Desenul - ca abordare diagnostica si terapeutica a copilului

Desenul - ca abordare diagnostica si terapeutica a copilului

Desenul liber sau tematic - constituie o cale foarte potrivita de evaluare a personalitatii in formare a copilului si a problemelor sale emotionale, precum si a relatiilor sale cu familia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de anxietate existentiala,a dificultatilor de adaptare la mediul social.

Mecanismul psihologic, prin care conflicte inconstiente nerezolvate, probleme care nu pot fi comunicate, atitudini si sentimente fata de persoane importante din viata sa, frustratii si anxietati, blocaje sau suferinte reprimate sunt dezvaluite, il constituie PROIECTIA.

Atat desenele, cat si jocurile sunt considerate drept cele mai relevante modalitati de expresie ale primilor ani de viata, ele oferind date importante despre inteligenta si afectivitatea copilului; dar, in mod special, desenul liber spre deosebire de desenul dupa model, indeplineste rolul unei adevarate creatii deoarece exprima spontan viziunea personala a copilului asupra mediului inconjurator si de asemenea se instituie intr-un veritabil test psihodiagnostic al personalitatii lui.

Cele mai intalnite teste proiective bazate pe desen sunt:

1. Testul'omuletului'-(F.Goodenough)-ofera indici asupra nivelului intelectual al copilului,

si in functie de nivelul sau de maturitate psihomotrica, de proiectarea sa in desenul unui omulet, acesti indici pot fi semnificativi pentru dezvoltarea cognitiva, evaluata concret prin gradul de de perfectiune si completitudine a desenului, echilibrul general bogatia detaliilor.

2. Testul 'femeii plimbandu-se in ploaie'-(testul H.Fay) - solicita o integrare mai complexa

a unor elemente ale desenului liber, ce permit evaluarea nivelului de inteligenta.

3. Testul desenului liber-(testul lui Minkowska) - permite aprecierea modului particular de

peceptie al copilului in 2 tipuri distincte:

- tipul senzorial (in care modalitatea de realizare a desenului nu este prea precisa, dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un viu dinamism)

- tipul rational (in care fiecare element, obiect sau fiinta sunt redate riguros, izolat, fara nicio legatura cu restul desenului. Dar desenul liber ne ofera si indici privind viata afectiva a subiectului prin intermediul analizei continutului.

4. Testul 'desenului figurii umane' (H.Machover) - pleaca de la testul 'omuletului', propunandu-se astfel desenarea succesiva a doua persoane de sex diferit.

5. Testul 'casa-copac-persoana'(HTP) - are 2 etape de lucru:

momentul creator nonverbal-realizarea desenului prin folosirea celor 3 elemente indicate si

- momentul verbal - in care copilul este solicitat sa descrie, sa interpreteze ceea ce a desenat; aceste etape creand asociatii libere pentru cunoasterea problemelor emotionale si relationale ale copilului.

6. Testul'desenului familiei' (utilizat de Minkowska, Cain si Gomila, N.Fukada)-este

relevant pentru cunoasterea legaturilor pe care copilul le are cu familia, ele fiind decisive in formarea personalitatii sale.Testul familiei poate constitui si o tehnica provocativa utilizata in terapia cu familia copilului cu tulburari emotionale si de comportament.

In timpul probei se pot observa reactiile afective ale copilului,mai ales inhibitiile, refuzul de a desena sau vorbi despre anumiti membrii ai familiei sau chiar de sine, se urmaresc oscilatiile afective, trecerea de la tristete la veselie, alegerea culorilor pentru sine si pentru anumite persoane; desenarea in culori vii, deschise este in directa legatura cu emotiile si sentimentele copillului fata de persoanele desenate, in timp ce, desenul alb-negru ne poate sugera blocaje emotionale, elemente de depresie, retragere sau lipsa de rezonanta afectiva, dificultati de exprimare a sentimentelor si trairilor.

O alta posibilitate este reprezentarea grafica a familiei prin simboluri sau animale, in care copilului i se cere sa-si imagineze membrii familiei altfel decat oameni si sa-i deseneze asa cum doreste el.

Cateva modalitati de lucru expresiv-metaforice:

a. Desenul lumii interioare, din linii, figuri si culori - copilul este rugat sa inchida ochii si sa patrunda in lumea lui interioara si apoi sa poata reda pe hartie folosind doar linii, curbe, figuri etc.

b. Pictura sentimentelor din acest moment-i se cere copilului sa realizeze o pictura cu degetele de la maini sau chiar de la picioare, care sa reprezinte starea lui de acum sau starea lui cand e fericit sau suparat.

c. Imaginare si desenarea unei 'tufe de trandafiri exercitiul este utilizat de V.Oaklander si se poate lucra atat individual cat si in grup de copii, si se sugereaza copilului sa inchida ochii si sa-si imagineze ca este o tufa de trandafiri, psihologul punandu-i diferite intrebari de genul: Ce fel de tufa de trandafiri esti? Esti mica sau mare? Sunt boboci? Au frunze? Sunt si alte flori sau tu esti singur? etc.

d. Desenul serial -este o metoda individuala de lucru cu copilul cu dificultati comportamentale si de adaptare, practicata de J.A.B.Allan in scop terapeutic. Metoda este de inspiratie jungiana si implica o serie de 12 sedinte a cate 20-25 de minute fiecare, odata pe saptamana, cand i se cere copilului sa deseneze un tablou, in prezenta consilierului psihologic.

Allan observa ca unii copii incep seria prin a produce imagini de suferinta, altii imagini reparatorii, in timp ce altii vor reda stereotipe in desen. Adesea in desenul serial, un copil poate reprezenta o tema simbolica pe care o reia in mai multe desene, perseverent; alteori imaginea aleasa se schimba de mai multe ori in forma sau in functia ei, semn al unei evolutii, de la violenta si distrugere la echilibrare.

Utilizarea desenului serial se realizeaza in 3 stadii:

1. stadiul initial - intre prima si a 4-a sedinta, desenele reflecta:

- o viziune globala asupra lumii interioare a copilului;

- pierderea controlului intern si prezenta sentimentelor de disperare;

- stabilirea unui raport initial cu consilierul.

2. stadiul intermediar-de la a 5-a la a 8-a sedinta, continutul desenelor reflecta:

- expresia unei emotii in forma ei pura;

- conflictul intre bine si rau si izolarea sentimentelor;

- adancirea relatiei dintre copil si ajutorul sau.

3. stadiul terminal -de la a 9-a sedinta la a 12-a, desenul reflecta:

-imagini legate de sensul stapanirii de sine,al autocontrolului si valorizarii;

-scene umoristice;

-tablouri ce reflecta deplasarea legaturii de atasament de consilier catre alte persoane.

e. Desenul liber - este cerut de obicei de la inceputul terapiei deoarece copiii doresc mai curand sa deseneze sau sa picteze ceea ce vor ei decat sa li se spuna ce sa faca. Cand copiii deseneaza liber si fara nici o indicatie, ei exprima o parte din propria personalitate, isi elibereaza propriile lor sentimente si atitudini care ar fi putut fi inhibate si ascunse. Toate aceste modalitati de lucru terapeutic conduc spre revelarea sinelui copilului si spre autoexprimare.

f. Jocul 'Desenul unei povestiri'-este o tehnica utilizata de Steward Gabel, in care terapeutul deseneaza el, primul, o simpla linie pe hartie si-l directioneaza pe copil sa trazeze alte linii pentru a realiza un desen, dupa care este intrebat: 'ce este acesta? sau 'ce se petrece aici?' pornind astfel o discutie mai indelungata. Dupa aceasta faza initiala, copilul este rugat sa traseze primul linia pe foaia de hartie. Cand o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fost completata, desenele pot fi revazute pentru a se accentua morala sau lectia care poate fi invatata de aici; acum este recomandat sa i se sugereze copilului sa creeze alte finaluri care ar putea fi mai satisfacatoare.

g. Mazgaleala - tehnica mazgalelii descrisa de Florance Cane, este o metoda de a-i ajuta pe copii sa exprime acele parti din ei insisi, pe care nu le-ar impartasi cu usurinta. Exercitiul corporal are ca efect eliberarea copilului de inhibitii si in consecinta, se manifesta o mai mica constrangere in realizarea mazgalelii pe foaia de hartie.

h. Desenarea sentimentelor - prin reprezentarea grafica a unora din sentimentele lor, copiii le exteriorizeaza, se confrunta cu ele si invata sa le controleze. Castigarea unui bun control emotional conduce la dobandirea unui mai bun sens al identitatii personale.