GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU (1881-1965)

GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU

Gogu Constantinescu este una dintre cele mai ilustre personalitati pe are le-a dat Romania. Fiu al unui profesor de matematica si al unei ianiste, el s-a nascut la Craiova, in ziua de 4 octombrie 1881, si a mani-;stat inca de mic remarcabile calitati tehnice.

Este uimitoare performanta unui elev de scoala elementara de a inven-i in joaca un fel de telegraf intre odaile casei parintesti si o masina de alculat pentru surioara sa Maria, certata cu aritmetica. Dar la inceput a isat sa devina compozitor, motiv pentru care a luat lectii de pian, mate-alizate ulterior in elaborarea unei "Teorii matematice a acordurilor muzi-ale', care a fost prezentata la Academia Romana in anul 1919.

Aceasta a reprezentat, insa, numai o preocupare colaterala, o manifes-ire secundara a neobositului sau spirit inventiv, in anul 1904 dupa absol-irea Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, Gogu Constan-icscu a fost angajat de inginerul Elie Radu in serviciul sau tehnic, im-euna cu alti ingineri si arhitecti talentati, ca Tiberiu Eremia, Gheorghe ima, Constantin Grigorescu, Stefan Mirea etc. Acestea erau citeva dintre ile mai valoroase elemente ale scolii de invatamint superior la care Elie adu functiona ca profesor de edilitate si procedee generale de constructii, limat de dorinta de a le insufla elevilor sai curajul sa proiectze fundatii poduri din beton armat.

Desi era foarte tinar in acei ani, Gogu Constantinescu intuia ca be-

nul armat, folosit pentru prima data de Morier in 1868, dar inca neimpus

; plan international, isi va gasi ample utilizari in constructii. Spirit ana-

ic cu o inalta pregatire matematica, el si-a dat seama de caracterul empiric

metodelor de calcul aplicate in strainatate la acea data si s-a gindit sa

fundamenteze stiintific. Astfel, a elaborat o intreaga teorie a betonului

mat si o metoda originala de calcul a boltilor incastrate. Rezultatele

rcetarilor lui au fost publicate inca din anul 1904 in Buletinul Societatii

ilitehnice, intr-un important articol intitulat "Studiu asupra betonului

armat', care avea sa fie urmat de o serie intreaga de alte articole aparute intre anii 1908 si 1910 in Revista Petrolului, sub titlul "Calculul rezer­voarelor, podurilor drepte, al boltilor si cupolelor'.

in colaborare cu tinerii sai colegi de la Societatea Beton si Fier infiintata in anul 1907 de el si de inginerii Tiberiu Eremia si Gheorghe Dima, el s-a ocupat de proiectarea si executarea unor poduri de beton armat cu des­chideri mari (40-60 m), la Adjud, Racatau, Roman, Dolhasca, Lainici etc. De asemenea, a manifestat interes si fata de domeniul constructiilor civile, doua dintre cele mai mari realizari ale sale fiind Palatul Camerei Deputatilor de pe dealul Mitropoliei din Bucuresti, opera a arhitectului Ernest Do-neaud, si Palatul Bursei, actuala Biblioteca Nationala a Romaniei, finali­zata in 1912 dupa proiectul arhitectului Stefan Burcus.

Structurile de rezistenta ale cladirilor si podurilor lui s-au dovedit ireprosabile, insa metoda originala de calcul pe care a aplicat-o, pornind de la ipoteza justa a variatiei diferentiate a deformatiei in raport cu distanta armaturilor, care presupune calcularea unor functii hiperbolice extrem de complicate, a fost privita cu reticenta de colegii sai. Pe vremea aceea, in nici o tara nu era reglementat oficial modul de calcul al betonului armat. Fiecare inginer aplica metoda unuia sau altuia dintre autorii care se ocupasera de aceasta problema si care, dupa parerea sa, prezenta mai multa incredere.

In schimb, Gogu Constantinescu s-a bucurat de recunoastere internationala imediat dupa ce s-a stabilit in Anglia. Acolo a pus bazele unei noi stiinte, sonicitatea, care este o ramura a mecanicii mediilor elas­tice continue (solide, lichide sau gazoase), ce se ocupa cu studiul trans­miterii energiei prin vibratii sau prin unde elastice longitudinale.

Este unanim acceptat faptul ca noua stiinta a luat nastere in 1916, o data cu tiparirea lucrarii "Theory of Sonics. A Treatise on Transmission of Power by Vibrations' ("Teoria Sonicitatii. Un tratat asupra transmiterii puterii prin vibratii'), aparuta in Anglia, dupa sase ani de munca febrila, dublata de geniu tehnic. Aplicabilitatea ei in practica a fost demonstrata ulterior, cind nonconformistul inventator a uimit comunitatea stiintifica internationala prezentind la Paris, in 1925, prima locomotiva actionata de un convertizor sonic, apoi, in 1926, primul automobil sonic, la care con-vertizorul inlocuia cutia de viteze, ambreiajul si diferentialul.

In acest domeniu, inginerului Gogu Constantinescu i s-au brevetat peste 120 de inventii. Sirul masinilor si dispozitivelor sonice proiectate si realizate de el pare a fi interminabil: generatoare, motoare, transforma­toare, pompe, ciocane, perforatoare, convertizoare electrocasnice si sono-electrice, instalatii pentru turnatorie, pentru prospectiuni, locatie, prepararea emulsiilor, precum si pentru folosirea curentului sonic in medicina. Tot el a inventat injectoarele Diesel, la care ridicarea acului injectorului este comandata de un tren de unde sonice generate in combustibilul ce urmea­za sa fie injectat. De asemenea, nu trebuie omis nici convertorul de cuplu,

un dispozitiv stereomecanic care realizeaza adaptarea cuplului constant al motoarelor de antrenare la cuplul variabil al sistemului antrenat, care a fost folosit la locomotivele si motoarele Malaxa si care, ulterior, a servit drept model pentru realizarea cuplei hidromatice.

Este aproape incredibil cite a putut sa faca intr-o viata un om cu procupari atit de diferite, care a disparut dintre noi in ziua de 12 decem­brie 1965, la virsta de optzeci si patru de ani. Gogu Constantinescu a revolutionat stiinta si tehnica universala. El a fost imortalizat alaturi de Einstein, Edison, Marie Curie, Marconi, Graham Bell etc., intr-o fotografie celebra publicata de revista londoneza The Graphic, in ziua de 16 ianuarie 1926, care nu a facut decit sa-i confirme recunoastera internationala, in tara, Institutul Politehnic Bucuresti i-a conferit in 1961 titlul de Doctor honoris causa, apoi, in ziua de 3 februarie 1965, a devenit membru titular al Academiei Romane.