in vederea infrangerii obstacolelor care apar in calea realizarii acestor scopuri.

In unele cazuri vointa este necesara pentru inceperea unei actiuni si continuarea ei in ciuda obstacolelor care apar, pana la atingerea scopului. In aceste cazuri vorbim despre vointa activa sau pozitiva.

In alte cazuri vointa este necesara pentru amanarea sau oprirea unor actiuni care ar avea consecinte nedorite. Prin vointa ne mentinem calmul, ne autocontrolam. Aceasta forma a vointei se numeste vointa inhibitoare sau negativa.

Obstacolele care pot sa apara in timpul activitatii pot fi de natura externa sau interna. Cele de natura externa se datoreaza persoanelor sau evenimentelor din jur (in timp ce invatam cei din camera discuta sau cineva ne invita la o plimbare). Cele interne pot fi oboseala, boala, plictiseala, lipsa de motivatie, lipsa deprinderilor necesare.

Obstacolul are un caracter relativ. Ceea ce pentru un om este un obstacol de netrecut, pentru altul nu este un obstacol. Marimea obstacolului depinde de relatia dintre posibilitatile omului si conditiile activitatii.

Daca doua persoane doresc sa cumpere acelasi obiect, pentru unul pretul ar putea reprezenta un obstacol, iar pentru celalalt nu.

Reusita intr-o activitate depinde de masura in care ne-am mobilizat fortele pentru a face fata solicitarilor. Dar intensitatea mobilizarii depinde de modul in care anticipam marimea obstacolelor cu care ne vom confrunta in timpul actiunii. Daca obstacolul este subapreciat, atunci nu vom fi suficient de mobilizati, nu vom depune efortul necesar si putem avea un esec. Daca obstacolul este supraapreciat, mobilizarea va fi prea mare, vom fi supramotivati, exagerat de incordati, ceea ce va ingreuna concentrarea atentiei, va duce la agitatie, dezorganizare si esec (aceasta relatie este cunoscuta in psihologie sub denumirea de legea Dodson-Yerkes si va fi prezentata in capitolul urmator). Intr-o situatie de acest fel nici succesul nu mai produce satisfactie. Deci, pentru succesul actiunii, este foarte important ca obstacolul sa fie apreciat relativ corect.

Din aceste motive, la scoala profesorul trebuie sa informeze corect elevii despre gradul de dificultate al temelor, lucrarilor pe care le vor da. Daca profesorul spune ca problema va fi foarte grea, dar in realitate este usoara, ar fi posibil ca elevii sa nu observe metodele simple de rezolvare, pentru ca se gandesc numai la metode complicate. Daca procedeaza invers, elevii nu vor acorda suficienta atentie pregatirii pentru lucrare.

2. CALITATILE SI DEFECTELE VOINTEI

Despre unii oameni spunem ca au o vointa puternica. Ei sunt activi, au initiativa, sunt independenti, adica actioneaza in conformitate cu convingerile personale si nu se lasa influentati de altii fara motive serioase. Acesti oameni au incredere in capacitatile proprii, de aceea in situatii dificile pot lua repede o decizie. Oamenii cu vointa puternica sunt perseverenti, ei pot urmari timp indelungat scopul pe care si l-au propus fara sa se lase descurajati de greutati. O alta caracteristica a acestor oameni este aceea ca nu se lasa condusi de impulsuri momentane. Ei aleg dintre toate actiunile care pot fi realizate la un moment dat pe cea care are o semnificatie mai mare, chiar daca aceasta este mai dificila sau mai neplacuta (Copilul cu vointa mai puternica renunta la joaca pentru a face lectia).

Oamenii cu o vointa slaba dimpotriva, sunt pasivi, nu au initiativa, sunt dependenti, au mereu nevoie de ajutor, de sfaturi pentru ca nu se descurca singuri. Sunt influentabili, nu au pareri personale si de aceea adopta cu usurinta parerile altora. Ei nu sunt perseverenti, abandoneaza actiunea inceputa la primele greutati. Vointa slaba se poate manifesta si prin nehotarare, capacitate redusa de a lua decizii, oscilatii indelungate si nejustificate intre diferite scopuri.

Dintre defectele vointei fac parte opozitionismul, incapatanarea si impulsivitatea.

Opozitionismul sau negativismul este exagerarea independentei si consta in opozitia neintemeiata fata de orice sugestie venita din partea altora. Copilul opozitionist spune "nu" orice ii propun parintii, fara sa se gandeasca la importanta propunerii.

Incapatanarea este exagerarea perseverentei. Cel incapatanat urmareste un scop, chiar daca nu exista sanse de reusita.

Impulsivitatea se manifesta printr-o capacitate redusa de autocontrol. Oamenii impulsivi se lasa condusi de dorintele momentane si nu se gandesc la consecintele actiunilor lor. Ei fac multe fapte pe care apoi le regreta. Impulsivii pot avea manifestari agresive sau autoagresive, lovesc pe cineva sau se automutileaza, fac tentative de sinucidere din motive minore. Unii dintre ei simt nevoia irezistibila de a consuma cantitati foarte mari de alcool, de a pleca de acasa si de a vagabonda, de a fura, de a incendia etc.

3. ROLUL VOINTEI. EDUCAREA VOINTEI

Rolul vointei. Vointa este necesara pentru realizarea actiunilor dificile sau neatractive. Atunci cand pentru reusita actiunii trebuie sa depunem un anumit efort voluntar, spunem ca actiunea are un caracter voluntar. Capacitatea de a depune efort voluntar depinde atat de educatie cat si de unele particularitati ale sistemului nervos central. (De ex. unele leziuni ale lobului frontal sunt urmate de diminuarea initiativei).

Cineva da dovada de vointa puternica in activitate daca motivatia sa este buna, daca este constient de importanta scopului urmarit si daca are incredere in sine. Educarea vointei trebuie sa puna accentul pe aceste aspecte: intarirea motivatiei (care se poate face prin acordarea unor recompense sau pedepse - care la inceput vor intari motivatia extrinseca), sublinierea importantei scopului, incurajarea copilului. Vointa nu se poate dezvolta prin discursuri tinute de catre parinti sau profesori despre importanta vointei. Vointa se dezvolta numai prin atragerea copilului in diferite actiuni care necesita efort voluntar. Daca copilul este ajutat sa infranga greutatile si sa aiba succese el va aborda actiunile asemanatoare cu mai multa incredere in sine si cu mai multa perseverenta (Popescu-Neveanu, 1997, p. 128).