Aquila chrysaetos chrysaetos - acvila de munte

Aquila chrysaetos chrysaetos - acvila de munte

Descrierea. Penajul tineretului este brun intunecat cu o zona alba la baza remigelor primare subalare si celor secundare supraalare si coada alba marginita cu o banda terminala intunecata. Adultii sunt de culoare bruna-roscata, uniforma, cu crestetul si ceafa aurie si nu mai prezinta alb in penaj.

Biotopul. Habiteaza in zona montana si subalpina a Carpatilor unde este prezent pe versanti coborand cel mult la obarsia vailor pana in vai. Vara este prezent mai mult deasupra limitei padurilor; iarna coboara pana in etajul padurilor de rasinoase.

Cloceste pe ambii versanti ai Carpatilor in efectiv mic.

Hrana. Prada este localizata din zbor la joasa inaltime si prinsa prin surprindere. Poate urmari si prinde pasarile in zbor. In hrana predomina mamiferele, iar printre acestea rozatoarele, urmate de iezi de capra neagra, caprior etc. Pasarile pot atinge, de asemenea proportii insemnate predominand specii de Tetraonidae, dar consuma si animale mici (serpi etc.) si chiar insecte. Poate produce pagube turmelor de oi si poate prinde si rapitoare (vulpi, viezuri etc. - in special tineri). Nu rareori vine la hoit.

Marimea teritoriului folosit efectiv pentru vanatoare zilnica este de 10-12 km² .

Reproducerea. Se reproduce doar rareori inaintea varstei de 5 ani; formarea perechilor - de altfel monogame pe o perioada indelungata - poate fi observata din anul al 2-lea, iar tentative de construire a unor cuiburi din anul al 3 -lea fiind insotita de jocuri aeriene.

In Alpi teritoriul mediu este de cca 300 km² din care, de regula, numai o parte este controlata regulat (cca 120-130 km²). Distanta minima intre 2 cuiburi este de 1,2-4,0 km, cea normala fiind cuprinsa in limite largi 7-25 km. Distanta minima observata intre doua cuiburi ocupate a fost de 4 km.

Cuiburile se gasesc preponderent in treimea superioara a unor stancarii fiind protejate de sus, daca acestea lipsesc sunt construite si pe arbori inalti, eventual cu rupturi in coroana. O pereche construieste in decursul anilor in teritoriu mai multe cuiburi pe care le foloseste alternativ. Cuiburile sunt reparate incepand chiar din toamna/ iarna, mai frecvent din martie, dimensiunile depinzand de localizare si vechime. Cuiburile noi sunt mai mici atingand inaltimi cuprinse intre 10-100 cm, iar cuiburile vechi 2-3 m si exceptional peste 5 m. Diametrul extern variaza intre 100-125 cm si cel intern intre 70-80 cm. Baza este construita din ramuri groase cu diametre de pana la 63 cm si lungi pana la 2 m, apoi urmeaza ramurele mai fine iar adancitura este captusita cu ramurele cu frunze sau ace, benzi, licheni, ferigi etc. Depunerea celor 1-2 oua poate incepe din februarie, dar mai frecvent are loc in a 2-a parte a lunii martie si in aprilie. Ouale prezinta pe fond alb-cenusiu pete relativ mici, brune-roscate, mai rar si cenusii-violete; de regula un ou este mai slab patat sau chiar fara pete. In caz de pierdere a cuibarului acesta este uneori refacut. Perioada de clocire dureaza 43-46 de zile. Cloceste preponderent sau exclusiv femela, cu incepere de la primul ou, iar puii sunt acoperitii fara intrerupere cca 3 saptamani. Puii semialtriciali stau in cuib 10-11 saptamani, astfel incat zboara in a doua jumatate a lunii iulie/ inceputul lunii august, fiind alungati de parinti incepand din lunile octombrie-decembrie. Daca eclozeaza doi pui, cel mic frecvent moare.

Creste un singur rand de pui, uneori pot depune o ponta de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Specia ierneaza in teritoriul ales coborand eventual altitudinal. La puii de un an s-au observat deplasari intinse, care debuteaza in luna septembrie.