Recurvirostra avosetta avosetta - ciocintorsul

Recurvirostra avosetta avosetta - ciocintorsul

Descrierea. Penajul prezinta pe fond alb zone negre: crestetul si partea dorsala a gatului, remigele primare si patru zone longitudinale pe partea dorsala si aripi care confluiaza spre tartita si devin vizibile in zbor. Picioarele sunt cenusii-albastrui, ciocul este negru, curbat in sus si lung de 7-9 cm.

Biotopul. Populeaza malurile plane, namoloase sau nisipoase ale unor lagune salmastre sau sarate, cu vegetatie saraca sau lipsa, litoralul, precum si lacuri sarate cu apa superficiala din interiorul tarii. Dispar din habitatele unde apa se indulceste.

Cloceste in Dobrogea, in unele balti in lungul Dunarii si in Campia de Vest.

Hrana. Este compusa din animale, preponderent crustacei mici (Anostraca) si insecte acvatice (larve de Heteroptera, Odonata) adunate din mers din apa superficiala prin miscari "de cosire" a ciocului lung. A fost observat si inot, in apa mai profunda si scotocind in mal cu capul sub apa.

Reproducerea. Cuplul este monogam pe durata sezonului de reproducere. Cuibul se gaseste pe sol, frecvent mai multe femele se asociaza in mici colonii, uneori chiar cu alte specii (pescarusi razatori, chirighite). Cuibul poate fi situat pe teren fara vegetatie, doar cu cateva exemplare de Salicornia sp., dar si pe pajisti apropiate de apa, inierbate. In conditiile unui substrat umed cuibul este construit din fire vegetale din imprejurime - alteori se gasesc fara material.

Depune incepand din ultimele zile ale lunii aprilie, de regula insa in mai, 4 oua (exceptional 3 sau 5) care prezinta pe fond brun deschis, uneori masliniu, pete brune-negricioase cu aspect variat, uneori cu tendinta de aglomerare pe capatul bont.

Clocitul incepe dupa depunerea ultimului ou; ambele sexe clocesc timp de 22-25 zile.

Puii sunt precociali si ingrijiti de ambii parinti timp de cca 6 saptamani.

Pe an cresc un singur rand de pui; pot depune ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o specie migratoare care vine in martie/ aprilie si pleaca incepand cu sfarsitul lunii iulie; ultimele exemplare sunt vazute in noiembrie. In vestul Europei populatiile pot ierna - exemplarele noastre ierneaza din Africa de Nord pana in Irak.