NICOLAUS COPERNIC (1473-1543)

NICOLAUS COPERNIC

Marele astronom polonez Nicolaus Copernic (numele polonez: Mikolaj Kopernik) s-a nascut in anul 1473, in orasul Toruri, pe riul Vistula din Polonia. Provenea dintr-o familie instarita, in tinerete, a studiat la Universi­tatea din Cracovia, unde a manifestat un viu interes fata de astronomie. Pe la douazeci si cinci de ani a plecat in Italia, unde a studiat dreptul si medicina la Universitatile din Bologna si Padova, iar ulterior si-a luat doctoratul in legea canonica la Universitatea din Ferrara. Copernic si-a petrecut o buna parte din perioada maturitatii la catedrala din Frauenberg (in poloneza, Frombork), unde era canonic. N-a fost niciodata un astro­nom profesionist, marea opera care i-a adus celebritatea fiind realizata in timpul sau liber.

Cu prilejul sederii sale in Italia, Copernic a aflat de ideea filozofului grec Aristarh din Samos (secolul al III-lea i.Hr.), conform careia Pamintul si celelalte planete s-ar invirti in jurul Soarelui. Convins de justetea ipo­tezei heliocentrice, Copernic, pe atunci in virsta de patruzeci de ani, le-a dat prietenilor sai sa citeasca un manuscris scurt in care erau descrise propriile sale idei asupra subiectului. Copernic a petrecut multi ani facind observatiile si calculele necesare pentru elaborarea marii sale carti De revolutionibus orbium coelestium ("Despre revolutia sferelor ceresti'), in care^isi descrie amanuntit teoria si prezinta dovezile in sprijinul ei.

in 1533, la virsta de saizeci de ani, Copemic a tinut o serie de conferinte la Roma, in care a prezentat principalele aspecte ale teoriei sale, fara sa-si atraga dezaprobarea papei. Cu toate acestea, a mai asteptat un deceniu inainte de a se hotari sa-si publice cartea. Si abia in ziua mortii sale, pe 24 mai 1543, a primit primul exemplar al cartii de la tipografie.

In lucrarea sa, Copernic afirma corect ca Pamintul se roteste in jurul axei sale, ca Luna se invirteste in jurul Pamintului si ca'Pamintul impre­una cu toate celelalte planete se invirtesc in jurul Soarelui. Totusi, la fel ca si predecesorii sai, el a subestimat dimensiunile sistemului solar. De asemenea, a gresit crezind ca orbitele sint fie cercuri fixe, fie epicicluri-Astfel, teoria sa nu a fost doar complicata din punct de vedere matematic si eronata. Pe de alta parte, ea i-a determinat pe alti astronomi, printre _re se remarca marele astronom danez Tycho Brahe, sa faca observatii ^C ai exacte asupra miscarilor planetare. Pe baza datelor furnizate de Tycho Brahe, Johannes Kepler a reusit in final sa deduca legile corecte ale miscarii planetelor.

Cu toate ca Aristarh din Samos a formulat ipoteza heliocentrica cu este saptesprezece secole inaintea lui Copernic, este firesc ca acesta din irma sa culeaga laurii. Aristarh a avut o intuitie de moment, dar niciodata nu si-a prezentat teoria indeajuns de detaliat ca s-o faca utilizabila din punct de vedere stiintific. Cind Copernic a elaborat aparatul matematic al ipotezei, el a transformat-o intr-o teorie stiintifica utila ce putea fi folosita pentru predictii, verificata cu ajutorul observatiilor astronomice si com­parata semnificativ cu vechea teorie geocentrica.

Este limpede ca teoria lui Copernic a revolutionat conceptia noastra despre lume si ca a provocat schimbari importante in privinta atitudinii noastre filozofice. Dar in evaluarea importantei lui Copernic nu trebuie sa uitam ca astronomia nu poseda marea gama de aplicatii practice proprii fizicii, chimiei si biologiei, in principiu, se pot construi aparate precum televizorul, automobilul sau o fabrica chimica moderna fara sa se cunoas­ca sau sa se aplice teoriile lui Copernic. (Lucru imposibil fara aplicarea ideilor lui Faraday, Maxwell, Lavoisier si Newton.)