MAO TZEDUN (1893-1976)

MAO TZEDUN

Mao Tzedun a contribuit la preluarea puterii de catre partidul comu-iist in China si in urmatorii douazeci si sapte de ani a transformat radical [iata populatiei chineze.

Mao s-a nascut in 1893, in satul Shaoshan din provincia Hunan, in imilia unui taran instarit, in 1911, cind Mao avea optsprezece ani si era kudent, a izbucnit o revolta impotriva decadentei dinastii Tin, care con-ucea China din secolul al XVII-lea. in citeva luni, guvernul imperial a )st rasturnat si China a devenit republica. Din pacate, conducatorii miscarii au reusit sa formeze un guvern puternic si unitar; revolutia in sine a (mugurat o perioada de instabilitate si razboi civil, care a durat practic tna in 1949.

in tinerete, Mao s-a simtit atras de partidele de stinga si in 1920 era a un marxist convins, in 1921 s-a numarat printre cei doisprezece fon-atori ai partidului comunist chinez. Dar ascensiunea sa spre functiile de jmducere din partid a fost destul de lenta, astfel ca abia in 1935 a devenit Ierul partidului.

intre timp, partidul comunist chinez se angajase incet, dar neabatut, pe drum lung spre putere. Partidul a suferit grave infringeri in 1927 si 34, dar a reusit sa le depaseasca. Dupa 1935, sub conducerea lui Mao, na partidului a crescut constant, in 1947 s-a confruntat cu guvernul (tionalist al lui Cian Kai-si (Jiang Jieshi). in 1949, a iesit victorios si .runistii au pus stapinire pe intreaga China.

China pe care trebuia s-o guverneze Mao, ca sef al partidului, fusese siata de nenumarate razboaie in ultimii treizeci si opt de ani. Era o tara Iaca, subdezvoltata, cu milioane de tarani analfabeti. Mao avea deja cinci-p si sase de ani, si lumea isi inchipuia ca se afla la sfirsitul carierei sale. De fapt, marea lui influenta incepea sa se exercite abia de atunci. La artea sa, in 1976, politica maoista transformase China, in primul rind inregistrat o modernizare generala a tarii. Mao a initiat o industrializa-rapida, combinata cu mari imbunatatiri in sistemul de sanatate si cational. Aceste schimbari, desi foarte importante, s-au produs si in

alte tari din acea perioada si n-ar fi suficiente pentru a justifica prezenta lui Mao in cartea de fata.

Cea de-a doua realizare a guvernului maoist a constituit-o transfor­marea sistemului economic al Chinei din capitalist in socialist, insa, la citiva ani de la moartea lui Mao, succesorul sau (Deng Xiaoping) a in­ceput sa introduca diverse elemente ale economiei de piata in China. Nu stim inca pina unde va merge acest proces, dar nu ar fi imposibil ca, in cinci sau zece ani, China sa abandoneze socialismul si sa devina din nou o natiune capitalista. Prin urmare, politica economica a lui Mao nu mai prezinta aceeasi importanta ca in trecut.

Mao a crezut initial ca muncitorii industriali de la oras vor furniza o baza solida pentru partidul comunist, o idee in ton cu gindirea lui Marx. insa, in jurul anului 1925, Mao a ajuns la concluzia ca, cel putin in China, principalul ajutor va veni din partea taranimii. Ca atare in timpul indelun­gatei lupte pentru putere cu nationalistii, cartierul general al lui Mao a fost intotdeauna la tara. N-a renuntat la aceasta idee cind a devenit sef al statului. Astfel, in timp ce Stalin, in Rusia, stimula dezvoltarea industri­ala, Mao punea accentul principal pe sectorul agricol. Cu toate acestea, productia industriala a Chinei a cunoscut o crestere evidenta sub con­ducerea lui Mao.

Bineinteles, din punct de vedere politic, Mao a instituit un sistem totali­tar cumplit. Cel putin douazeci de milioane de chinezi - daca nu chiar treizeci de milioane - au pierit din cauza regimului lui Mao, dupa toate probabilitatile perioada sa de conducere fiind cea mai singeroasa din istoria omenirii. (Doar Hitler, Stalin si Genghis-Han se pot compara cu Mao in aceasta privinta.) Dupa moartea lui Mao s-a produs o oarecare liberalizare, dar incercarile de convertire a Chinei intr-o tara democratica au fost repri­mate de Deng Xiaoping, uneori chiar singeros - concludent in acest sens fiind masacrul din iunie 1989, din Piata Tiananmen, de la Beijing.

Bineinteles, nu toate hotaririle guvernului comunist chinez ii apartin lui Mao. Nu a condus niciodata de unul singur ca Stalin, in Uniunea Sovietica. Cu toate acestea, Mao a fost de departe cea mai reprezentativa figura a guvernului chinez din 1949 pina la moartea sa, in 1976.

Un singur proiect, "marele salt inainte', de la sfirsitul anilor 1950, pare ca-i apartine in intregime. Multi cercetatori considera ca acel proiect, care punea accentul pe metode de productie intensive, aplicabile doar in comune rurale, a reprezentat un esec. (in final a fost abandonat.) Un alt proiect sustinut de Mao, in ciuda protestelor celorlalti lideri chinezi, 1-a constituit "Marea Revolutie Culturala Proletara' de la sfirsitul anilor 1960. Aceasta a marcat o rasturnare majora, declansind un fel de razboi civil intre Mao si sustinatorii sai, pe de o parte, si birocratii partidului comu­nist, pe de alta.

Este interesant de remarcat faptul ca Mao, care avea deja peste saizeci

si cinci de ani cind a inceput "marele salt inainte', trecuse de saptezeci cind a instituit "Revolutia Culturala' si avea aproape optzeci cind si-a schimbat radical politica, initiind apropierea de Statele Unite.

intotdeauna pare mai greu de estimat influenta pe termen lung a unei personalitati politice recente, in prima editie a acestei carti i-am dat o importanta mai mare lui Mao, deoarece credeam ca sistemul comunist instaurat de el in China va dainui mult timp. Acum insa, se pare ca China este pe cale sa abandoneze socialismul, iar sistemul politic dictatoriali instituit de Mao, desi inca mai functioneaza, s-a subrezit in mare masura.!

Cea mai fireasca pare apropierea dintre Mao si Lenin, care a trait sil el in secolul al XX-lea. Amindoi au instituit marxismul in propria tara lor. La prima vedere, am fi tentati sa-1 consideram pe Mao mai important decit Lenin. La urma urmei, China are o populatie de trei ori mai numeroasa | decit cea a Uniunii Sovietice. Dar Lenin a trait inaintea lui Mao, a fost un exemplu pentru el si i-a influentat considerabil gindirea. in plus, prin crearea primului stat comunist din lume, Lenin a exercitat o inriurire mondiala imensa, incomparabila cu cea a lui Mao.