Jerome din Praga

Jerome din Praga      

Tulburat de tratamentul nedrept aplicat lui Huss, Jerome din Praga a sosit la Constanz in 4 aprilie 1415, dorind sa se infatiseze de bunavoie inaintea sinodului, daca i se promite ca va fi in siguranta. Insa acest lucru nu i-a fost garantat asa ca si-a asternut gandurile pe hartie, comentand purtarea sinodului fata de Huss si a afisat hartiile atat pe gardurile si usile bisericilor din Constanz cat si pe cele ale cladirilor publice. Dupa aceasta isprava s-a intors in Boemia, unde a fost prins si adus in fata sinodului.  Jerome a negat faptul ca a actionat impotriva Bisericii, si a raspuns cu calm si fermitate acuzatorilor sai. Drept urmare a fost intemnitat pentru unsprezece zile, a fost legat cu lanturi de glezne si lasat cu capul in jos. Fiind apoi adus in fata sinodului, a cedat amenintarilor temandu-se pentru viata sa si a recunoscut ca Ian Huss a fost condamnat pe drept ca fiind eretic. Dar nici acum nu a fost eliberat ci dus inapoi in temnita, unde a avut parte de conditii putin mai bune. In curand a devenit clar faptul ca Jerome a cedat de dragul propriei sale vieti si nu pentru ca si-a schimbat pozitia fata de sinod, asa ca a fost din nou acuzat pentru erezie, dar cu alte capete de acuzare.      

Pe 25 mai 1416, dupa 340 de zile de temnita, Jerome a fost dus inaintea sinodului si acuzat de 107 capete de acuzare, pe care le-a negat sau nu a fost de acord cu ele, inchizand gura interogatorilor sai prin taria morala si buna cunoastere a legilor lui Dumnezeu. Insa finalul era deja stiut, indiferent de cele ce spunea Jerome. In Sambata de dinaintea Inaltarii, Jerome a fost adus sa asculte sentinta judecatorilor sai. I s-a mai dat odata ocazia sa-si retraga sprijinul acordat invataturilor lui John Wycliffe si Ian Huss, dar el a refuzat. Sinodul l-a condamnat ca eretic si l-a dat pe mana autoritatilor laice.      

Jerome si-a infruntat cu curaj moartea, cantand imnuri bisericesti si doxologia si imbratisand un desen ce il reprezenta pe Huss, de care a fost atat de legat. Inainte ca rugul sa fie aprins, el s-a adresat multimii, spunand: "Cred ceea ce tocmai am cantat, acest crez este si credinta mea, dar eu mor acum pentru ca am refuzat sa neg ca Ian Huss a fost un adevarat predicator al Evangheliei lui Isus Hristos."      

In timp ce flacarile il inconjurau, el a continuat sa cante si cand nu mai putea scoate nici un sunet, buzele inca i se miscau si capul i s-a mai miscat inca un sfert de ora. Fiind inghitit de flacari, toate lucrurile sale din temnita au fost arse si cenusa a fost aruncata in raul Ron.      

Thomas Arundel a fost urmat in scaunul de arhiepiscop de Canterbury de catre Henry Chicesley, care a continuat persecutiile. Sub influenta sa, regele Henric VI i-a insarcinat pe John Exeter si Jacolet Germain, custodele castelului Colchester, ca sa-l prinda pe William Whitw si pe ceilalti care erau suspectati de erezii. In curand, John Exeter a atacat sase oameni in orasul Burgay din Norwich si i-a trimis la castelul din Norwich.      

Vechile insemnari mai arata ca un mare numar de oameni din orasele Beccles, Ersham si Ludney au fost aruncati in temnita si batjocoriti in public dupa ce s-au dezis de crezurile avute. Intre 1428 si 1431 au fost arestati in jur de 120 de barbati si femei, unii din ei doar pentru ca au mancat carne in zilele de post. Altii au patit-o si mai rau iar altii au fost chiar arsi pe rug; 78 au fost siliti sa se dezica de credinta lor. Multe din acuzatiile aduse acestor oameni nu erau fondate sau erau raportate in mod eronat de catre notari. Foarte des, oamenii simpli si needucati nici nu intelegeau acuzatiile ce li se aduceau sau nu stiau cum sa le raspunda. Se pare ca majoritatea din ei au primit invataturi in ale credintei de la William White, un urmas al lui John Wycliffe.