Warne, Tankervil si altii

Warne, Tankervil si altii   

Dupa aceste evenimente a urmat prigonirea altor zece slujitori drepti si sfinti ai lui Dumnezeu. Nu sfinti pe care i-a facut Papa, nici din aceia despre care citim in LEGENDELE SFINTLOR si in VIETILE PARINTILOR BISERICII, ci sfinti despre care se vorbeste in Apocalipsa: cei care Il urmeaza pe Miel oriunde se duce si cei care si-au spalat hainele in sangele Mielului. Totusi, intr-un fel Papa i-a facut sfinti, pentru ca daca Papa nu i-ar fi omorat, ei n-ar fi devenit martiri.      

Elizabeth Warne era sotia lui John Warne care arsese nu cu multa vreme inainte pe rug ca eretic. Ea a fost prinsa impreuna cu altii in ziua de 1 ianuarie, intr-o casa din Bow Churchyard, Londra unde erau adunati la rugaciune. A fost intemnitata pana pe 11 iunie si transferata apoi la Newgate unde a ramas pana pe 2 iulie. Pe 6 iulie a trebuit sa apara inaintea episcopului Bonner, impreuna cu ceilalti noua tovarasi. Principala acuzatie ce li se aducea era ca nu credeau ca in paine si vin sunt prezente chiar trupul si sangele lui Hristos, desi au fost acuzati si de alte lucruri, cum ar fi: nefrecventarea bisericii, vorbeau impotriva liturghiei si urau ceremoniile si sacramentele catolice.       

Dupa ce a fost dusa in fata lui Bonner de citeva ori, Elizabeth Warne i-a spus: "Fa orice vei vrea sa faci. Daca Hristos a gresit, atunci am gresit si eu."      

A fost condamnata ca eretica, in ziua de 12 iulie si a fost arsa pe rug la Stratford-le-Box in august.      

George Tankervil, nascut in orasul York, traia in Londra. El a fost catolic in timpul domniei regelui Edward dar cand a inceput prigoana in timpul reginei Maria, s-a dezgustat de persecutii si a inceput sa aiba dubii cu privire la biserica. L-a rugat pe Dumnezeu sa-i arate adevarul despre transsubstantiere, lucru de care s-a indoit intotdeauna, si a ajuns sa creada ca si protestantii cu privire la ea. Avand un imbold de a citi Noul Testament, in curand s-a intors de la Biserica Catolica in mod radical si a inceput sa incerce sa-i converteasca pe prietenii lui. Acest lucru l-a adus cu repeziciune inaintea episcopului Londrei, care l-a si condamnat.      

Tankervil a fost dus la St. Albans unde urma sa moara in 26 august, si a fost inchis la un han in timp ce serifii s-au dus la o nunta din apropiere. Din moment ce nu i s-a dat voie sa se impartaseasca, a cerut o cana de vin si paine, a ingenuncheat ca sa se marturiseasca Domnului si sa citeasca instituirea Cinei din Evanghelie. "Doamne", s-a rugat el, "Tu stii ca eu nu uzurpez autoritatea nimanui procedand astfel, si nici nu dispretuiesc pe slujitorii Tai."      

Dupa rugaciune, a luat painea si vinul cu multumiri. Apoi a rugat gazda sa faca un foc zdravan, si-a scos incaltarile si ciorapii si si-a intins piciorul in foc retragandu-l la atingerea flacarilor, aratand astfel ca trupul sau vroia un lucru si spiritul sau vroia alt lucru.      

Pe la ora doua s-au intors de la nunta si l-au dus la Tankervil la Romeland, o pajiste aflata langa capatul vestic al abatiei bisericii. In timp ce calaii aranjau lemnele in jurul sau, s-a apropiat un preot de el si la vederea lui, Tankervil a exclamat: "Sfidez curva Babilonului! Rusine idolului uraciunii! Oameni buni, nu-l credeti!"      

Imbratisand focul, s-a lasat cuprins de flacari si chemand numele Domnului Isus, a sfarsit-o repede cu suferinta.      

Robert Smith a fost adus la Newgate in 5 noiembrie. El era un om inalt si subtire, foarte activ in multe domenii, mai ales in pictat intrucat gasea aceasta activitate ca fiind relaxanta. Odata ce a fost convertit prin predicile lui Turner si a altora, a devenit fervent in noua sa credinta. Odata cu venirea la tron a reginei Maria, Smith a fost scos din slujba sa de la Windsor College, a fost arestat si dus in fata episcopului Bonner. Smith a avut patru infatisari si a raspuns cu curaj la toate intrebarile ce i s-au pus si a discutat fara frica problemele teologice, ba a fost chiar dur, pana cand Bonner si-a dat seama ca nu ajunge cu el la nici un rezultat si l-a condamnat in consecinta pe 12 iulie.      

In timpul cat a stat in inchisoare, Smith a fost folosit de Dumnezeu ca sa-i mangaie pe tovarasii sai de suferinte. Fiind dus la rug pe 8 august, s-a hotarat sa se poarte la fel spunandu-le tuturor celor prezenti ca este sigur de invierea trupului sau. "Si sunt sigur ca Dumnezeu va va da un semn in privinta aceasta", a adaugat el. Cand era deja ars pe jumatate si negru de fum, toata lumea credea ca a murit deja, dar el dintr-odata s-a indreptat, si-a ridicat cioatele bratelor si a batut din ele plin de bucurie ca apoi sa se prabuseasca inapoi in foc.      

Stephen Harhood si Thomas Fust au murit cam in acelasi timp cu Robert Smith si George Tankervil, fiind judecati si condamnati impreuna cu acestia. Unul din ei a fost ars pe rug la Stratford iar celalalt la Ware. William Hale a murit la Barnet.      

Din cei zece oameni care au fost condamnati de Bonner dintr-odata, sase au fost executati in diverse locuri iar altii trei, George King, Thomas Leyes siJohn Wade s-au imbolnavit atat de rau in inchisoare ca a trebuit sa fie dusi in niste case din Londra, unde au si murit. Trupurile lor au fost aruncate pe camp, dar credinciosii le-au ingropat pe timp de noapte.

Ultima din cei zece, Joan Laysh sau Laysford s-a bucurat un timp de suspendarea pedepsei dar pana la urma a fost martirizata si ea.