Bonasa bonasia styriaca - ierunca

Bonasa bonasia styriaca - ierunca

Descrierea. Penajul are aspect brun-cenusiu, dorsal si pe gusa chiar  brun-roscat, impestritat cu pene mici albe si negre, si se confunda usor cu aspectul litierei si scoartei arborilor. Coada prezinta subterminal, o banda neagra, lata, si terminal una ingusta, alba, ambele intrerupte in dreptul celor doua rectrice centrale. Pe cap prezinta un mot erectil, mai mare la mascul. Sexele se deosebesc prin barbita neagra si o zona golasa, rosie, deasupra ochiului la mascul.

Biotopul. Este o specie silvatica care populeaza paduri de foioase sau de amestec cu rasinoase, bine structurate, bogate in subarboret. Evita monoculturi uniforme, intens umblate, fara subarboret, si prefera expozitii sudice, calduroase, in apropierea izvoarelor si paraielor, cu vegetatie bogata, prezenta unor foioase moi si subarboret bacifer (Sambucus racemosa, Vaccinium sp., s.a.), in contextul unui mozaic vegetal cat mai variat, cum se intalneste in paduri in urma unor taieri in ochiuri sau gradinite.

Altitudinal se intinde pana la limita superioara a padurilor daca sunt indeplinite conditiile de biotop, avand o frecventa maxima la altitudini de 800-1300 m. Exceptional a fost observata si la altitudinea de 300 m.

Hrana. Isi cauta hrana vara preponderent pe sol putand executa salturi pana la inaltimea de 1,5 m; iarna isi cauta hrana pe arbori.

Hrana este preponderent vegetala fiind compusa primavara din frunzulite si lujeri fragezi ale unor foioase si plante suculente, vara preponderent din fructe si seminte a caror proportie mai creste spre toamna. Iarna consuma preponderent muguri, amenti si lujeri, fiind preferate in ordine descrescatoare speciile de Alnus, Betula, Corylus, Carpinus, completate cu fructe uscate s.a.

Vara consuma si insecte (gandaci, himenoptere, respectiv furnici s.a.) care constituie in primele 2-3 saptamani hrana exclusiva a puilor. Alte vertebrate apar numai incidental. In hrana de toamna-iarna apar frecvent ace de molid, muguri de Alnus incana, Oxalis acetosella, Betula verrucosa s.a. Fructe s-au gasit, in ordinea descrescanda a frecventei, din speciile Sambucus racemosa, Fagus silvatica, Sorbus aucuparia   s.a.; prezinta gastroliti.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la finele primului an de viata. Cuplul este monogam fiind format pe un sezon de reproducere. Perechile se formeaza din toamna, cand incepe rotitul; masculii neimperecheati continua si primavara.

Marimea medie a unui teritoriu este de 5-6 ha; dar acesta poate varia intre 1,5-15 ha. In habitate optimale (taiga) s-au inregistrat, toamna, densitati de peste 100 indivizi/100 ha. In arboretele noastre amestecate, rareori aceasta trece de 10-15 exemplare/100 ha.

Cuibul se gaseste pe sol, de regula cu protectie laterala - frecvent la piciorul unui arbore - fiind protejat, de regula, si de sus prin ramuri, rug etc. In mod exceptional s-a gasit si pe arbori  in cuiburile parasite ale unor rapitoare. Este o adancitura produsa prin scormonire, de cca 20 cm in diametru si 4 - 5 cm, maxim 10 cm, adancime, amenajat doar sumar cu cateva fire uscate.

Ouale prezinta pe fond brun-galbui deschis pete brun intunecate, rare, rotunjite, mici. Sunt depuse zilnic, cu 1-2 intreruperi de o zi totalizand 6-15 oua, cel mai adesea 8-10. Ouale sunt depuse de la sfarsitul lunii aprilie pana la sfarsitul lunii mai.

Numai femela cloceste timp de 22-25 de zile. Se remarca faptul ca clocirea poate incepe inaintea definitivarii pontei.

Puii precociali pot zbura la 4-5 zile cativa metri, fiind condusi de ambii parinti  cca 30-40 de zile dupa care mai raman cca 2-3 luni impreuna.

Creste un singur rand de pui pe an insa poate depune o ponta de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o specie sedentara care ierneaza, de regula, izolat; cel mult puii executa toamna deplasari. Se remarca faptul ca nici iarna nu executa deplasari pe verticala. Detin si iarna mici teritorii de cca 3 ha.