APTITUDINILE

APTITUDINILE

Fiecare om are numeroase insusiri care il ajuta sa obtina rezultate mai mult sau mai putin bune in diferite domenii de activitate. Unii obtin cu usurinta rezultate bune la desen sau la gimnastica, altii invata usor matematica sau limbile straine.

!! Aptitudinile sunt insusirile fizice si psihice de care depind performantele pe care le putem obtine in diferite forme de activitate.

Aptitudinile pot fi considerate niste instrumente fizice sau psihice cu ajutorul carora executam actiunile, de aceea spunem ca ele reprezinta latura instrumentala si executiva a personalitatii.

Cercetarile au aratat ca majoritatea aptitudinilor au o distributie normala (gaussiana) in populatie. O anumita aptitudine (de ex. aptitudinea pentru desen) la majoritatea oamenilor este dezvoltata mediocru; la un numar redus de oameni este dezvoltata foarte bine, respectiv foarte slab.

Fiecare individ are numeroase aptitudini dintre care unele sunt bine, altele mediocru sau slab dezvoltate (de ex. cineva este foarte inteligent, are o dexteritate manuala mediocra, iar aptitudinea sa pentru muzica este foarte slaba). Nivelul de dezvoltare al aptitudinilor se poate stabili prin "masurarea" lor cu ajutorul unor teste si raportarea rezultatelor obtinute la rezultatele populatiei din care face parte subiectul. Atunci cand stabilim nivelul de dezvoltare al aptitudinilor unei persoane, spunem ca alcatuim profilul sau aptitudinal. Profilul aptitudinal poate fi utilizat in activitatile de orientare scolara sau profesionala.

In psihologie in legatura cu majoritatea functiilor psihice s-a pus problema relatiei dintre ceea ce primeste copilul prin ereditate si influentele mediului. Psihologii doresc sa stie in ce masura o functie psihica (de exemplu aptitudinea pentru invatarea limbilor straine) este innascuta, si in ce masura poate fi influentata, modificata de mediu.

Aptitudinile au la baza premise (potentialitati) ereditare cuprinse in echipamentul genetic al individului. Aceste premise, sub influenta mediului si prin intermediul activitatii subiectului, se transforma in aptitudini propriu-zise de care depind performantele in diferite domenii de activitate (fig. nr. 12) (Rosca, p. 473; Cosmovici, p. 70).

mediu favorabil

(alimentatie, conditii igienice etc.)

predispozitii    aptitudini rezultate in

(premise) activitate

activitatea subiectului

(motivatie, insusirea deprinderilor si cunostintelor)

Fig. nr. 12. Relatia dintre premisele ereditare, mediu si activitatea subiectului   

Factorii care asigura transformarea predispozitiilor in aptitudini si valorificarea aptitudinilor in activitate pot fi impartiti in factori care tin de subiect si factori care tin de mediu. Dintre factorii care tin de subiect mentionam:

modul in care interactioneaza aptitudinile subiectului.

Ex. copil retardat mintal cu auz muzical nu va ajunge un mare pianist pentru ca nu

va reusi sa inteleaga partitura;

modul in care interactioneaza aptitudinile cu insusirile de personalitate: motivatia, dorinta de autorealizare, interesele, increderea in sine, perseverenta.

Unii oameni reusesc sa obtina rezultate bune intr-o activitate chiar daca nu au aptitudini deosebite. Unele aptitudini mai slab dezvoltate pot fi compensate prin alte aptitudini sau prin ambitie, perseverenta.

La scoala uneori elevi cu nivel intelectual mai redus obtin rezultate mai

bune decat elevii foarte inteligenti pentru ca sunt mai perseverenti;

Alti oameni foarte bine dotati "de la natura" nu au rezultate deosebite

in activitate, deoarece nu sunt bine motivati, nu sunt perseverenti.

activitatea subiectului, prin care isi insuseste cunostintele si deprinderile necesare.

Cei mai importanti factori    de mediu sunt:

atitudinea stimulatoare din partea familiei sau a altor persoane semnificative pentru subiect;

conditiile economice, igienice, alimentatia;

particularitatile si solicitarile mediului socio-cultural care favorizeaza anumite activitati profesionale, artistice, stiintifice.

Ex.: cu 100 de ani in urma nu s-ar fi putut vorbi despre aptitudinea pentru informatica. Aceleasi predispozitii s-ar fi transformat in alta aptitudine care s-ar fi manifestat in alt domeniu.

Predispozitiile nu pot fi cunoscute. Acestea pot fi doar deduse din rezultatele obtinute in activitate. Prezenta unor predispozitii si a unor aptitudini este indicata de usurinta cu care sunt insusite cunostintele, deprinderile dintr-un anumit domeniu si de rezultatele foarte bune pe care le obtine individul in activitate. Precocitatea manifestarii unei aptitudini este un alt indiciu al existentei predispozitiilor native (unii copii invata sa citeasca de la varsta de 3 - 4 ani, altii obtin rezultate remarcabile la muzica sau gimnastica de la varste foarte mici).

Aptitudinile pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

1. In functie de natura proceselor psihice implicate, aptitudinile pot fi:

aptitudini senzoriale: acuitatea vizuala, auditiva, capacitatea de a diferentia nuantele cromatice, auzul muzical etc.;

aptitudini psihomotorii care necesita coordonarea unor functii psihice cu miscarile. O astfel de aptitudine este functia perceptivo-motorie care se manifesta prin perceperea unor miscari sau a unui desen si reproducerea lor. Aceasta functie are un rol foarte important pentru desen, gimnastica sau insusirea scrierii;

aptitudini intelectuale: capacitatea de a memora, de a concentra atentia, aptitudinea pentru matematica sau gramatica, inteligenta.

2. In functie de gradul de specializare:

aptitudini speciale care sunt necesare pentru a obtine rezultate bune intr-un anumit domeniu: sport, muzica, arte plastice etc.;

aptitudini generale care sunt necesare in majoritatea domeniilor de activitate: spiritul de observatie, capacitatea de a memora, atentia, inventivitatea, inteligenta.

Intrebare

Doi elevi, A si B, au rezultate la fel de bune la matematica. A este un elev ambitios, perseverent, zilnic rezolva un mare numar de probleme. B este putin mai nepasator; desi ii place matematica nu munceste prea mult. Care dintre cei doi elevi este mai dotat pentru matematica?