Alfred Adler

Alfred Adler

Alfred Adler (n. 7 februarie - d. 28 mai ) a fost un doctor si psiholog austriac, fondator al scolii de psihologie individuala; a doua scoala vieneza de psihoterapie (dupa psihanaliza lui Sigmund Freud si inainte de logoterapia lui Viktor Frankl).Carierea sa a fost determinata in mare parte de experientele din copilarie, in special de un incident suferit la varsta de cinci ani. Suferind de pneumonie, Adler l-a auzit pe medic spunandu-i tatalui sau ca pacientul probabil nu va supravietui. In acel moment, Adler a hotarat ca daca v-a supravietui va deveni doctor si se va concentra asupra combaterii bolilor mortale. In 1895 a obtinut diploma de medic la Universitatea din Viena.

Pana in 1898 a scris prima sa carte, abordand fiintele umane si bolile prin prisma persoanei ca intreg, fara a o faramita in simptome, instincte sau impulsuri. In 1902, fiind unul dintre putinii specialisti care a laudat scrierile lui Freud, a primit o scrisoare de la acesta prin care era rugat sa se alature unui grup care se intrunea saptamanal pentru a discuta pe teme de psihopatologie. A acceptat invitatia, dar curand a realizat ca vizunea sa asupra naturii umane era diferita de teoria freudiana a impulsurilor sexuale.Adler a parasit grupul in 1911, impreuna cu alti opt colegi, formandu-si propria scoala de psihologie.

A scris alte cateva carti in urmatorii douazeci de ani, a calatorit in strainate, ducand cu el ideea clinicilor pentru ghidarea copiilor pe care le-a fondat in Viena. A tinut cursuri la Universitatea Columbia in 1926 iar din 1932 pana in 1937 Adler a locuit in Statele Unite, in timpul anului universitar predand la Colegiul de Medicina Long Island. In data de 28 mai 1937 a suferit un atac de cord, murind aproape instantaneu.

Cele mai importante lucrari ale lui Alfred Adler sunt Practica si teoria psihologiei individuale ( ), Intelegerea naturii umane ( ) si Ceea ce viata poate insemna pentru tine (1931). Autor foarte prolific, Adler a publicat antum mai mult de 300 de carti si articloe.

Alfred Adler respinge modelul energetic al libidoului si l-a substituit cu un model orientat catre viitor - al straduintelor spre o pozitie sau stare semnificativa, determinata subiectiv, fiind astfel un model cu robuste valente teologice. El a respins structura tripartita a personalitatii (Sine / Eu / Supra-Eu) substituind-o cu Modelul Holistic al Personalitatii pentru dispunerea accentului pe functiile Eu-lui si reducerea interesului axat pe pornirile sau impulsurile Sinelui.

Omul este combatant pe frontul sarcinilor vitale si avand nevoie de celalalt dar se vede minat de propriile aperceptii sau valori eronate. Adler ignora importanta sexualitatii si explica formarea caracterului si restructurarea nevrozei exclusiv prin aspiratia catre putere a oamenilor concomitent prin nevoia acestora de a-si compensa inferioritatile constitutionale, spulberand noile achizitii ale psihanalizei.

Alfred Adler isi intemeiaza un propriu sistem pe care-l numeste Psihologia Individuala prin care initiaza o revansa a socialului in raport cu biologismul freudian. Tendintele masculine si feminine rezidente in psihicul scalen apar conflagrate prin vis. Adler dezvolta teoria sentimentului de inferioritate care presupune o compensare ce are ca efect dezvoltarea. Boala ar putea fi un refugiu in fata afirmarii sau felul de-a eschiva rana narcisica - A fi om inseamna sa te simti inferior.

Prezumtiile adleriene se enunta fundamentale pentru Teoria Personalitatii:
- persoana e privita holistic
-se pledeaza pentru responsabilitatea individuala
-persoana se gaseste mereu in procesul devenirii
-deoarece oamenii pot alege ei se declara nu reactivi ci pro-activi
-omul se adapteaza nu doar habitatului ci si schimbarilor administrate lui
-persoana se traduce in lume
-comportamentul uman se inteligibilizeaza doar in context social

Spre deosebire de Freud care considera neutra psihanaliza din perspectiva axiologica Adler - precursor al existentialismului - introduce Psihologia Valorilor prezumata in sensul existentei prin alegere si responsabilitate individuala. O persoana convinsa ca pentru a detine un loc trebuie sa fie Numarul 1 (idealul de sine), dar sub Numarul 2 (constiinta de sine) se va simti inferioara. Sentimentele primare de inferioritate rezultate din inajutorarea copilului si sentimentele secundare de inferioritate derivate din incongruenta convingerilor constituie stilul de viata al persoanei care nu adera constient la marea parte din aceste credinte dar in general adoptand un comportament consonant cu ele. Asa cum despre Freud s-a spus c-a descoperit Complexul lui Oedip pentru ca el insusi a avut o mama cu 2 decenii mai tanara ca tatal sau, tot asa Sentimentul de Inferioritate al lui Adler a fost pus pe seama deficientelor organice ale autorului - copil rahitic.

Principala inovatie este realizata de psihologia individuala prin teoria autoestimatiei care valorizeaza si accentueaza rolul dimensiunii sociale pentru viata individului in general si pentru inconstientul acestuia in special. Pentru Adler autoestimatia este sentimentul valorii proprii sau sentimentul de sine. Autoestimatia este un proces relational, de raportare la cerintele mediului social. Scopul autoestimatiei il reprezinta realizarea autoechilibrului estimativ, de mare importanta pentru obtinerea si pastrarea securitatii psihice. Realizarea echilibrului autoestimativ indica abilitatea subiectului de a raspunde potrivit la cerintele sociale si se proiecteza subiectiv printr-un sentiment pozitiv, gratificant al propriei valori.

In copilarie rezultatul autoaprecierii este de cele mai multe ori negativ : copilul nu are capacitatea de a face singur (autonom adica) fata cerintelor vietii, ducand bineinteles la sentimente de neputinta si ( in comparatie cu persoane adulte ) la un sentiment de inferioritate, insecuritate. In prima copilarie sentimentul de inferioritate este nu numai universal, ci si inevitabil. Dar acest sentiment de inferioritate al copilariei este tranzitoriu , dezvoltarea fizica, psihica si spirituala desavarsindu-se, duce in conditii normale la disparitia sa . La varsta maturitatii , daca subiectul nu face fata 'incercarilor', el traieste un sentiment neplacut de inferioritate, care rupe vechiul echilibru, impunandu-se cu necesitate realizarea unuia nou. Prin trairea repetata a situatiilor care genereaza acest sentiment, el se transforma in complex de inferioritate .

Complexul de inferioritate are o mare incarcatura afectiva si impieteaza desfasurarea normala, matura a vietii prin persistenta nejustificata ca atitudine demobilizanta si consumatoare de energie in multe situatii ale vietii.
Principalele conditii care duc la permanentizarea sentimentului de inferioritate si evolutia sa intr-un complex sunt:
a) handicapul fizic, dar si unele particularitati fizice (inaltimea prea mare sau prea mica, apartenenta la o categorie somatica, precum ecto sau endomofismul) si in general orice abatere de la norma generand unele reactii de respingere din partea semenilor cu care individul interrelationeaza;
b) apartenenta la categorii sociale defaforizate ;
c) apartenenta la genul biologic feminin in unele cazuri si culturi;
d ) educatia familiala excesiva, exigenta si autoritara.

Iata cum prezinta Adler rezonanta sociala a relatiilor deficitare dintre individ si societate : 'Razboiul, pedeapsa cu moartea, ura de rasa, ura interetnica precum si nevroza, sinuciderea, crima , betia, etc, isi au originea intr-un deficit de sentimente , de comunicare, comuniune sociala si ele sunt de conceput ca niste complexe de inferioritate, ca tentative funeste de a rezolva o situatie intr-un mod inadmisibil si inadecvat'.

In comparatie cu perspectiva psihanalitica clasica, psihologia individuala in primul rand desexualizeaza Inconstientul si il populeaza cu continuturi ale socialitatii omului. Din socialitatea omului decurge dorinta de autoafirmare, de reusita. Ca al doilea element de noutate este atentia sau chiar preferinta acordata Eului, detronsnd Inconstientul din pozitia sa de favorit al analizei. Ultima deosebire importanta este sublinierea finalitatti psihice ca opusa cauzalitatii freudiene. Accentul se muta astfel de la trecut la viitor: 'Nu putem gandi, simti, voi si actiona fara sa avem in fata un scop. Fiecare fenomen sufletesc poate fi considerat si inteles doar ca pregatire pentru un scop . in spiritul psihologiei individuale , scopul ar fi capacitatea de a raspunde cat mai adecvat cerintelor sociale.

Adler definea nevroza ca pe o incercare culturala ratata de eliberare de un sentiment de inferioritate pentru dobandirea sentimentului de superioritate. in lumina psihoterapiei adleriene, nevroticul trebuie ajutat , educat pentru a se putea integra armonios in mediile sale : interior si exterior-mediul social. Sanatatea psihica si maturitatea sunt pentru Adler expresia posibilitatii individului de a da o forma sociala dezirabila tendintei de afirmare.

In psihanaliza, analiza complexului lui Oedip are o importanta deosebita. Adler reinterpreteaza acest complex axandu-se pe raportul dominator-dominant. Complexul lui Oedip nu mai are expresie sexuala, ci simbolizeaza o problema mult mai importanta si generala, aceea a inferioritatii-superioritatii. Adler vorbeste de un copil cu trasaturi noi: copilul vulnerabil care cauta sa-si compenseze vulnerabilitate fizica in fata tatalui in dorinta de a-si poseda mama.

Adler respinge modelul energetic al libidoului si-l substituie cu un model orientat catre viitor, un model al eforturilor de a accede la o pozitie sau stare semnificativa determinata subiectiv . El respinge structura tripartita a personalitatii (Sine , Eu , Supraeu), substituind-o cu modelul holistic al personalitatii abordand fiintele umane si bolile prin prisma persoanei ca intreg, fara a o faramita in simptome, instincte sau impulsuri. Atunci cand complexul de inferioritate se cristalizeaza in preajma unor deficiente reale pot aparea comportamente de slaba calitate (despotism sau laudarosenie sau idei depresive).

O alta consecinta (pozitiva ) este aparitia fenomenelor de compensare si supracompensare. Sentimentul de superioritate este in cultura actuala dezavuat (teoretic) in castigul unui sentiment de integrare armonioasa in societate si cucerirea unei maturitati echilibrate.

Elemente de continuitate in psihanaliza lui Adler
Psihologia individuala ramane de sorginte psihanalitica deoarece considera ca :
a) intre sanatate psihica si boala exista doar o diferenta de grad
b) prima copilarie are si la Adler un rol decisiv in dezvoltarea ulterioara a personalitatii individului:'Cea mai importanta problema de retinut este aceea a spiritului creator, mereu activ, care intr-adevar se vede silit sa ramana pe traiectoria stilului de viata infantil' .
'Structura ideatica si legata de aceasta, structura afectiva a unui stil de viata in torentul dezvoltarii este opera unui copil' .
c ) mentine cele doua niveluri teoretizate de psihanaliza (la vremea respectiva) : nivelul constient si nivelul inconstient. Mai mult , Adler recunoaste ca un veritabil psihanalist , ca Inconstientul este factorul cel mai puternic al vietii sufletesti .