Doina Cornea

Doina Cornea

Doina Cornea s-a nascut pe 30 mai la Brasov si este cunoscuta ca publicista, traducatoare, profesor, disident anticomunist. A ramas in constiinta romaneasca drept un simbol al disidentei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Nicolae Ceausescu.

A absolvit cursurile Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din Cluj, continuandu-si activitatea la nivelul aceleiasi institutii ca asistent universitar si, ulterior, conferentiar la catedra de Limbi si Literaturi Straine, specialitatea limba franceza. Convinsa de faptul ca "fiecare atitudine spirituala individuala conteaza", a cautat, prin exemplu personal, sa schimbe ceva in acordul tacit al majoritatii intelectualilor de raportare la sistem. Astfel, in anul a reusit sa dea o forma publica crezului sau politic si social in lucrarea Incercarea labirintului (sub aspectul unui "samizdat", volum manufacturat prin propriile-i forte), care a circulat intr-un cerc restrans.

Aceasta prima initiativa a fost urmata de producerea in acelasi regim a patru noi traduceri din limba franceza, edificatoare pentru conceptia sa despre lume si societate, Petru Gherman cu Ieremia Valahul, Lao Zi cu Tao to king, Gabriel Marcel cu Dreptate si adevar si fragmente din Stefan Lupascu, Omul si cele trei etici ale sale. Eforturile sale de traducator si distribuitor de material intelectual incompatibil ideologiei de partid si de stat au fost dublate de o activitate publicistica frenetica.

Opiniile sale, insemnand protestele vehemente proferate la adresa debilitatii regimului nationalist-comunist, au fost preluate de postul Radio Europa Libera si apreciate ca semne despre existenta in Romania a unor voci potrivnice atotputerniciei Bucurestiului. Face astfel cunoscuta opiniei publice internationale adevarata situatie interna. Intre 1982 si 1989 a difuzat 31 de texte si proteste prin radio 'Europa Libera'. In 1983 a fost destituita de la Universitatea din Cluj-Napoca si supusa unor anchete, interogatorii, batai, amenintari. Impreuna cu fiul ei, Leontin Iuhas, a raspandit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brasov rasculati la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestati pentru 5 saptamani (noiembrie-decembrie 1987).

Urmare a acestor actiuni, Doina Cornea a fost exclusa din corpul didactic universitar si a cunoscut regimul de stricta supraveghere a aparatului de opresiune ceausist. Miscarea muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie a fost folosita de ea pentru a-si reafirma deschis profesiunea de credinta, alegand de aceasta data ca forma de protest tiparirea si raspandirea a 160 de manifeste de solidaritate. Reactia institutiilor de resort nu a intarziat, temerara protestatara fiind inchisa intre noiembrie/decembrie 1987. Eliberata la finele anului, i s-a stabilit domiciliu fortat in Cluj-Napoca.

Ea a relatat despre episodul plecarii sale de la Cluj la Bucuresti si cele petrecute acolo in cartea "Libertate? Convorbiri cu Michel Combes", aparuta la Paris, in 1990, si la Bucuresti, in 1992. "In cele din urma, am plecat la Bucuresti cu trenul, in ziua de Craciun, cu o escorta militara. Pana si la Bucuresti a trebuit sa locuiesc intr-un hotel militar, a carui adresa nici macar n-o stiam, caci de fiecare data eram pusa sa trec prin curti interioare si iesiri «in caz de pericol», ca sa fiu «aparata de teroristi». Nu puteam sa vorbesc aproape cu nimeni, trebuia sa ne strecuram foarte repede pe coridoare, mi se aduceau mesele in camera", povesteste, in carte, Doina Cornea.

"Arestul" Doinei Cornea la Bucuresti, in perioada 25-26 decembrie 1989 a ajuns in atentia opiniei publice dupa interviul publicat de "Adevarul" in 27 octombrie, cu fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. "In zilele acelea, Doina Cornea a fost practic arestata! Au adus-o in Bucuresti si au cazat-o intr-un dormitor al cazarmii de pe Soseaua Oltenitei. Fara radio, fara televizor, fara nicio sursa de informare, asa incat sa nu poata fi gasita nici la Bucuresti, nici la Cluj.

O purtau dintr-un loc in altul, cu patura in cap, chipurile, sa o protejeze de teroristi. Au incercat sa o foloseasca pe 26 decembrie, cand a fost prima tentativa de miting anticomunist. Dar nu au reusit si abia pe 27 a ajuns la CFSN si a avut o reactie. De fapt, au lasat-o sa vorbeasca atunci cand au vrut ei, ca sa o compromita.", a declarat fostul sef de stat. "Nici nu stiu unde am stat. Cand am plecat, la un moment dat, de acolo spre televiziune, m-au dus cu un camion militar si tot pe rute ocolite, am facut foarte mult pana am ajuns. Imi spuneau tot timpul ca ma feresc de teroristi", isi aduce aminte fosta disidenta. "Atunci nu stiam ce se intampla. Acum cred ca toate acestea au fost facute ca sa fiu manipulata, sa cred in teroristi, si izolata", a comentat ea.

A participat la manifestatia stradala de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloante. In seara de 22 decembrie se numara printre membrii CFSN, enumerati de Ion Iliescu in "Comunicatul catre tara" rostit la Televiziune. Desi a anuntat ca nu este si nu se va constitui intr-un partid politic, la 23 ianuarie, cu 128 de voturi pentru, 8 contra si 5 abtineri, CFSN a hotarat transformarea FSN in formatiune politica. Acest fapt a provocat proteste si demisia unor personalitati, printre care si Doina Cornea. Din acest moment, a ramas un aprig opozant al noului regim. A avut un ascendent moral decisiv asupra sistemului comunist si a capatat imaginea unui intelectual intransigent, incapabil de compromisuri. Si-a pastrat imaginea si dupa Revolutie. A fost printre primii intelectuali care au parasit Frontul Salvarii Nationale, devenind astfel tinta vie a luptei politice si mediatice practicata de grupul lui Ion Iliescu.

Evenimentele care au marcat schimbarea de regim politic nu au entuziasmat-o peste masura pe luptatoarea pentru libertate, pluripartitism politic sau apararea drepturilor omului, dimpotriva. Aceasta a inteles ca misiunea asumata in anii '80 trebuia sa prinda contururi intr-o potenta societate civila, capabila in momentele de clivaj economic sau social sa corecteze cursul politicii. Refuzul de a se amesteca in politica practicata in primele momente de libertate dovedea faptul ca actiunile sale vizau societatea in componentele ei atomare si mai putin exercitarea puterii.

La 6 august aparea cu sprijinul sau Forumul Democrat Antitotalitar. De altfel, Doinea Cornea avea sa fie cofondatoare a Grupului de Dialog Social, a Aliantei Civice si a Fundatiei Culturale "Memoria". Ulterior, aceste organizatii ale societatii civile au fondat, impreuna cu diverse partide politice, Conventia Democratica din Romania.

Nasterea unei noi lumi a indemnat-o la confesiune si reflectie, publicand volume de referinta pentru universul sau launtric: Liberté? Entretiens avec Michel Combes (1990), Scrisori deschise si alte texte Fata nevazuta a lucrurilor. Dialoguri cu Rodica Palade (1999) si Puterea fragilitatii Doina Cornea nu a neglijat in anii ce s-au scurs de la Revolutia din 1989 segmentul traducerilor, cautand sa ofere publicului cititor texte pline de semnificatie, precum Mircea Eliade, Incercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990), Vladimir Ghika, Ultimele marturii (1997) si Fragmente postume (2003).

Notorietatea discursului sau despre libertate a fost rasplatita de Universitatea Libera din Bruxelles cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa in 1989, in acelasi an intrand si in posesia premiului "Thorolf Rafto" (Norvegia). In anul 2000, statul roman ii confera Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de Mare Cruce, iar cel francez, "Legiunea de Onoare" in grad de ofiter. Numeroasele distinctii si premii acordate de prestigioase institutii europene sunt o expresie a recunoasterii publice a curajului "de a-si infrange frica, de a ajunge libera inlauntrul fiintei sale". Dupa schimbarea regimului politic a luptat pentru libertate, pluralism politic si apararea drepturilor omului. Doina Cornea s-a retras total din viata publica dupa un accident vascular cerebral. De atunci, ea nu mai acorda interviuri, nu mai apare in public si nu paraseste domiciliul decat daca este neaparata nevoie. In octombrie 2009, a fost vizitata de Regele Mihai, care a decorat-o cu "Crucea Casei Regale a Romaniei". A doua zi dupa vizita regala, disidenta a primit si "Legiunea de Onoare", in grad de comandor, conferita de presedintele Frantei, Nicholas Sarkozy, prin intermediul ambasadorului la Bucuresti, Henri Paul.

Astazi existenta ei este mai degraba anonima si retrasa, desi acum doua decenii numele ei era pe toate buzele si devenise un simbol national. Putini tineri stiu de existenta discreta a doamnei Cornea. Prin Cluj au trecut zeci de caravane electorale, pline de luptatori pentru aflarea adevarului despre perioada comunista. Nimeni n-a renuntat la una dintre baile de multime pentru a o intreba de sanatate.

Personalitate de prim rang a vietii noastre civice, Doina Cornea ni se infatiseaza acum, prin mijlocirea unui jurnal si a unei ample convorbiri, pe latura d-sale intima. E o fericita completare a imaginii celebrei militante anticomuniste care coboara de pe piedestalul istoric, pasind cu un aer firesc printre noi, adoptind vocea confesiunii, nostalgica, dolorica, revoltata, imbarbatatoare dupa circumstante, umanizindu-se ca pentru a-si justifica actiunea prin invocarea unor radacini existentiale si evocarea unor note biografice putin sau defel cunoscute. Fara a-si prejudicia coerenta figurii, Doina Cornea distinge in sine doua tipuri de existenta. Una istorica, 'supusa unui sir lung de vicisitudini venite din afara si din noi insine', ce risca a ne stirbi identitatea profunda. Si alta absoluta, 'ancorata in Eterna iubire de Dumnezeu' si 'scapa cumva schimbarilor inconsecvente, determinate de timpul istoric'. Deja foarte cunoscuta, militanta continua a fi filata de noua-veche Securitate, primea la telefon injurii si amenintari cu moartea. Semnificativ este realismul cu care aceasta a apreciat atunci starea de lucruri, socotind ca societatea civila n-avea pregatirea trebuitoare pentru a prelua puterea, contrazicindu-l in acest sens si pe Corneliu Coposu. 'In acel moment, cistigarea alegerilor in fata lui Iliescu, cu armata de securisti si PCR-isti in spate, ar fi fost un dezastru atit pentru fortele democrate, insuficient pregatite sa guverneze, cit si pentru intregul proces de democratizare a tarii'. Cedarea puterii, in 1996, formatiilor anticomuniste n-ar fi reprezentat decit o manevra a vechilor structuri pentru a-si compune o fatada democratica, dupa care ar fi urmarit s-o recistige: 'Vad si acum, in 1997, cit este de anevoioasa guvernarea fortelor democrate. Mafii securisto-comuniste subterane, cu ramificatii in structurile administrative, politico-economice, legislative, judecatoresti, in mediile de informare, framinta si agita societatea, dezbinind-o, manipulind-o prin intrigi, calomnii, dezinformari. Toate acestea, la ora actuala, au un singur scop: recistigarea puterii si destramarea coalitiei, consolidarea puterii lor economice, dupa ce, in 1996, cedasera voit puterea Conventiei Democrate, deoarece ei, prin politici duplicitare fata de Occident si imprumuturi externe nesabuite, impinsesera tara in prag de faliment'. Interpretare plauzibila deoarece profitorii de ieri, completati cu o serie de achizitii proaspete din speta arivistilor, se socoteau suficient de fortificati spre a dori sa ajunga 'in fata', nu numai in plan economic, ci si in plan politic-administrativ. Concluzia, exprimata in stil de indemn din 1997, ramine valabila si in prezent: 'Chiar daca aceste manevre s-ar face cu consimtamintul pragmatic al SUA (induse si ele in eroare de demagogii nostri), noi nu trebuie sa cedam. Soarta Romaniei depinde de solidaritatea, coeziunea, vointa cetatenilor ei, de spiritul lor de sacrificiu constient asumat'. Apare aici si nuanta de rezerva fata de increderea excesiva intr-un Occident nescutit de imperfectiuni.

Dosarul ei de Securitate nu a fost inchis dupa decembrie 1989, fiind supravegheata multa vreme si dupa aceea. In casa ei s-au aflat microfoane in toate camerele. Doina Cornea nu mai are viata publica, a refuzat in ultimii ani sa dea interviuri, spunand mereu ca mai are putin de trait si doua camere pline de carti pe care ar vrea sa le citeasca inainte de a ne parasi. Doina Cornea a fost o tinta predilecta pentru diversi infractori, privati sau de stat. In primul rand, pentru ca este o intelectuala. Apoi, pentru ca nu a pretins nimic pentru sine, desi a trecut prin vremuri in care ar fi putut obtine cel putin o felie din tortul puterii. Ce poate fi mai enervant decat o persoana care nu si-a irosit energia si atentia pe exploatarea in ultimele consecinte a legii compensarii celor care au participat la Revolutia din 1989 cu locuinte, burse, pensii, terenuri si scutiri de taxe? Cum sa nu vrei sa fii sfetnicul influent al politrucilor, sa fii solicitat zi si noapte sa-ti dai cu presupusul, sa faci afaceri cu armata si sa santajezi persoanele influente cu dosarele primite pe sub mana de la serviciile secrete? Ce om este ala care, dupa o viata sau macar o ora de disidenta comunista, sa nu vrea sa aiba biroul lui in Casa Poporului, masina cu tot cu sofer, o suma forfetara pentru cabinetul in teritoriu, secretara, dactilografa si pensie regeasca, cand ti se consuma mandatul? De fapt, un om care-si refuza toate aceste privilegii meritate dupa o viata de persecutii reale, refuza protectia pe care i-o acorda gangsterii politici si nasii lor. Si, daca refuzi protectia acestora, trebuie sa suporti consecintele.

Bibliografie

Doina Cornea, Libertate?, Editura Humanitas, Bucuresti,

Doina Cornea, Scrisori deschise si alte texte, Editura Humanitas, Bucuresti,

Gheorghe Grigurcu, Marturiile Doinei Cornea, in Romania Literara

Interviu cu Doina Cornea, BBC Romania, 30 mai 2007

MARCU, George (coord.), Dictionarul personalitatilor feminine din Romania, Editura Meronia, Bucuresti, 2009, p. 84-85