ALIMENTATIA BUBALINELOR . TEHNOLOGIA DE HRANIRE A TURMACILOR DE REPRODUCTIE

ALIMENTATIA BUBALINELOR . TEHNOLOGIA DE HRANIRE A TURMACILOR DE  REPRODUCTIE

Se pare ca in unele parti mai exista idea ca turmacii se pot hrani numai cu nutreturi de volum si indeosebi cu cele grosiere,concept care cu siguranta a contribuit la obtinerea unei activitati reproductive mai scazute in teoriile respective.Adevarul este ca tinand seama de scopul cresterii lor,nivelul si caracterul hranirii turmacilor trebuie sa fie foarte asemanator cu cel al taurilor.Desi n-au fost elaborate norme de hranire pentru turmaci,necesarul zilnic al acestora se stabileste in functie de masa lor corporala,de intensitatea de utilizare la monta,de varsta si de conditie.Cu mentiunea ca turmacii utilizati pentru producerea de material seminal congelat au un nivel si regim de hranire specific,pentru cei utilizati la monta naturala,nivelul de hranire se stabileste in functie de dezvoltarea lor corporala,asigurand pentru intretinerea functiilor vitale intre 0,72-0,8UFC/100kg masa vie pe zi(invers proportional cu masa corporala),la care,in functie de activitatea de reproductie,se adauga 0,78-1,4UFC.De asemenea,pentru turmacii tineri,care inca nu au ajuns la maturitate,ratia se suplimenteaza cu 0,78-1,20UFC/zi si 90-92 PDIg/UFC(4,65UFC/1kg spor de crestere),supliment care se asigura si in cazul turmacilor cu conditie slaba,insa cu numai 65g PDI/UFC administrate in acest scop.In ceea ce priveste structura ratiilor,aceasta variaza in functie de sezon,cu specificarea ca turmacii nu prezinta perioade de repaus total,decat eventual perioade de refacere,in care nivelul de hranire este cel corespunzator unei activitati moderate,cu suplimentarea cuvenita conditiei animalului.

Dintre sortimentele de nutreturi recomandate in sezonul de iarna,o pondere insemnata o au fibroasele,reprezentate de fanuri si paie de cereale sau vreji de leguminoase,care se administreaza in proportii diferite in functie de intensitatea utilizarii la reproductie si de furajele disponibile.In cazul unor activitati intense se recomanda administrarea a 6-10 kg fan din care minimum 1/3 de leguminoase(0,8-1,2kg/100kg masa vie)si 5-6kg vreji de leguminoase(0,5kg/100kg masa vie),iar in cazul unor activitati moderate,se pot asigura 0,5kg fan de lucerna si 1,5-1,8kg paie/100kg masa vie.Dintre suculente se recomanda sfecla furajera sau semizaharata si silozul de porumb,nutreturi care se administreaza in cantitati zilnice de pana la 10-14kg/zi.Alaturi de fibroase si de suculente,nutreturile concentrate combinate reprezinta un sortiment obligatoriu,indifferent de sezon,avand o pondere din valoare nutritive a ratiei de minimum 20% pentru turmacii cu activitate reproductive mijlocie si de 30% pentru cei cu activitate intense.Nutretul concentrate combinat trebuie sa fie reprezentat de amestecuri formate din 60-70% ovaz,10% orz,10-15% sroturi si 3-5% premix P.V.M.De asemenea,pentru acoperirea nevoilor de proteine,ratia se poate suplimenta zilnic cu 4-6kg lapte ecremat,50-60g drojdie de bere sau 1-200g faina de carne.

In perioada de vara,nutretul de baza il reprezinta masa verde,care poate asigura 55-60% din valoarea nutritive a ratiei,diferenta fiind completata cu fibroase si concentrate.Masa verde se administreaza sub forma palita,in cantitate zilnica de 20-25kg,iar fermele in care se poate asigura pasunatul,acesta are o durata zilnica de 4-5ore,in intervalul mai racoros al zilei.

In ceea ce priveste alimentarea cu apa,aceasta trebuie asigurata la discretie,in adapatori individuale,sau cand nu dispunem de aceasta posibilitate,de 3-4ori pe zi,(in functie de sezon).

THENICA DE HRANIRE A BIVOLITELOR GESTANTE

Nivelul de hranire pe durata repausului mamar se realizeala in functie de ritmul dezvoltarii viitorului produs in aceasta perioada de timp,la care se insumeaza necesitatea crearii unor rezerve ale organismului matern,de care acesta are nevoie in primele luni ale lactatiei urmatoare,cand amplitudinea productiei de lapte este maxima.In ceea ce priveste dinamica dezvoltarii fatului in viata intrauterine,nu dispunem de observatii certe la bivol,iar in legatura cu masa corporala la nastere a viteilor ,datele existente in literatura sunt diferite de la o tara la alta si mai ales de la un autor la altul,limitele medii publicate fiind intre 27,8-40,0kg la masculi si intre 23,2-37,0kg la femele,fata de 25,6-40,2kg la masculi si 29,316 + sau - 0,211kg stabilite pe rasa Romaneasca.Ca urmare,se poate deduce ca dinamica cresterii fatului realizeaza un ritm asemanator cu al taurinelor(ins ape o durata de timp mai lunga cu cca. 1 luna),ceea ce face ca pe langa nivelul de hranire afferent intretinerii bivolitei in perioada de productie,acesta sa fie suplimentat corespunzator starii lui fiziologice de gestatie si characteristic speciei,respective sa asigure pentru ultimile 2˝- luni de gestatie o hranire la nivelul productiei medii asteptate in urmatoarea lactatie.In acest sens,pentru o bivolita cu o masa corporala de 500kg si gestanta in ultimile 2˝-luni,se va asigura un consum de 10-13kgSU,6,6UFL si 530g PDI,50g Ca,30g P si 50 g Cl Na,nivel care pentru bivolitele cu stare slaba de intretinere si la cele din primele doua gestatii,se suplimenteaza cu 0,8-1,6UFL si 75-145g PDI,cu 10g Ca si 6g P.

Corespunzator nivelului de hranire stabilit,tehnica alimentatiei bivolitelor gestante prezinta unele particularitati in functie de sezon,insa in toate cazurile,trebuie sa se asigure nutreturi de buna calitate si consum de apa la discretie.

In sezonul de vara,nutretul de baza il constituie masa verde de pasune,care se completeaza cu 2-4kg nutret grosier si in functie de nevoile echilibrarii ratiei,cu 1-2˝-kg concentrate combinate.In fermele sau crescatoriile cu efective mai numeroase,recomandate ca bivolitele gestante sa constituie o grupa aparte,intretinuta pe pajisti productive,prevazute cu umbrare(naturale sau amenajate),cu locuri pentru adapat si de preferinta,cu acces la o sursa de apa pentru scaldat.Cantitatea zilnica de masa verde ingerata,variaza in functie de dezvoltarea animalelor,fiind cuprinsa intre 30-60kg.

In sezonul de iarna,valoare nutritive zilnica a ratiei se asigura in proportie de 60-70% cu fibroase(din care 70% fanuri sau semifanuri si 30% grosiere),20-25%suculente si 10-15% nutreturi concentrate combinate.Dintre fanuri,sunt recomandabile cele naturale,in care plantele leguminoase sa aibe o pondere de cel putin 20%,precum si fanuri sau granule de lucerna,care se administreaza in proportii egale cu paie.Cantitatea zilnica de fanuri ce se administreaza,variaza intre 6-10kg(1,2-2kg/100kg masa vie),cu adaos de nutret grosier consumabil in proportie de 1:2.In ceea ce privesc suculentele,cele mai valoroase sunt semisilozurile,urmate de sfecla si de silozul de porumb de foarte buna calitate,insa care se utilizeaza in cantitati moderate de 8-15kg,cu recomandarea suprimarii lui din ratie cu cel putin 20-30 zile premergator parturitiei,iar sfecla cu minimum 15-20 zile.Furajele concentrate combinate se administreaza corespunzator nevoilor de echilibrare a ratiilor,obisnuit in cantitati zilnice 1 ˝- 2 ˝-kg.

Pentru bivolitele la care perioada ultimilor luni de gestatie se suprapune pe ambele sezoane,trecerea de la un regim de hranire la altul trebuie sa se faca cu grija deosebita si intr-o perioada de adaptare de 15-20 zile.De asemenea,si indifferent de sezon,trebuie asigurata sarea sub forma de bulgari pentru lins,sau preferabil a brichetelor minerale.

TEHNICA DE HRANIRE A VITEILOR IN SUBPERIOADA COLOSTRALA

Vitei se nasc cu o rezistenta redusa la boli si fara reserve hepatice de vitamina A,deoarece prin natura placentei,nici anticorpii si nici vitaminele nu trec de la mama la fat in perioada de dezvoltare intrauterine.Ca urmare,inaintea primului supt,in sangele vitelului nu se gaseste nici o urma de imunoglobuline,consumul colostrului avand importanta deosebita pentru asigurarea imunitatii pasive a organismului impotriva numeroaselor organisme potentiale patogene(indeosebi fata de Escherichia coli).

Avand in vedere aceste principale caracteristici,in regimul de hranire a viteilor nou nascuti pe perioada colostrala trebuie sa respectam urmatoarele principii:

-administrarea primului tain de lapte colostral la un interval de timp cat mai scurt de la fatare,respectiv in primele 30-60 minute si in nici un caz mai tarziu de 1˝ ore,in cantitate de 0,4-0,6l(in functie de masa lui corporala la nastere)

-in primele 12 ore de viata a noului nascut,laptele colostral se administreaza in minimum 3 tainuri si de preferinta in 4 tainuri,care in urmatoarele 12 ore se asigura in 2 si de preferinta 3 tainuri,fiecare in cantitate de 0,4-0,6l.In acest fel,prima zi de viata,vitelul consuma 2,5-3 kg lapte colostral administrat in 5-7 tainuri.

-corespunzator tehnologiilor actuale de hranire,fiecare vitel trebuie sa consume in aceasta subperioada de alaptare o cantitate minima de 10-30l,in functie de durata de timp considerate(3 la 5 sau 7 zile)si de masa lui corporala.

-paralel cu respectarea principiilor amintite,indifferent de sistemul de alaptare adoptat,este necesar a se asigura o igenizare perfecta a mijloacelor de administrare al laptelui.

Intrucat comercializarea laptelui obtinut in primele 4-5zile dupa fatare este interzisa(din perioada colostrala),iar cantitatea zilnica produsa de bivolite depaseste de 3-4ori capacitatea de consum a viteilor,in toate cazurile rezulta un surplus apreciabil de lapte colostral,care prin crioconservare,poate asigura vitelului necesarul de consum pana la varsta de 10-16 zile(si chiar mai mult),ceea ce reprezinta si o economie importanta(prin substituirea laptelui normal sau al substituientilor respectivi).Crioconservarea se face in recipienti de masa plastica cu un volume gal cu ˝ dintr-un tain,care in momentul utilizarii se dilueaza cu apa in proportie de 2:1(de preferinta calda si mai ales lapte ecremat),care se administreaza la temperature de 37-38 C,conform schemelor de alaptare adoptate.

TEHNICA DE HRANIRE A VITEILOR IN PERIOADA DE ALAPTARE PROPRIU-ZISA

Aceasta subperioada se caracterizeaza prin faptul ca alimental principal in hrana viteilor il constituie dieta lichida,reprezentata de lapte sau substituienti ai laptelui,paralel cu obisnuirea treptata a acestora cu consumul nutreturilor de origine vegetala,in vederea intarcarii lor.In functie de scopul urmarit si de baza tehnico-materiala asigurate,sistemul de hranire intruneste metode clasice(traditonale)sau intensive.

a)TEHNICA DE HRANIREA VITEILOR IN SISTEM CLASIC

Acest sistem primeaza in tarile in care nu exista o industrie dezvoltata pentru producerea nutreturilor concentrate combinate,sis au a substituientilor de lapte.Sistemul se bazeaza pe utilizarea unor cantitati mari de dieta lichida,ceea ce determina un consum mare de lapte si de forta de munca.Dintre metodele utilizate in cadrul acestui sistem amintim:

-alimentarea viteilor pe baza de lapte intergral.Reprezinta procedeul cu durata de 3-4 luni,in care laptele fizic consumat de vital este de 650-700kg,in functie de schema de alaptare adoptata.Numarul reprizelor de alaptare este de 3 ori pe zi in primele 20-30 zile de viata si de 2 reprize zilnice in continuare.In cazul unor populatii crescute exclusive pentru carne,alaptarea dureaza pana la varsta de 6-7 luni,respective pana la finele perioadei de lactatie a bivolitei.

-alimentatia viteilor pe baza de lapte normalizat.Reprezinta un procedeu asemanator cu precedentul,insa in care premergator administrarii,laptele fizic se normalizeaza la un continut in grasime de 3%,ceea ce permite realizarea unor economii inseminate de substante grase,in conditiile unor acumulari medii zilnice de masa corporala asemanatoare.Laptele normalizat cu 3%grasime,se poate obtine fie prin smantanire partiala programata a laptelui fizic,fie prin diluarea acestuia cu lapte smantanit.

-alimentatia viteilor pe baza de lapte integral si smantanit.Procedeul are in vedere folosirea in prima luna de viata a laptelui integral sau normalizat,dupa care in decurs de 10 zile se face trecerea exclusiva de lapte ecremat,care se consuma pana la varsta de 3-5 luni.Se folosesc diferite scheme,dupa care se realizeaza consumuri de 140-200 l lapte(integral sau normalizat)si 300-800 l lapte ecremat.Aplicarea procedeului se realizeaza in trei etape,astfel:

-alaptare cu lapte integral sau normalizat 30 zile de viata

-trecerea la lapte smantanit,cu durata de 10 zile(in fiecare zi se inlocuieste 0,5 l lapte integral cu 1 l lapte ecremat)

-din a 41-a zi de viata hranirea se face exclusiv cu lapte ecremat si nutret vegetal.Indiferent de schema utilizata,incepand cu

ziua a 4-a de viata se incepe cu consumul de nutreturi vegetale la dicretie.

b)TEHNICA DE HRANIRE A VITEILOR IN SISTEM INTENSIV

In esenta,acest sistem tehnologic urmareste utilizarea cat mai timpurie in alimentatia viteilor si a altor resurse furajere in afara dietei lichide,respectiv trecerea cat mai timpurie la furajarea cu hrana uscata,cu preponderenta a nutreturilor de volum,in conditiile reducerii consumului de lapte si de scurtare a perioadei de alaptare.In acelasi timp,se creeaza un disponibil apreciabil de lapte integral pentru alte destinatii si se realizeaza o insemnata economie a fortei de munca umana.

-alimentatia viteilor pe baza de lapte integral in cantitati reduse.Procedeul se bazeaza pe hranirea viteilor cu lapte integral o durata de minimum 6 saptamani si de cel mult 8 saptamani,timp in care se consuma o cantitate de 160-200 l lapte integral.

Pentru completarea nevoilor de hrana,viteii se obisnuiesc cu consumul timpuriu de nutreturi vegetale(la 3-4 zile),formate din furaje concentrate combinate,de preferinta granulate,de tip starter sau prestarter si nutret fibros de foarte buna calitate(indeosebi lucerna granule),sortimente care se asigura la discretie pe toata durata alaptarii si in continuare pana la cel putin 5-6 luni,pe structuri compozitionale ce variaza cu varsta.

-alimentatia viteilor pe baza de substituienti de lapte.Cu exceptia tarilor crescatoare a unor efective mai numeroase de bubaline,nu dispunem de substituienti speciali pentru viteii din aceasta specie.Ca urmare,se utilizeaza substituientii care in prezent se folosesc pentru viteii de taurine,insa care se utilizeaza la dilutii mai mici,adica de 1:7 sau 1:5 rezultatele obtinute prin acest procedeu fiind acceptabile.In Romania am realizat doua tipuri de substituienti pentru viteii de bivol(B1,B2),cu un continut in grasime in jur de 3%,pe langa care am administram la discretie nutret concentrate combinat granulat(pentru iepuri)si fan de buna calitate rezultatele obtinute fiind eficiente si economice.

c)STABILIREA NUMARULUI DE TAINURI

Desi necesita un volum apreciabil de munca,in subperioada colostrala a noului nascut trebuie sa-i asiguram in primele 1-2 zile un minimum de 5 tainuri de alaptare(de preferinta 7),care pana la finele primei saptamani de viata scade la 3 tainuri.In continuare,dieta lichida se administreaza in doua tainuri,cu mentiunea ca odata pe saptamana se poate administra un singur tain,tehnica care dupa varsta de 2 luni se poate generalize.Evident in parallel trebuie sa se asigure la discretie consumul nutreturilor vegetale.

PROCEDEE SI METODE DE ADMINISTRARE A LAPTELUI IN ALIMENTATIA VITEILOR

Adoptarea si aplicarea unei tehnologii corecte si eficiente in cresterea viteilor,pe langa stabilirea schemelor de alaptare,este necesar sa cunoastem procedeele si metodele de aplicarea a lor.Dupa modul de administrare a laptelui,acesta se poate face pe cale naturala,artificiala sau mixta,fiecare din aceste sisteme intrunind diferite metode.

PROCEDEE DE ALAPTARE:

-naturala(la vaci mame,la vaci doici)

-artificiala(la galeata,la biberon)

-mixta(succesiva,concomitenta)

a)TEHNICA DE ALAPTARE NATURALA A VITEILOR

Este cel mai vechi si mai traditional sistem de alaptare a viteilor,care se mai practica numai in cazul populatiilor exploatate pentru productia de carne si in unele gospodarii ale unor mici crescatori.

Alaptarea naturala la bivolitele mama,este o metoda care in prezent se utilizeaza exclusive la populatiile crescute pentru productia de carne,in care viteii se intretin impreuna cu mamele lor.

De fapt,suptul reprezinta un instinct ereditar,care insa se manifesta sub actiunea excitantilor externi,reprezentati de linsul vacii,de miros,de uger si de usoara lovire a acestuia de catre vital,cea mai stransa relatie dintre mama si vital datorandu-se insusi actul de supt.Dupa primul supt,de obicei in continuare vitelul reuseste sa ajunga la uger fara eforturi,preferand suptul prin partea posterioara.In mod obisnuit,miscarile de aspirare in timpul suptului sunt de 300-350 pe repriza de supt,in raport de 2-2,5:1 cu numarul deglutitiilor.

Alaptarea naturala la bivolite doici.Prezinta aceleasi avantaje si dezavantaje ca si alaptarea la mama,fata de care insa asigura o mai rationala organizare a muncii si mareste productivitate acesteia.In general nu se foloseste in cazul viteilor crescuti pentru preasila,fiind utilizabila mai mult in cadrul metodelor de ingrasare a viteilor la doici(pe pasune sau nu).

b)TEHNICA DE ALAPTARE ARTIFICIALA A VITEILOR

Administrarea laptelui in prealabil ,muls sau a substituentilor de lapte prin diferite metode,reprezinta sistemul care datorita avantajelor pe care le intruneste s-a generalizat in practica curenta a crescatoriilor,indifferent de marimea lor.Dintre cele mai importante reguli care asigura si in acelasi timp conditioneaza aplicarea corecta a tehnicii de alaptare artificiala a viteilor mentionam:

-una din cele mai importante reguli o reprezinta asigurarea temperaturii laptelui,care in momentul cand acesta ajunge sa fie administrat vitelului trebuie sa fie de 38-39 C,respectiv la temperatura ugerului.In acest sens,temperature laptelui in momentul introducerii in dispozitivele de administrare trebuie sa fie superioara celei de consum cu 5-6 C in sezonul rece(iarna),cu 1-2 C in cel cald(vara)si cu 3-4 C in cele de trecere(toamna si primavera),deoarece pana ajunge in consum,acesta pierde cateva grade de caldura.

-alimentatia viteilor trebuie asigurata in raport cu masa corporala si cu varsta,cu dinamica de crestere a compartimentului gastric si a celor pregastrice,fara supraalimentari,urmarind permanent comportamentul acestora si asigurand toate masurile cuvenite de prevenire a oricaror tulburari digestive,procedand cu promptitudine la modificarea regimului alimentar in cazul aparitiei unor asemenea stari.

-in timpul alaptarii,viteii isi cufunda prea mult capul in galeata,sau scapa biberonul din gura(in functie de metoda),ceea ce face ca dupa consumul laptelui sa le ramana numeroase resturi pe bot si care obligatoriu trebuie sterse dupa fiecare alaptare.In caz contrar,laptele ramas pe bot intra in descompunere si irita zona respectiva,iar regiunea bucala devine sensibila,ceea ce apoi ingreuneaza in continuare consumul de lapte,in unele cazuri intervenind chiar refuzul.

-tulburari digestive pot si trebuie prevenite prin masuri de zooigiena foarte stricte.In acest sens,diareea si in general afectiunile digestive sunt numeroase cazuri provocate de impuritatile ajunse in lapte(sau substituientii acestuia)prin vasele de alaptare incomplect sau incorect igenizate.

-pe langa respectarea cu strictete a regulilor prezentate,aplicarea corecta a metodelor de alaptare artificiala a viteilor presupune in egala masura cunoasterea modificarilor comportamentale determinate de acest procedeu.In acest sens,vitelul trebuie obisnuit si invatat sa consume laptele in functie de metoda adoptata.Corespunzator observatiilor efectuate in acest sens,in cazul alaptarii la biberon,intre 30-40% din vitei au nevoie de ajutor pentru insusirea suptului,indeosebi la primele tainuri.In cazul alaptarii la galeata(fara biberon),insusirea noului mod de consum se face mai greu,in sensul ca la primele 3-4 tainuri,80-90% din vitei au nevoie de ajutor.

-pe langa durata alaptarii trebuie sa avem in vedere sis a asiguram atitudinea naturala a viteilor,care in mod firesc este cu gatul intins si are o pozitie caracteristica a capului,ceea ce pe de o parte asigura un consum lent,iar pe de alta parte,o alternanta foarte precisa intre reprizele de inspiratie,expiratie si ingerare.

-un aspect comportamental aparte care se manifesta pe durata alaptarii artificiale a viteilor reprezinta suptul reciproc.Este un reflex determinat de durata mai scurta a duratei alaptarii artificiale(2-4 minute)fata de cea naturala(8-12 minute).Acest reflex are o durata de 10-15 minute,ceea ce face ca suptul reciproc sa apara imediat dupa consumarea tainului de lapte,se exacerbeaza dupa 2-3 minute suptul reciproc se reduce foarte mult sau dispare.Pentru diminua acest comportament,viteii trebuie blocati la frontal de furajare 20-25 minute.

Alaptarea la galeata.Desi reprezinta una dintre metodele de alaptare frecventa folosita,este mai putin indicate,deoarece vitelul fiind lacom,acesta ingereaza laptele cu 3-4ori mai repede decat prin supt,ceea ce determina formarea unor coaguli mari si face chiar ca o parte din lapte sa treaca direct in rumen.Pentru a evita aceste neajunsuri este necesar sa avem in vedere urmatoarele masuri:introducerea acestei metode de alaptare la varsta de peste o luna,la care pericolul imbolnavirilor este mai redus,administrarea tainului sa se faca in 2-3 reprize sau cu intreruperi;igiena perfecta a vaselor de alaptare;respectarea cu strictete a temperaturii de administrare a laptelui(la 38-39 C) si a programului de alaptare;stergerea obligatorie pe bot a viteilor dupa consumarea fiecarui tain si izolarea acestora 25 minute dupa alaptare(pentru evitarea suptului reciproc).

Alaptarea viteilor la biberon reprezinta cea mai buna metoda de alaptare artificiala,deoarece imita indeaproape suptul natural si inlatura neajunsurile alaptarii la galeata.Ca reguli generale ce se impugn,amintim respectarea conditiilor de igiena,temperatura de administrare a laptelui sau a substituientilor acestora,respectarea programului de alaptare.

Alaptarea mixta,presupune utilizarea combinata a celor doua sisteme(naturala si artificiala),care in functie de modul de programare poate fi succesiva sau concomitenta.Reprezinta o tehnica depasita si fara importanta practica.

TEHNICA  DE HRANIRE A VITEILOR CU NUTRETURI VEGETALE

Din considerente de ordin economic si pentru simplificarea tehnologiilor de exploatare,pe langa reducerea cantitatilor de lapte folosite in nutritia viteilor si scurtarea duratei de alaptare,tendintele actuale se indreapta spre utilizarea cat mai timpurie a nutreturilor vegetale in alimentatia acestora si in cantitati cat mai mari.Aceasta tendinta este justificata atat de costurile in general mai reduse ale nutreturilor de origine vegetala,cat si de capacitatea metabolica deosebita de conversie a tineretului comparativ cu animalul adult.In acelasi timp insa,posibilitatile de utilizarea foarte timpurie a diferitelor sortimente de nutreturi vegetale este limitata de numerosi factori,dintre care mentionam in mod deosebit volumul inca redus al compartimentelor stomacale ale viteilor absenta la nivelul acestora a unor enzime(ca pepsina,tripsina,HCl),a microflorei specifice din rumen.

Evolutia dezvoltarii compartimentelor gastrice si activitatea lor functionala sunt strict legate de varsta,de momentul cand nutreturile vegetale se introduc in hrana viteilor,de ordinea administrarii lor si de cantitatea asigurata.Din aceste considerente ,pentru obtinerea noului-nascut si pentru stimularea functionala a prestomacelor,nutreturi vegetale se introduc in alimentatia viteilor la discretie inca din prima saptamana de viata(din ziua a 4-a),incepand cu furajele concentrate combinate si cele fibroase,iar mai tarziu cu cele suculente.Nivelul si dinamica consumului de nutreturi uscate este inca mult influentat de palatibilitatea acestora,de cantitatea dietei lichide administrate zilnic,de dinamica de crestere a masei gastrointestinale si de ritmul dezvoltarii functionale ale acestora.In acest context se inscrie si procesul de instalare a florei ruminale,in sensul ca bacteriile lactice sunt inlocuite treptat de cele celulolitice,la varsta de 6-9saptamani flora bacteriana specifica de adult fiind instalata,iar in jurul varstei de 12-14 saptamani incepe instalarea protozoarelor.Declansarea rumegarii se realizeaza intre a 3-a si a 20-a zi de viata si cel mai adesea dupa varsta de 7-9zile,fiind provocata de rugozitatile solide ale alimentelor.Toate aceste transformari fac ca varsta de 4-5 luni sa reprezinte un moment de referinta in cresterea tineretului,care marcheaza starea intermediara de varf aanimalului care devine rumegator asemanator starii de adult la varsta de 11-12 luni.Desigur, aceasta evolutie poate fi accelerate sau incetinita in functie de structura ratiilor utilizate,de momentul introducerii nutreturilor vegetale,de stimularea sau introducerea prin insamantare a florei ruminale si multe altele.

Hranirea viteilor cu nutreturi concentrate.Nutreturile concentrate reprezinta un sortiment de furaje care se introduc in alimentatia viteilor inca de la varsta de 3-5 zile,ca urmare a faptului ca aceasta favorizeaza in mai mare masura dezvoltarea simbiontilor ruminali decat alte categorii de nutreturi,asigurand totodata cel mai favorabil si eficient necesarul de substante nutritive in ratie,datorita nivelului lor crescut de digestibilitate.

In acelasi timp,corespunzator tehnologiei de alaptare adoptata,ingesta de nutreturi uscate este invers proportionala cu cantitatea de lapte administrat,aspect care apare cel mai elocvent in perioada reducerii consumului de lapte premergator intarcarii si respective dupa efectuare acestuia.

In ceea ce priveste preferinta viteilor pentru anumite sortimente de nutreturi cultivate,aceasta se indreapta in primele saptamani de viata spre uruiala de orz si apoi spre tarate,iar dupa varsta de 6 saptamani de viata spre uruiala de orz cernuta,cu mentiunea ca uruiala de porumb nu este consumata cu placere nici inainte si nici dupa aceasta varsta.

Dintre nutreturile cu continut ridicat in proteine sunt preferate in ordine lapte praf obtinut din lapte degresat,apoi turtele de soia si cele din semintele de in uruite si cernute(pentru a evita ingerarea particolelor de coji,care provoaca afectiuni actuale ale stomacului si intestinului,respective gastrite si enterite).

Sub raportul gradului de maruntire,nutreturile concentrate nu trebuiesc macinate pana la starea fina,deoarece preferintele viteilor sunt uruielile mai mari,structura care de altfel este cea mai favorabila pentru digestie.In acelasi timp,forma cea mai apreciata de consum o constituie nutretul granulat,in marime de 3mm pana la varsta de 3 luni si de 4-5 mm dupa aceasta varsta,de consistenta mijlocie si cat mai colturoase.

In toate cazurile,nutreturilor concentrate se administreaza sub forma de amestecuri din sortimentele cele mai preferate si cu cel mai favorabile efect digestiv in functie de varsta viteilor,al caror continut in proteine variaza corespunzator nivelului de hranire cu lapte.Continut in proteina al acestor nutreturi concentrate combintate pentru vitei variaza intre 16-23%,respective intre 16-18% in cazul unor ratii mai mari de lapte sau substituienti ai acestuia si de 20-30%,in cazul celor scazute in dieta lichida,cu mentiunea ca continutul acestor in celuloza sa nu depaseasca 3-5% in prima luna de viata a vitelului,intre 5-8% la varsta de 1-3 luni si 9-11% dupa aceasta varsta.Desigur,aceste amestecuri contin si numeroase alte ingrediente,cum sunt antibiotice,vitamine(indeosebi,complexul B) si substante minerale.In ceea ce priveste structura amestecurilor utilizate,aceastea sunt complexe si intrunesc o gama foarte larga de sortimente,ce variaza ca pondere in functie de tehnica si durata perioada de alaptare(de tip starter sau prestarter),respectiv de varsta viteilor.Avand in vedere ca aceste nutreturi concentrate combinate sunt produse de diferite intreruperi si firme specializate,in cazul in care nu avem posibilitati de procurare,asemenea amestecuri se pot realiza si in fermele sau crescatoriile de productie care dispune de o baza materiala minima,prin folosirea sortimentelor de furaje adecvate.

Privitor la consumul de nutreturi combinate,in primele saptamani de viata aceasta este minim,avand un caracter usor crescand pana la varsta de 5-6 saptamani,dupa care creste vertiginos,insa la un nivel ce variaza in functie de tehnica de alaptare.Desi consumul nutreturilor concentrate se asigura la discretie,din considerente economice,limita superioara a ratiei zilnice se considera la 2,0-2,2 kg,ceea ce face ca vitelul sa-si acopere necesarul de substante nutritive intr-o proportie tot mai mare pe seama nutreturilor de volum(fanuri si suculente).De altfel,consumul exagerat de nutreturi concentrate nu se recomanda si datorita faptului ca aceasta impiedica dezvoltarea in rumen a unor simbionti care contribuie la valorificarea substantelor nutritive fibroase.

In tehnica de administrare a nutreturilor concentrate,desi acestea in perioada de alaptare se asigura la discretie,trebuie sa subliniema ca in jgheaburile de consum este recomandabil sa asiguram numai cantitatea ce apreciema ca se poate consuma pana la distribuirea tainului urmator.Acest procedeu este impus de faptul ca vitelul in timpul consumului umezeste concentratele cu scurgeri de saliva,ceea ce face ingerarea mai putin placuta,iar resturile muiate ramase mai mult timp in jgheaburile de alimentare fermenteaza usor si consumate pot provoca diverse afectiuni ale aparatului digestive(gastrite,diaree).

Hranirea viteilor cu nutreturi fibroase.Nutreturile fibroase se introduc in hrana viteilor la discretie,concomitent cu cele concentrate.Incepand cu prima saptamana de viata(4-5 zile),in boxele viteilor trebuie sa asiguram fan de foarte buna calitate,cum este cel marunt de lucerna sau trifoi,floare de fan sau otava.Pentru a simula consumul de fan este necesar ca pana la varsta de o luna acesta sa se administreze in doua reprise zilnice(din aceleasi motive ca si pentru concentrate)si respectiv zilnic in continuare,de fiecare data indepartand resturi neconsumate.

In obisnuirea si stimularea consumului de fan,un factor deosebit il constituie calitatea acestuia.In consecinta,se vor administra numai fanuri cosite inainte de inflorire si usor digestibile,uscate cu grija,in scurt timp si ferite de ploi,de preferinta uscate artificial.Cel mai preferat este otava,deoarce este moale,mai bogat in formatiuni foliare si mai sarac in fibre decat fanul provenit din prima coasa,insa cu conditia ca acesta sa fie ferit la uscare de ploi,deoarece devine alcalin.De asemenea,este contraindicate administrarea fanului uscat proaspat,deoarece acesta nu si-a incheiat toate procesele fermentative si poate provoca tulburari digestive,ca timpanism sau constipatie.Ca urmare,administrarea fanului este indicate numai la un interval de peste 6 saptamani de la uscare,dar in acelasi timp nu este recomandata nici folosirea fanului cu vechime de 2 ani sau peste,datorita scaderii valorii lui nutritive si a continutului sau in vitamine.Mentionam ca vitelul de cateva saptamani abia se incumeta sa consume fanul,daca acesta nu este de calitate ireprosabila,ori avem in vedere efectul favorabil pe care il are acest nutret asupra dezvoltarii aparatului digestive,orice effort este util pentru a produce si a asigura viteilor fan de cea mai buna calitate.

In mod obisnuit,consumul de fan se realizeaza la inceput in cantitati foarte reduse,de numai 50-70 g/zi,creste la 150-200g la finele primei luni de viata si este de 0,5-0,7kg la sfarsitul lunii urmatoare.Sub forma de faina(de lucerna),fanul se poate administra in amestec cu nutreturile combinate in proportie de pana la 25% in prima luna de viata,pana la 40%in cea de a doua luna si pana la 60% in lunile urmatoare.

Hranirea viteilor cu nutreturi suculente.Pentru dezvoltarea functiilor ruminale si inmultirea rapida a simbiontilor,pe langa nutreturile concentrate si fibroase,este necesar sa se administreze cat mai curand si furaje suculente.De fapt,digestia substantelor nutritive este optima daca varsta de 2-3luni,din totalul substantei uscate ingerate,cel putin o patrime este reprezentata de nutretul verde,de suculente proaspete sau conservate.Desigur,sub raportul organizatoric,cel mai simplu si usor este sa administram numai nutreturi concentrate si fibroase,procedeu care de fapt este caracteristic ingrasarii intensive,insa avand in vedere efectul favorabil al nutreturilor suculente asupra digestiei,introducerea timpurie a acestora in alimentatia viteilor crescuti pentru prasila este obligatorie.In acelasi timp,nutreturile suculente folosite trebuie sa fie de o foarte buna calitate,sa se introduca treptat,sa contina putine fibre si cat mai fine.

Primul nutret succulent care se poate introduce in hrana viteilor il reprezinta masa verde,care se poate administra inca de la varsta de 4-10 zile,consumul acesteia crescand treptat pana la 5-10 kg,in functie de varsta intarcarii.Ca sortimente se recomanda lucerna,insa observatiile practice au relevat preferinte viteilor pentru masa verde asigurata prin pasunat,atunci cand pasunea are o compozitie floristica variata si valoroasa.

Ca urmare,masa verde se recomanda a se administra pana la varsta de 6 saptamani la iesle si in continuare sub forma de pasune.In ce priveste masa verde administrate la iesle,indeosebi la viteii mai tineri de 6-7 luni,se recomanda tocata proaspat si distribuita in trei tainuri zilnice.In acelasi timp,masa verde se toaca numai in cantitatile necesare unui consum,deoarece prin pastrare acesta se incalzeste si numai este consumata cu placere.In toate cazurile este important ca masa verde sa nu fie uda,impurificata cu pamant sau incinsa,deoarece favorizeaza aparitia tulburarilor digestive(cum sunt constipatia sau diareea).Mentionam ca,administrarea suculentelor in sezonul de vara este favorabila si prin faptul ca apa introdusa in acest fel nu incarca dintr-o data organismul vitelului,iar eliminarea acesteia se face mult mai lent.

In perioada de iarna,nutreturile suculente se introduc la o varsta ce variaza in functie de sortimentul de referinta si de calitatea lor.Primul nutret suculent ce se utilizeaza este morcovul,care se poate administra de la varsta de 20 zile si de preferinta dupa 4 saptamani,sub forma tocata,ca atare sau in amestec cu nutreturi concentrate.La fel de bine este consumata si sfecla,in deosebi cea de semizaharata,care se poate adminitra incepand cu varsta de 6 saptamani,cu mentiunea ca la administrare aceasta trebuie bine spalata si apoi toccata,iar pentru un consum mai placut se administreaza presarata cu concentrate.Ca nutreturi murate sunt recomandate numai cele preparate din leguminoase sau din porumb in stare tanara de vegetatie.Acest sortiment se poate introduce in consum la varsta de 2-3 luni,in cantitati de 0,5-1,5 kg,insa cu sublinierea ca acestea trebuie sa fie de cea mai buna calitate,in caz contrar utilizarea lor trebuie amanita pana dupa varsta de 4-6 luni si chiar mai mult.De asemenea,de la varsta de 2-3 luni se poate folosi si semifanul de foarte buna calitate.

Hranirea viteilor cu nutret mineral.Pentru o crestere si o dezvlotare normala,pe langa substantele nutritive,vitelul are nevoie si de numeroase saruri minerale,care intervin si sunt indispensabile atat in constituirea scheletului,cat si pentru schimburile de substante ce au loc la diferite nivele in organism.Necesarul de substante minerale se asigura in general prin nutreturi administrate si indeosebi prin cele combinate de tip ,,vitel"(starter).In cazul cand nu dispunem de concentrate complexe preparate pe cale industriala(F.N.C),necesarul de elemente minerale se asigura prin amestecurile de concentrate ce se realizeaza in unitate,in cantitate ce se stabileste prin diferenta dintre nevoile zilnice ale vitelului si continutul in aceste elemente ale nutreturilor asigurate in ratie.Privitor la nevoile vitelului pentru principialele substante minerale,acestea sunt:75g Ca si 50g P/100kg masa corporala,la care se adauga 20g Ca si 10g P pentru 1kg spor zilnic(mentiunea:1g Ca=1,45gCaO si 1g CaO=0,71g Ca,iar 1g P=2,29P2O5 si 1g P2O5=0,41g P);6-8g NaCl pe 100kg masa vie;26 mg Cu;330 mg Fe si 550 mg Mn la 100kg masa vie,la care se mai adauga cantitati foarte mici de Zn,I si Co.Avand in vedere continutul nutreturilor ce se folosesc curent in hrana viteilor,completarea necesarului de substante minerale se poate face incepand cu varsta de 30-40 zile,prin adaos in nutretul concentrat combinat(orientativ)a 17g amestec mineral,format din 10g Ca,6g P si 1g microelemente,la care se adauga 8g NaCl,cantitati care pana la varsta de 6 luni se dubleaza.Deficitul de substante minerale se manifesta prin tendinta vitelului de a consuma dejectii lichide si prin inflamarea articulatiilor,iar in cazuri mai avansate,prin rahitism si osteomalacie.

Asigurarea vitaminelor.Alaturi de sistemul neurohormonal,vitaminele reprezinta substante ce intervin in reglarea proceselor metabolice,influenteaza dezvoltarea organismului tanar si starea de sanatate a acestuia.Desigur,necesarul de vitamine se asigura in general prin nutreturile administrate(substituienti si suculente),insa in cazurile in care nu dispunem de concentrate tip starter,se impune completarea nivelului vitaminic asigurat pana la cel real necesar.In acest sens,se considera ca nevoile viteilor pentru carotene(provintamina A)sunt de 20mg la o masa corporala de 50kg(sau 33200 U.I.vit.A,respective 0,4 mg carotene sau 665 U.I vit.A pe 1kg masa corporala)si de 30mg carotene la o masa corporala de 100kg(sau 49800 U.I vit.A,respectiv 0,3 mg caroten sau 500 U.I vit.A pe 1kg masa corporala),iar pentru vitamina D este de 25-50 U.I/kg masa vie.

Alimentarea cu apa.Datorita rolului pe care il are regimul hidric in organismul animal,al continutului acestuia in apa si a evolutiei pe care o prezinta in functie de varsta,alimentarea cu apa a vitelului trebuie sa se asigure inca din prima saptamana de viata,mai ales daca avem in vedere si faptul ca acesta nu invata sa bea apa de la o zi la alta.Cu late cuvinte,vitelul trebuie invatat sa bea apa,ceea ce de fapt cere timp.Chiar daca prin specificul de hranire a vitelului in primele saptamani de la nastere,acesta este bogat in lichide(lapte sau substituienti),trebuie sa avem in vedere ca fiecare 1 kg S.U.furaj ingerat este necesar sa asigure un consum de 5-6l apa,cu unele diferente determinate de structura ratiei si de varsta.In acest sens,necesarul zilnic de lichide se apreciaza ca este de 8-9l in prima luna de viata,de 10-12l in cea de a doua luna si de 13-15l in luna a 3-a de la nastere.Ca urmare,chiar daca in prima luna de alaptare vitelul consuma 6-7l lapte sau substituienti,conform necesitatilor fiziologice,pe langa aceasta cantitate mai trebuie sa aiguram zilnic sic ate 1-3l de apa.

Consumul de apa in primele doua saptamani de existenta se asigura in 2-3 reprize zilnice,dupa o prealabila fierbere si apoi prin racire la 37-38 C.In urmatoarele doua saptamani,temperature de administrare scade treptat la 24-28 C si in continuare la nivelul mediului ambiant in sezonul de vara,respectiv la 14-15 C in cel de iarna.Apa prea rece poate provoca enterite,iar daca este prea calda,viteii consuma cantitatii insuficiente.In acelasi timp,apa destinata viteilor trebuie sa intruneasca aceleasi calitati ca si pentru consumul uman,insusirile acesteia fiind verificate periodic(anual de 2-ori).