TULBURARILE SOMATOFORME

TULBURARILE SOMATOFORME

Tulburarile somatoforme cuprind un grup de maladii cu manifestari somatice trenante care sugereaza o conditie generala medicala, infirmata insa de explorari.

In patogeneza tulburarilor somatoforme se pare ca sunt implicate conflicte si situatii apasatoare. Cele mai comune tulburari somatoforme sunt: tulburarea de somatizare, tulburarea hipocondriaca si tulburarea algica.

Trasaturi comune ale tulburarilor somatoforme

prezentarea repetata a unor simptome fizice fluctuante

afectarea oricarui organ, sistem sau functie

insistenta solicitarii investigatiilor

nomadismul medical

comunicarea rezultatului negativ al investigatiilor si sugerarea unei cauzalitati psihogene este receptata cu neincredere

consultarea psihiatrului se face la initiativa altora si dupa multi ani de evolutie

Epidemiologie

Tulburarile somatoforme sunt intalnite adesea in practica medicului de familie.

Prevalenta pe viata a tulburarilor hipocondriace se ridica pana la 4-9%, iar a tulburarilor de somatizare la maxim 2%, cu precadere la femei (conf. DSM IV).

Tulburarile de somatizare debuteaza inainte de 30 ani, cea hipocondriaca in decadele 3, 4, iar tulburarea algica in decadele 3, 5.

Etiopatogeneza si forme clinice

Teoria psihanalitica conceptualizeaza tulburarile somatoforme ca traduceri in limbaj corporal a unor conflicte intrapsihice.

Din perspectiva teoriei invatarii, proiectarea tensiunii psihice pe un organ este intarita dupa o experienta anterioara. Pacientul reitereaza un mod de reactie observat la o persoana apropiata. Aceste tulburari se grefeaza pe tipuri de personalitate astenice, nesigure. Tulburarea    insa isi alege organul mai vulnerabil.

Forme clinice

1. Tulburarea de somatizare (sindromul Briquet - numit dupa Paul Briquet, care a descris in sec. XIX aceasta tulburare) - se refera la simptomele somatice multiple, recurente, fluctuante prezente minimum 2 ani, care nu intrunesc criteriile unei boli somatice dar pentru care se solicita investigatii si tratament.

Orice organ poate fi afectat. DSM IV stipuleaza insa necesitatea a minim 4 acuze algice cu localizari diferite:

2 acuze gastrointestinale

1 disfunctionalitate sexuala

1 simptom pseudoneurologic

Natura psihogena a acuzelor este privita de pacient cu neincredere, mai ales ca tulburarea ii cauzeaza prejudicii semnificative in plan social si profesional.

2. Tulburarea hipocondriaca - reprezinta ingrijorarea excesiva, preocuparea sau chiar convingerea de a suferi de o maladie somatica grava sau de o diformitate, pornind de la interpretarea eronata a mai multor semne somatice anodine . Indrumarea spre un psihiatru este privita cu reticenta.

3. Dismorfofobia este o subcategorie a hipocondriei, situatie in care ingrijorarea sau nemultumirea se repercuteaza asupra aparitiei fizice. Glisarea spre latura deliranta nefiind rara, explica dificultatea abordarii relationale si terapeutice.

4. Tulburarea algica - se caracterizeaza prin dureri persistente, chinuitoare, fluctuante, inexplicabile printr-un diagnostic de boala somatica. In aceasta situatie, pacientii sunt dispusi sa se supuna unor investigatii laborioase.

Fluctuatia simptomelor este in concordanta cu echilibrul emotional, riscul major in acest caz fiind reprezentat de polipragmazie (abuz de medicamente: analgezice, tranchilizante, somnifere). Relatarea acuzelor are o puternica nota apelativa.

Diagnostic diferential - primul demers este excluderea unei maladii somatice.

Tulburarile disociative prezinta o relatie temporara imediata si evidenta cu psihotrauma. Depresia poate releva multiple disfunctionalitati somatice. Tulburarile anxioase la personalitatile primitive pot avea proiectii somatice. Tulburarea hipocondriaca trebuie deosebita de tulburarea deliranta. Anumite maladii cu un curs capricios pot mima tulburarile somatoforme: sclerpza multipla, LES, porfirie.

Evolutie - cursul acestor tulburari este cronic, cu fluctuatii.

Terapie - nu se poate vorbi de o terapie specifica. Cointeresarea pentru psihoterapie sau terapie psihiatrica este foarte modesta. Terapia medicamentoasa (cu anxiolitice, antidepresive, eventual antipsihotice) se instituie pentru intervale scurte.