PETRU CEL MARE (1672-1725)

PETRU CEL MARE

Petru cel Mare este considerat, in general, drept unul dintre cei mai reprezentativi tari rusi. Deschiderea spre Vest pe care a promovat-o a contribuit din plin la transformarea Rusiei intr-o mare putere.

Petru s-a nascut in 1672, la Moscova, fiind unicul fiu al tarului Alexei si al Nataliei Nariskina, cea de-a doua sotie a sa. Petru nici nu implinise patru ani cind a murit tatal sau. Deoarece Alexei avusese treisprezece copii cu prima lui sotie, nu este de mirare ca au izbucnit lupte indelungate si uneori violente pentru succesiunea la tron. Odata, micul Petru a trebuit sa fuga pentru a scapa cu viata. Timp de citiva ani, sora vitrega a lui Petru, Sofia, a preluat friiele puterii ca regenta si abia in 1689, cind a fost indepartata, Petru a ramas sa conduca singur tara. In 1689, Rusia era o zona inapoiata, aflata cu secole in urma Europei de Vest, aproape in toate privintele. Aici iobagia era in floare - numarul iobagilor crestea, in timp ce drepturile lor se diminuau. Rusia nu cunoscuse nici Renasterea, nici Reforma. Clerul era ignorant, literatura aproape ca nu exista, matematica si stiinta stirneau dispret. Spre deosebire de Europa de Vest, unde Newton publicase de curind cartea sa, Principia, si unde literatura si filozofia cunosteau un mare avint, Rusia orbecaia in bezna medievala, j Petru a intreprins o indelungata calatorie in Europa (1697-1698), care avea sa marcheze urmatorii ani ai domniei sale. El a luat cu sine circa doua sute cincizeci de oameni in aceasta "grandioasa solie'. Calatorind sub pseudonim (Piotr Mihailov), tarul a avut prilejul sa constate unele aspecte care altfel ar fi trecut neobservate. In timpul sederii sale in trainatate, Petru a muncit temporar ca dulgher de nave pentru compania olandeza East India. A lucrat la santierele navale regale din Anglia si a studiat tehnica armelor in Prusia. A vizitat fabrici, scoli, muzee si de­pozite militare. A asistat chiar si la o sesiune a Parlamentului englez. Pe scurt, a invatat o sumedenie de lucruri despre cultura, stiinta, industria si ehnicile administrative vestice.

in 1698, s-a intors in Rusia si a initiat o serie de reforme menite sa nodernizeze si sa asigure deschiderea spre Vest a statului rus. Pentru a

incuraja introducerea tehnologiei si tehnicilor vestice, Petru a adus multi tehnicieni straini in Rusia. A trimis, de asemenea, numerosi tineri rusi la studii in Europa de Vest. Pe parcursul domniei sale, Petru a incurajat dezvoltarea industriei si comertului. Sub conducerea lui, orasele s-au marit si burghezia a devenit o categorie influenta.

in acea perioada, s-a construit prima flota ruseasca adevarata. Armata a fost reorganizata dupa modelul vestic, trupele au primit uniforme si arme moderne si s-a adoptat stilul militar vestic. De asemenea, Petru a introdus numeroase schimbari in administratia civila rusa, promovind personalul in functie de eficienta, nu de rangul detinut.

in plan social, Petru a incurajat deschiderea catre Vest. A dat un decret prin care interzicea barbile (desi mai tirziu 1-a modificat), ii obliga pe curteni sa se imbrace dupa moda vestica si introducea fumatul si bautul cafelei. Desi la vremea aceea multe din propunerile lui au intimpinat o opozitie acerba, pe termen lung, politica sa a determinat aristocratia ru­seasca sa adopte pina la urma manierele si cultura vestica.

Evident, Petru considera Biserica Ortodoxa rusa o forta retrograda si reactionara. Partial a reusit s-o reorganizeze si sa preia controlul asupra ei. Petru a infiintat scolile secundare in Rusia si a incurajat dezvoltarea stiintei. A introdus calendarul iulian si a modernizat alfabetul rus. in timpul dom­niei sale, a aparut primul ziar rusesc.

Paralel cu aceste reforme interne, Petru a promovat o noua politica externa, ceea ce s-a repercutat asupra viitorului Rusiei. Sub domnia lui, rusii au purtat razboaie atit cu turcii, in sud, cit si cu suedezii, in nord. La inceput a obtinut citeva victorii impotriva turcilor, cucerind portul Azov in 1696 si asigurind accesul Rusiei la Marea Neagra. Mai tirziu insa, balanta a inclinat in favoarea turcilor si in 1711 tarul a fost obligat sa cedeze Azovul.

in razboiul impotriva suedezilor, evenimentele s-au desfasurat exact invers. Dupa citeva infringeri suferite la inceputul luptei, suedezii si-au adjudecat in final victoria. Rusia s-a alaturat Danemarcei si Saxoniei in razboiul impotriva Suediei, care la vremea aceea era o mare putere militara. (Si Polonia a declarat mai tirziu razboi Suediei.) in batalia de la Narva, Estonia, in 1700, trupele ruse au suferit o dureroasa infrin-gere. Ulterior, regele suedez si-a indreptat atentia spre ceilalti dusmani ai sai. intre timp, Petru si-a refacut armata, in cele din urma, in batalia dintre Suedia si Rusia de la Poltava, in 1709, armata suedeza a fost infrinta definitiv.

Rusia a cistigat Estonia si Letonia, plus o zona extinsa, in apropierea Finlandei. Desi regiunea cucerita nu era extrem de mare, avea o importanta deosebita pentru ca ii asigura deschidere la Marea Baltica si, prin urmare, "o fereastra spre Europa'. Pe malurile riului Neva, pe o parte din pamintul cucerit de la suedezi, Petru a pus bazele unui nou oras, Sankt Petersburg,

nde si-a mutat capitala in 1712. De atunci, Sankt Petersburg a devenit rincipalul punct de legatura dintre Rusia si Europa de Vest.

Costul ridicat al reformelor si razboaielor purtate de Petru au dus in od inevitabil la impozite suplimentare. Atit taxele ridicate, cit si re-rmele in sine au nemultumit o mare parte din populatie, soldindu-se cu iteva revolte, inabusite nemilos de Petru. Desi a fost criticat la vremea , azi, atit istoricii rusi, cit si cei occidentali il considera pe Petru cel mai ralucit tar al Rusiei.

Era impunator si ca fizic. Avea in jur de un metru optzeci inaltime, si infatisare placuta. Vesel si nestapinit, dadea dovada uneori de un umor d. Citeodata bea peste masura si isi manifesta tendinte spre violenta, in ara talentelor sale politice si militare, Petru a vadit interes pentru tim-arie, tehnica tiparului, navigatie si constructia de nave. Un monarh cu evarat original!

Petru s-a casatorit de doua ori. Cu prima lui sotie, Eudoxia, s-a insurat saptesprezece ani si au stat impreuna doar o saptamina. Cind Petru a plinit douazeci si sase de ani, a trimis-o la manastire, in 1712 a divortat ea si s-a casatorit cu o lituaniana din popor pe nume Caterina. Petru a ut un fiu, Alexei, cu prima lui sotie, dar nu s-a inteles niciodata cu el. 718, Alexei a fost arestat sub acuzatia de a fi conspirat impotriva lui itru. Ulterior a murit in inchisoare din cauza torturilor. Petru s-a stins n viata la Sankt Petersburg, la inceputul anului 1725, la virsta de cinci-ci si doi de ani. A fost urmat la tron de vaduva sa, Caterina (a nu se mfunda cu Caterina cea Mare).

Petru cel Mare este prezent in aceasta carte datorita rolului important care 1-a jucat in modernizarea si deschiderea catre vest a Rusiei. In-cit au mai existat si alti conducatori de tara care au instituit asemenea

reforme, pe buna dreptate se pune in­trebarea de ce Petru a fost inclus in carte, iar ceilalti nu?

Este adevarat ca astazi, in secolul al XX-lea, majorita­tea conducatorilor de state isi dau seama cit de esential este ca natiunea lor sa adopte metodele vestice, mai ales in domeniul stiintei si tehnologiei. Insa, in 1700, oame-

nii nu erau constienti de aceasta cerinta. Importanta lui Petru rezida tocmai in faptul ca si-a dat seama de necesitatea modernizarii tarii sale, fiind considerat un avangardist. Datorita intuitiei sale, Rusia, care la urcarea lui pe tron fusese o tara foarte inapoiata, a depasit multe regate ale lumii. (Totusi, ca urmare a progresului rapid inregistrat in Europa de Vest in secolul al XVIII-lea si al XlX-lea, Rusia n-a mai putut tine pasul cu aceasta.)

Contrastul cu Turcia, celalalt stat important de la frontierele estice ale Europei, este extrem de izbitor. Turcia si Rusia au fost amindoua tari semieuropene. Timp de doua secole, inainte ca Petru sa ajunga la tron, Turcia era mai avansata decit Rusia din punct de vedere militar, economic si cultural. (De fapt, aceasta situatie se perpetua din cele mai vechi tim­puri.) Dar Turcia nu a avut un sultan in jurul anului 1700 care sa-si dea seama de importanta deschiderii catre vest a tarii si sa-si impinga natiunea in acea directie. Prin urmare, in timp ce Rusia lui Petru a inaintat cu pasi mari, Turcia a progresat in ritm de melc. Abia in secolul al XX-lea, Kemal Atatiirk a initiat un program rapid de modernizare a Turciei. Dar, intre timp, Rusia devansase cu mult Turcia din punct de vedere industrial si educational.

Azi, bineinteles, este evident ca Rusia a depasit simtitor Turcia. Dar sa presupunem ca, in locul lui Petru cel Mare al Rusiei, ar fi existat la vremea aceea un sultan reformator in Turcia. Nu credeti ca tara ar fi putut deveni o forta in prezent si ar fi dominat zona care a devenit acum Asia Centrala Sovietica? (Locuitorii acelei regiuni sint musulmani, mult mai apropiati de turci decit de rusi.)

Petru cel Mare nu a fost un conducator care s-a lasat dus de curent, ci o personalitate avangardista. Probabil ca intuitia sa a schimbat istoria si a orientat-o pe un drum pe care n-ar fi apucat-o de la sine. Din aceste motive, mi se pare firesc ca el sa figureze in aceasta carte.