CADERILE

CADERILE

Sunt incidente care se pot intalni frecvent in cadrul instructiei alpine. Piciorul poate aluneca sau priza de mana poate ceda, ducand la pierderea echilibrului si caderea in gol, odata cu aparitia simptomului de frica. Intervine sistemul de securitate si opreste caderea.

Forta de soc si factorul de cadere

Forta de soc reprezinta efortul cu care este solicitata coarda in timpul caderii. Solicitarea corzii incepe dupa parcurgerea distantei de cadere libera; din aceasta clipa coarda incepe sa se intinda, efortul din coarda creste si atinge valoarea maxima cand devine egal cu forta de franare.

Daca forta de soc este mica, caderea se termina in acest punct deoarece lucrul mecanic necesar retinerii corpului ce cade a fost realizat de coarda prin alungire.

Daca forta de soc depaseste aceste praguri urmeaza o noua faza in care coarda aluneca prin dispozitivul de franare cu forta constanta pana cand intreaga energie de cadere este absorbita prin frecare.

Energia de cadere este egala cu produsul dintre greutatea cataratorului si inaltimea de cadere. Ea este absorbita de coarda si de dispozitivul de franare. Rezumand cele spuse mai sus rezulta ca forta de soc este egala cu forta de franare iar cantitatea de coarda ce aluneca prin dispozitivul de franare este proportionala cu energia de cadere.

Valoarea fortei de soc variaza in functie de cinci factori:

a)     greutatea corpului ce cade;

b)     caracteristicile de alungire a corzii;

c)     factorul de cadere;

d)     factorul de frecare;

e)     amortizarea corpului celui ce cade si a celui ce asigura.

Pentru cel ce cade este hotaratoare inaltimea de cadere; pentru cel ce asigura este hotarator factorul de cadere. Definim factorul de cadere ca fiind raportul dintre lungimea de cadere si lungimea corzii de la asigurator pana la catarator. Factorul de cadere maxim este egal cu 2 si se realizeaza in cazul unei caderi libere fara piton intermediar si fara franare. Conform testelor UIAA forta de soc poate depasi 12 KN - limita suportabila a corpului uman. Valoarea de 2 a factorului de cadere poate fi intalnita numai dupa prima lungime de coarda, in caderea capului de coarda peste regrupare. Atentie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea soc. Dupa punerea primei bucle de asigurare factorul de cadere va scade constant.

Foarte multe accidente au avut loc in urma cedarii punctului intermediar de asigurare datorita gresitei estimari a fortei de soc ce actioneaza asupra acestuia. Daca se cade pe un piton intermediar cu o forta de soc x, iar cel ce fileaza foloseste o forta de franare y pentru a opri caderea, asupra pitonului va actiona suma celor doua forte x+y.

Sunt doua tipuri de caderi:

a)     previzibile;

b)     imprevizibile - "surpriza", datorate de obicei ruperii unei prize.

Caderile previzibile iti ofera un moment de a te pregati inaintea caderii si chiar de a te impinge uneori din perete. Astfel iti poti asigura o pozitie in care capul nu este amenintat, te poti prinde cu ambele maini de coarda iar corpul tau e pregatit de impact pe masura ce coarda se alungeste.

Indiferent de evenimentul ce produce caderea, cea mai sigura metoda de a evita ranirile este prinderea cu ambele maini de coarda de asigurare, prevenind astfel caderea cu capul in jos. Se recomanda incordarea muschilor si retinerea respiratiei pentru marirea capacitatii de rezistenta si de elasticitate a corpului. De remarcat ca o cadere intr-un pasaj vertical sau surplombant este mai putin periculoasa decat o cadere in teren inclinat si cu pitoane rare.

Caderea imprevizibila este mult mai periculoasa deoarece corpul este deja in cadere neasteptandu-te la acest lucru.. De multe ori acest lucru genereaza lipsa de reactie. Intrucat loviturile in zona capului sunt cele mai periculoase, niciodata nu trebuie sa te afli cu coarda dupa picioare - mai ales in traversari.

Posibilele accidente apar in caderile capului de coarda. Fata de secund, capul de coarda are de infruntat mai multe riscuri si de aceea nu trebuie sa atace pasaje mai dificile decat cele pe care stie ca le poate trece in siguranta. Totusi, daca inaltimile de cadere nu sunt mari, accidente nu vor surveni. O atentie deosebita trebuie acordata peretilor inclinati in care o cadere te poate pune in situatia sa te freci de perete.

Niciodata nu trebuie riscat in mod constient. Daca toate conditiile de securitate sunt indeplinite, riscul de a te accidenta este redus la maxim.

O mare atentie trebuie acordata socurilor statice care desi sunt produse la inaltimi mici de cadere pot provoca leziuni ireversibile/paralizie sau chiar moarte. Socurile statice pot avea loc cand se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. De aici rezulta urmatoarele reguli:

a)     in traseele de catarare nu se folosesc niciodata corzi statice;

b)     cand se revine in pozitia de catarare - dupa o pauza in care s-a stat atarnat in piton folosind autoasigurarea - prima grija a cataratorului este de a scoate autoasigurarea din piton.

Criteriu de comparatie (vezi figurile

1. O cadere cap de coarda de inaltime 1,2 m, in primul caz folosind coarda dinamica iar in cel de-al doilea folosindu-se o coarda statica. Din figura se observa ca factorul de cadere este 2, neexistand piton intermediar. Conform testelor UIAA in primul caz, forta de soc este de 7 KN, iar in cel de-al doilea 18 KN. Cum limita suportabila a corpului uman este 12 KN, concluzia este mai mult decat evidenta.

2. O cadere cap de coarda de inaltime 10 m, avand in primul caz un piton intermediar plasat la 0,2 m de regrupare iar in cel de-al doilea caz avand plasate doua pitoane intermediare dupa primii 4 m. Concluzia este urmatoarea: plasand cat mai multe bucle, reducem drastic factorul de cadere.

Plasam rezultatele in urmatorul tabel:

Iata si un tabel cu consecintele unei caderi cap de coarda cu factor 1 constatate experimental:

EVITAREA CADERILOR

Cel mai bun mijloc pentru evitarea caderii este studierea pasajului ce urmeaza a fi parcurs, in vederea cunoasterii posibilitatilor de catarare, de asigurare si de retragere. De multe ori, capul de coarda intra in pasaj fara a-l studia si are surpriza de a constata ca nu a ales directia buna si a parasit traseul sau ca nu mai rezista fizic sa ajunga pana la urmatorul piton.

Coborarea poate fi uneori foarte dificila si poate conduce la o cadere. Este bine sa stim cat de cat linia traseului din cartile de specialitate sau de la cunoscatori ai zonei. Retragerea trebuie facuta din timp, in caz de dificultate neprevazuta, inainte de pierderea fortelor. In caz de stricare brusca a vremii - vant puternic, ceata, ploaie, ninsoare - imediat trebuie luata decizia de abandonare a traseului. Vara, in caz de averse torentiale, trebuie asteptata trecerea ploii iar dupa aceea trebuie pregatita coborarea prin rapel. Continuarea traseului pe stanca uda poate genera mai mult ca sigur o cadere. Oboseala poate genera si ea accidente. Daca conditia fizica nu iti permite, nu incerca sa faci mai mult de un traseu pe zi. O zi de pauza dupa un traseu greu este oricand binevenita.