OPERATIUNILE CULTURALE EXECUTATE LA NOI IN TARA

OPERATIUNILE CULTURALE EXECUTATE LA NOI IN TARA

Sistemul de operatiuni culturale adoptat si aplicat la noi in tara se bazeaza, in esenta, pe fundamentele teoretice generale, adoptate si perfectionate permanent in functie de realitatile existente in fondul nostru forestier. Astfel, pornindu-se de la specificul si diversitatea constitutiva si functinala a padurilor si tinandu-se seama de considerentele de natura tehnica si social-economica care imprima intensitatea modului de gospodarire, prin normele tehnice oficiale, s-a preconizat aplicarea urmatoarelor genuri de lucrari:degajari, depresaj, curatiri, rarituri, elagaj artificial, lucrari de igiena. In acest capitol se vor prezenta , pe rand, numai bazele teoretice si principiile generale de aplicare a operatiunilor culturale in fondul nostru forestier. De remarcat insa ca, pentru solutionarea de ansamblu si cat mai eficienta a multiplelor probleme ridicate de aplicarea rationala si intensiva a operatiunilor culturale in fondul nostru forestier, pe linia prevederilor programului national in vigoare este necesar sa fie cunoscute si bazele teoretice ale operatiunilor culturale aplicate in alte tari, precum si particularitatile de aplicare a acestora in diferite genuri de paduri, in raport de stare momentana si de functiile atribuite, valorificand in acest scop literatura de specialitate existenta.

DEGAJARILE SI DEPRESAJUL

Degajarile sunt lucrari ce se executa in padurile tinere in faza de desis, avand ca scop salvarea de coplesire si promovare a speciilor valoroase.

Depresajul este o lucrare ce se executa in arboretele pure excesiv de dese, in aceasi faza de dezvoltare, urmarind rarirea convenabila si dirijarea raporturilor numerice dintre exemplarele sanatoase, viabile si cele preexistente, vatamate sau provenite din lastari. Aceste doua genuri de lucrari se executa in padurile nou intemeiate, dupa constituirea stari de masiv pe intrega suprafata sau chiar pe o parte din aceasta si pana incepe sa se produca elagajul natural, cand padure trece in faza de nuielis, uneori, daca s-a intarziat cu executare degajarilor, acestea se pot executa si in faza urmatoare, purtand numele de degajari intarziate.

Scopul urmarit prin aplicare acestor lucrari consta in salvarea de coplesire si reglarea desimii masei exemplarelor speciilor valoroase, tinand in frau pe cele secundare sau invadate, repede crescatoare la inceput si chiar exemplarele vatamate si necorespunzatoare din specia / speciile de valoare.

Prin depresaj sunt rarite mai ales desisurile naturale excesiv de dese in padurile de molid, fag si zavoaiele de salcie.

Obiectivele urmarite prin aplicare degajarilor pot fi, dupa imprejurari, urmatoarele:

• dirijarea competitiei interspecifice prin tinerea in frau a exemplarelor din speciile invadate, repede crescatoare, care ar pute coplesi specia sau speciile valoroase
• dirijarea competitiei intraspecifice, prin tinerea in frau sau inlaturarea din ,masiv a preexistentilor, a lastarilor, a exemplarelor puternic vatamate, fara a intrerupe in nici un moment stare de masiv constituita
• ameliorarea compozitiei si a desimii arboretului si crearea unor conditii de mediu mai favorabile de crestere si dezvoltare a desisului din specia sau speciile de valoare.

Tehnica de executare:

Primele degajari se executa pe masura ce incepe constituirea stari de masiv. In cazul aplicari unor tratamente cu taieri repetate, degajarile pot incepe chiar inaintea lichidari complete a vechiului arboret in portiunile in care s-a realizat o noua stare de masuv. Tehnica de aplicare a degajarilor este aparent simpla, dar trebuie diferentiate permanent, in raport cu obiectivele urmarite, care difera in functie de zonarea functinala a padurii, de regimul de gospodarire adoptat, de caracteristicile structurale si functionale ale padurii respective.

Tehnica de lucru se bazeaza pe taierea sau ruperea varfurilor exemplarelor coplesiroare de la 10-30 cm sub varful exemplarelor valoroase, permitandule acestora din urma sa creasca nestanjenite in continuare. In cazul foioaselor, este indicat ca varfurile exemplarelor sa ramana prinse de tulpina, pentru a slabi producera lastarilor si a mentine masivul cat mai inchis. In cazul rasinoaselor, exemplarele de extras se taie de jos, deasemebea, preexistenti se vor taia de jos sau, daca produc vatamari exemplarelor din jur, se vor secui si lasa pe loc. In cazul renisurilor de salcie, ramurile se taie de jos, iar materialul rezultat se valorifica.

De remarcat ca executare degajarilor nu trebuie sa urmareasca inlaturarea completa, printr-o singura interventi, a tot ce este necorespunzator si nedorite in padurea tanara. Obiectivele fixate se vor realiza treptat, prin mai multe interventii, urmarind de fiecare data sa nu se intrerupa in nici un caz stare de masiv. Aceasta insemna ca trebuie vegheat ca degajarile sa fie astfel conduse incat consistenta arboretului sa nu se reduca in nici un punct sub 0.8, de aceea, arbustii, ca si unele exemplare din speciile secundare ramase intr-un plafon sau etaj inferior, nu vor fi extrase din padure. In arboretele pure, se vor extrage cu precadere lastarii, preexistentii si exemplarele vatamate, bolnave, prin rarirea moderata si treptata a palcurilor exagerat de dese.

In practica silvica, degajarile se pot executa in mai multe moduri si anume:

degajarile mecanice, care constau din executare acestora pe cale manuala, folosind eventual si unele unelte taiatoare usoare pentru taiera de jos si adica-cosoare, foarfece speciale, toporase etc. degajarile mecanice se pot executa pe intreaga suprafata sau numai pe o parte si atunci se executa in coridoare sau benzi, urmarind doar salvarea randurilor cu specii valoroase introduce pe cale artificiala

degajarile chimice constau din folosirea unor substante chimice arboricide cu actiune selectiva, care, administrate in padure, produc vatamarea si uscarea masei exemplarelor din specia sau speciile coplesitoare (acidul 2.4-D / 2.4.5-T). In acest sens, se pot folosi arboricide sistematice care patrund prin absortie in organismul plantelor, provocadu-le moartea. S-au facut incercari experimentale privind alegera substantelor arboricide corespunzatoare, ca si procedeelor de aplicat, dar rezultatele obtinuite nu au fost pana acum incurajatoare si, ca urmare, degajarile chimice nu au fost adoptate in practica.

Sezonul de executare a degajarilor depinde de natura arboretului si de conditiile de vegetatie. Ele se executa numai in timpul sezonului de vegetatie, epoca optima in cazul degajarilor mecanice fiind considerate intre 15 august 30 septembrie. Degajarile chimice se pot executa la inceputul sezonului de vegetatie, dupa infrunzirea speciilor secundare si inainte de infrunzirea speciilor principale, dar si in restul sezonului de vegetatie, cand se urmareste devitalizarea exemplarelor coplesitoare si a cioatelor producatoare de lastari. In arboretele pure, ca si in cele de rasinoase, s-ar pute executa si in repausul vegetativ. Se evita insa perioadele de la inceputul sezonului de vegetatie, cand lujerii anuali nou formati sunt mai usor vatamati. De asemenea nu este recomandabila aplicarea lor in perioadele de seceta.

Intensitatea degajarilor se exprima printr-un raport intre numarul exemplarelor inlaturate( n_e ) si masa totala a exemplarelor din arboretul initial ( n_i ), in procente

( I_d=n_e/n_i ∙ 100 ).

Intensitatea depinde de desimea arboretului, de proportia speciilor coplesitoare, vatamate si a preexistentilor, de ritmurile de crestere si dezvoltare ale speciilor constituite si de conditiile stationale. Intensitatea fiecarei interventii se fixeaza numai pe teren, in suprafete sau blocuri de proba amplasate in conditii representative pentru arboratul respectiv.

Periodicitatea sau timpul dupa care se revine cu o noua degajare pe aceasi suprafata depinde de asemenea, de natura speciilor, conditiile stationale, stare si sructura padurii. Ca regula generala, periodicitatea degajarilor variaza intre 1-3 (5 ani). Degajarile vor incepe mai devreme si se vor executa mai des in padurile constituite din speciile repede crescatoare, ca si in amestecurile situate in conditiile stationale cele mai prielnice. Periodicitatea este mai mare in cazul arboretelor pure sau aproape pure, cu specii incet cerscatoare si in statiunile de potential productive inferior.

Aplicarea judicioasa pe teren a degajarilor reclama, in plus, si preocupari privind amplasarea si conducera acestor lucrari.

Amplasarea sau alegerea arboretelor de parcurs anual cu degajari trebuie facute numai pe teren, pe baza recunoasterii atente a starii arboretelor aflate in faza de desis din fiecare unitate de productie. In raport cu planurile de productie adoptate, degajarile se vor executa, pe rand, numai in arboretele cu consistenta plina, iar dintre acestea se va acorda prioritate amestecurilor complexe, situate in conditii stationale prielnice, ca si in padurile in care speciile valoroase sunt in mai mare masura expuse coplesirii de catre speciile pioniere.

Executare lucrarilor trebuie facuta cu muncitorii temeinic instruiti, atat in ceea ce priveste tehnica de lucru, cat si in probleme de tehnica securitatii muncii. Instruirea muncitorilor trebuie facuta de specialisti cu o buna pregatire si experienta in acest domeniu. Pe toata durata executari lucrarii este necesar sa se efectueze un control riguros al muncitorilor pentru a se asigura calitatea si eficienta cerute de fiecare interventie. Dar calitatea lucrarilor executate depinde si de masurile tehnico-organizatoare pregatitoare, de organizarea corespunzatoare a cazarii si transportului muncitorilor, de asigurare de unelte corespunzatoare a santierelor de lucru, de fixarea unor norme de productie mobilizatoare, dar rationale.

De regula din executarea degajarilor nu rezulta material lemons valorificabil si deci o rentabilitate economica imediata. Totusi, in cazul particulare, se pot valorifica preexistentii, lastarii de dimensiuni ceva mai mari, ca si nuielele de salcie, mladitele de mesteacan etc. executarea degajarilor nu este insa in conditionata de rentabilitatea momentana a acestora. Ele se executa in scopul salvarii de coplesire si promovarii speciilor valoroase si reglarii raporturilor de competitie inter si intraspecifica in desisurile tinere, in care, daca se pierde specia de baza, situatia nu mai poate fi solutionata decat prin declansarea imediata a regenerarii artificiale si constituirea unui nou masiv.

Curatirile

Curatirile (lamuririle) reprezinta interventii ce se aplica in padurea cultivate aflata in fazele de nuielis-prajinis, in scopul inlaturarii exemplarelor necorespunzatoare ca specie si conformare. In aceste faze de dezvoltare, arboretul prezinta inca o desime ridicata si o dinamica foarte activa a raporturilor intra si interspecifice, fapt ce face ca eliminarea sa fie foarte activa si, uneori, neconformata cu telurile fixate, iar cresterea axemplarelor stanjenita, datorita concurentei puternice.

Scopul curatirilor este deci de a inlatura din arboret exemplarele coplesitoare din speciile de mica valoare economica, precum si pe cele defectuoase si necorespunzatoare, indiferent de specie. In felul acesta, se grabeste si se dirijeaza procesul de eliminare si de selectie, in scopul mentinerii unui arboret sanatos, cat mai bine proportionat, cu o configuratie spatiala normala, in care cresterea exemplarelor ramase sa fie cat mai sustinuta.

ARBORET DE FAG CE URMEAZA SA FIE PARCURS CU LUCRARI DE CURATIRI

In linii generale, obiectivele urmarite prin executare curatirilor sunt urmatoarele:

ameliorarea in continuare a compozitiei arboretului, in concordanta cu compozitia tel fixata;

curatirea treptata a arboretului de exemplarele uscate, vatamate, defectuoase, preexistente etc, avand grije sa nu se intrerupa in nici un punct starea de masiv;

inlaturarea exemplarelor coplesitoare din speciile nedorite, indifferent de calitate lor;

reducera desimii arboretelor pure sau amestecate, pentru a permite o crestere normala, echilibrata, atat in inaltime, cat si in grosime;

ameliorarea structurii genetice si a calitatii arboretului ramas,precum si imbunatatirea structurii lui fitosanitare;

ameliorarea mediului specific intern al padurii, cu efecte favorabile asupra capacitatii productive si protectoare, ca si asupra stabilitatii biocenotice a acestuia.

De remarcat ca aceste obiactive urmeza sa fie realizate treptat, pri mai multe interventii, care au caracterul unei selectii de masa. Primele curatiri se executa la cativa ani dupa ultima degajare . in padurile neparcurse sistematic cu degajari, prima curatire poate imprumuta caracterul unei degajari intarziate.

Tehnica de executare. Aplicarea curatirilor implica o serie de probleme de conceptie executiva privind:

alegerea anuala a padurlor de parcurs, in functie de caracteristicile bioecologice ale acestora, de planurile de productie, si fondurile si dotarile existente etc;

stabilirea obiectivelor concrete de realizat prin interventia respective;

alegerea exemplarelor de extras in fiecare arboret pentru a se realize cat mai bine obiectivele fixate;

recrutare, instruirea temeinica a fortei de munca, asigurarea unui control si indrumari riguroase si permanente pe tot parcursul executarii lucrarii.

La primele curatiri se vor extrage cu prioritate exemplarele uscate si puternic vatamate, speciile secundare, precum si exemplarele care stanjenesc dezvoltare celor sanatoase din speciile valoroase. In palcurile prea dese, se va proceda la o rarire treptata, extragand mai ales exemplarele defecuoase, pe cele uscate sau evident debilitate , fara a reduce decat moderat stare de masiv si evitand elimibarea fara discernamant a plafonului inferior. Se extrag, de asemenea, exemplarele ranite, cu coroane labartate, rau conformate, cele din lastari, si eventualii preexistenti ramasi, fara a se intrerupe stare de masiv. Daca exista subarboret, este indicat ca acesta sa se mentina in continuare.

In arboretele pure, cu desime mare, chiar daca arborii prezinta o stare de vegetatie activa si o calitate asemanatoare, este necesar sa se procedeze, ca si la degajari la o rarire treptata si uniforma, chiar schematica, pentru pentru a marii treptat spatiul de nutritie si a influenta favorabil cresterea exemplarelor ramase. In arboretele provenite atat din samanta cat si din lastari, rarirea se va executa cu precadere pe seama lastarilor, iar in padurile de crang se procedeaza la reducerea selectiva a lastarilor de pe fiecare cioata.

Pentru cresterea treptata a rezistentei arboretelor la actiunea periculoasa a vanturilor, este indicat sa se lase neparcurse benzi perimetrale tampon, cu o latime de 20-30 m, din care sa se extraga numai exemplarele uscate si bolnave.

La curatiri, arborii se taie de jos, iar materialul rezultat se valorifica. Taierea arborilor se face cu toporase, topoare, ferestraie manuale sau mecanice de tip usor, sau aggregate portabile, cum ar fi cele de tip Hoffco, Stihl-80 care se gasesc in dotatia unor unitati silvice.

Materialul rezultat din curatiri se va valorifica in gramezi tip la locurile accesibile pentru transport. Gramezile tip se constituie din asezarea materialului lemons in figure cu dimensiuni de 2,00x1,50x3,00 m. Materialul rezultat se depoziteaza la marginea instalatiilor de scos sau, la navoie, se desvhid prin defrisare, in padure, culoare speciale sau linii parcelare de pe care apoi sa poata fi colectata masa lemnoasa rezultata. In raport cu posibilitatile de valorificare, se pot fasona si o serie de sortimente industriale, ca pari si araci, cizi pentru unelte, nuiele pentru fascine, pomi de iarna sau frunzare pentru hrana vanatului si a animalelor domestice, si in acest caz, se va acorda o atentie sporita instruirii temeinice si controlului muncitorilor pe toata durata desfasurarii lucrarii, adaptatand permanent tehnica de lucru la neuniformitatiile structurale ale arboretului parcurs. Asigurarea unui randament corespunzator impune, de asemenea, o organizare si dotare corespunzatoare a santierului de lucru. Controlul si indrumarea sunt necesare chiar si in cazul cand, pe teren, s-au instalat in prealabil blocuri de experienta si s-au executat modele experimentale in care sunt instruiti muncitorii.

Sezonul de executare al curatirilor se fixeaza ca si la degajari. Important este sa se evite executare lucrarilor in prima jumatate a sezonului de vegetatie, cand ar putea fi vatamati lujerii anuali nou formati, in padurile de rasinoase curatirile se pot executa si in timpul repaosului vegetative.

Intensitate curatirilor se va mentine moderata, urmarind sa nu se intrerupa in nici un loc starea de masiv. Intensitatea se stabileste numai pe teren, in suprafetele de proba si se exprima in procente pe numar de exemplare. In lucrari mai pretentioase, se poate determina si intensitatea pe suprafata de baza (I_g), care exprima tot in procente, raportul dintre suprafata de baza a arborilor extrasi si cea initiala a arboretului.

Intensitatea fiecarei reprize de curatiri trebuie sa fie astfel stabilita, incat consisitenta arboretului sa nu scada sub 0,8 in molidisuri, pinete si laricete si 0,9-0.8 in cazul foioaselor. In adoptarea intensitatii se va avea in vedere ca arboretele sa ramana relativ inchise, pentru a se mentine activa cresterea in inaltime si elagajul natural, evitant insa etiolarea tulpinilor si prevenind rupturile si doboraturile de zapada, frecvente in arboretele axcesiv de dese.

Periodicitatea curatirilor variaza intre 3 si 5 ani, in functie de natura speciilor, starea arboretului, conditiile stationale si lucrariile anterioare executate. Este important ca primele curatiri sa nu intarzie prea mult dupa ultima degajare, pentru a nu fi compromise rezultatele bune obtinute. Ca regula generala, o noua interventie in padure se va executa in anul urmator realizarii consistentei pline dupa rarirea provocata in interventia anterioara. Asadar, periodicitatea se adopta, de fiacare data, numai pe baza abservatiilor pe teren privind dinamica dezvoltarii padurilor.

ARBORET NEPARCURS LA TIMP CU LUCRARI DE INGRIJIRE

Rariturile

Rariturile sunt lucrari, care se executa repetat in faxele paris, codrisor si codru mijlociu, preocupandu-se de ingrijirea individuala a arborilor, in scopul de a contribui cat mai activ la ridicarea valorii productive si protectoare a padurii cultivate. Ele reprezinta un sistem de interventii care se axecuta incepand din momentul trecerii padurii in faza de paris si pana la 10- 20 ani inainte de termenul exploatarii.

Scopul rariturilor este sa contribuie la ridicare sustinuta a valorii productive ( cantitativ si calitativ ) si protectoare a padurii, prin selectia individuala a arborilor de valoare deosebita, carora li se asigura permanent conditii optime de crestere si dezvoltare si indepartare din arboret a exemplarelor care i-ar stanjeni intr-un fel oarecare. Asadar, in cazul rariturilor, accentul se pune pe selectia pozitiva, cu caracter individual, preocupare de baza fiind indepartata asupra arborilor care raman in padure pana la termenul exploatarii. Rariturile devin astfel lucrarile cele mai pretentioase, mai complexe si mai intensive, urmarind ameliorarea fenotipica si genotipica a arboretelor, concomitent cu ameliorarea structurii si functiunilor padurii, cu efecte favorabile atat asupra generatiei respective, cat si asupra noii generatii de padure care o va urma.

Obiectivele urmarite si care se pot solutiona prin aplicarea rariturilor sunt urmatoarele:

ameliorarea calitativa a arboretelor, mai ales sub raportul compozitiei, calitatii tulpinilor si coroanelor arborilor, distributiei lor spatiale, precum si insusirilor tehnologice a acestora

activarea cresterii in grosime si deci in volum a arborilor valorosi, ca urmare a raririi treptate si judicioase a arboretului, fara a grava crsterea in inaltime si ritmul de producere a elagajului natural ;

luminarea mai pronuntata a coroanelor arborilor de valoare din speciile de baza, spre a crea conditii de mediu mai favorabile de fructificatie si deci pentru a asigura o mai buna si valoroasa regenerare naturala ;

marirea rezistentei padurii la actiunea vatamatoare a factorilor biotici si abiotici, mentinerea unei stari fitosanitare cat mai bune si a unei stari de vegetatie cat mai active a arborilor ramasi ;

recoltare si valorificare judicioasa si completa a arborilor care trebuie sa ''cada'' sisitematic din padure.

Pornindu-se de la neuniformitate constitutiva si functionala a padurii cultivate si in raport cu scopul si obiectivale fixate, in teoria si practica aplicarii rariturilor s-au imaginat mai multe metode si procedee de lucru. La noi in tara, prin normele tehnice in vigoare, s-a preconizat aplicarea asa numitei rarituri mixte sau combinate pentru aproape toate padurile echiene, de codru sau crang, cu exceptia culturilor de plopi euroamericani, pentru care s-a adoptat metoda rarituri schematice sau simplificate

.

ARBORET DE FAG, LA 2 ANI DUPA A DOUA RARITURA

Raritura de jos

Raritura de jos, numita de unii autori si raritura in dominat, consta din extragerea arborilor ramasi in urma cu cresterea, situati in plafonul inferior al arboretului si apartinand claselor IV si V kraft. Daca insa starea arboretului o impune, se poate intervine si in plafonul superior, extragandu-se insa numai arborii uscati, rupti si pputernic vatamati.

Actionandu-se insa cu precadere in plafonul inferior al arboretului, prin extragerea arborilor dominati si deperisanti, coplesiti, pe cale de a se usca, se urmeaza indeaproape calea eliminarii si selectiei naturale si se ajunge cu timpul la reducerea considerabila a adancimii coronamentului si la realizarea inchiderii pe orizontala.

Acesta metoda de raritura a fost conceputa pentru molidisuri pure, in care arborii din plafonul superior fiind cei mai bine conformati si dispunand de cel mai active potential de crestere, vor reactiona si cel mai favorabil in urma axtragerii celor din plafonul inferior, ca urmare a cresterii convenabile a sptiului lor de nutritie. In acelasi timp , in plafonul superior al molidisurilor pure se gasesc suficienti arbori valorosi care sa mentina stare de masiv inchisa si deci conditii favorabile pentru cresterea active in inaltime si producerea elagajului natural.

In astefel de situatii, prin extragerea arborilor din plafonul inferior, consisitenta se poate mentine ridicata insa selectia artificiala practica se apropie de mersul selectiei si eliminari naturale. Ritmul de producere al selestiei devine insa mai active, daca intensitatea iterventiei este mai mare.

In cazul aplicarii rariturii de jos, valorile medii ale arborilor de extras ( diametrul , inaltimea, suprafata de baza, volum ) raman inferioare celor caracteristice arboretului initial. De aici, si intensitatea interventiei exprimata dupa numarul de arbori este mai mare decat intensitatea pe volum ( I_N >I_V )

Acest tip de raritura se preteaza a fi aplicata mai ales in cazul in cazul molidisurilor, dar si in alte culture pure de rasinoase, la care tulpinile inalte si drepte din plafonul superior cu coroane mai mult sau mai putin conice si inguste, se dezvolta prea putin lateral, spre a ocupa eventualele goluri ce s-ar crea prin rarirea mai intensa a acestui plafon.

Raritura de sus

Raritura de sus, numita si raritura in dominat, consta din extragerea arborilor din plafonul superior, cu scopul de a permite dezvoltarea cat mai activa a arborilor ramasi in acest plafon. Asadar in acest caz, extragerile se vor face pe seama arborilor necoraspunzatori ca speci sau conformare din plafonul superior (arbori predominanti si dominate), dar daca situatia o cere, se extrag si arbori uscati, vatamati sau rupti din plafonul inferior. In felu acesta raritura de sus spre drept scop promovarea atenta a arborilor valorosi din plafonul superior, care prin natura speciei, prin calitatea si vigoarea lor de crestere si dezvoltare, se impun ca arborii de viitor si care vor reactiona printr-un spor sensibil de crestere. Totodata, precedand la rarirea plafonului superior prin inlaturarea tuturor exemplarelor care impiedica buna dezvoltare a celor valoroase, vom avea grije ca plafonul inferior al arboretului sa se mentina destul de des si continu, pentru a asigura o eficienta protectie a solului si a mentine un ritm activ al elagajului natural in plafonul superior.

Procedand in felul acesta, nu mai urmam indicatiile procesului de eliminare si selectie naturala in padure ci, in raport cu starea arboretului si obiectivele fixate, selectia capata un caracter pozitiv, iar sensul si intensitatea selectiei si eliminarii provocate prin rarituri este sensibil diferit si mai activ, comparativ cu raritura de jos.

Raritura de sus a fost conceputa mai ales pentru paduri de amestec, fagete, amestecuri de fag cu rasinoase, stejarete pure sau amestecate, sleauri, cerete si garnitete, zavoie, etc. prin aplicarea fiacarei rarituri se vor extrage cu precadere arborii daunatori predominanti din speciile secundare, nedorite in arboret, precum si acele exemplare din speciile de baza care, desi predominante sau dominante, sunt rau conformate, prezinta coroane labartate, sunt bifurcate etc, ca si toate exemplarele uscate, puternic vatamate si rupte din toate plafoanele. In stabilirea intensitatii interventiei, este absolute necesar sa se tina seama se densitatea si plafonului sau a etajului inferior care se va mentine cat mai inchis.

Daca exista subarboret, acesta se va proteja si al nevoie se va recurge la introducera sa pe cale artifiala. Trebuie insa evitata o rarire prea puternica a arboretului in asamblul sau, pentru ca, in caz productia totala, elagajul natural si chiar la o accentuarea etajarii existente si deci a adancimii coronamentului.

Actionand cu precadere in plafonul superior al arboretului, valorile medii ale arborilor de extras sunt de regula aproape agale sau chiar mai mari decat valoriile madii corespunzatoare ale arboretului initial, iar I_N I_V.

Raritura mixta sau combinata.

Raritura combinata, generalizata in practica silvica de la noi, consista din selectionarea si promovarea arborilor cei mai valorosi ca specie si conformare, mai bine dotati si plasati spatial, intervenindu-se dupa nevoie atat in plafonul inferior cat si in plafonul superior. In felul acesta, ne apare ca o combinatie intre cele doua metode fundamentale amintite devenind aplicabila in aproape toate padurile din fondul nostru forestier, cu exceptia culturilor de plop euramerican.

In aplicarea rariturii combinate se urmareste realizarea unei selectii pozitive si individuale active, prin promovarea exemplarelor celor mai valoroase din arboret, ameliorarea productiei cantitative si mai ales calitative, marirea rezistentei arboretului principal la actiunea factorilor vatamatori biotoci si abiotoci, intensificarea fructificatiei si ameliorarea conditiilor bioecologice de producere a regeneraririlor. Este conceputa ca o metoda, cu un mare grad de suplete, permitand adapatera la padurea cutivata, dar, prin aceasta, implica o mare responsabilitate pentru specialistii insarcinati cu executare lucrerilor, intrucat aplicarea diferantiata a rariturii combinate presupune cunoasterea temeinica a organizarii si functionarii padurii in care se lucreaza, a fundamentelor teoretice si metodologice ale rariturii, a conditiilor tehnico-organizatorice impuse de gospodaria silvica. De aceea, functie de factorii care conditioneaza aplicarea rarituri combinate, acesta poate prezenta fie un caracter tipic combinat, fie un caracter care o apropie de una din cele doua tipuri fundamentale din care a derivate.

Arboret neparcurs cu rarituri

Tehnica de executare a rariturilor. Specific acestei metode de raritura este diferentierea in arboret a asa-numitelor biogrupe, in care arborii se clasifica dupa valoarea lor functionala.

Biogrupa este inteleasa ca o grupa de 5-7 arbori care se interconditioneza intre ei in cresterea si dezvoltare, avand in centru unu sau doi arbori valorosi. In fiecare biogrupa, arborii se impart dupa valoarea lor functionala in arbori valorosi sau de viitor, arbori utili sau folositori si arbori daunatori. In lucrari de specialitate se mai iau in considerare si o a patra grupa, aceea a arborilor indiferenti.

Arborii de viitor sau de valoare ( V ) se aleg din speciile de valoare care se ramarca prin cele mai alese insusiri de forma si de crestere. Ei se gasesc de regula in clasele 1 sau 2 kraft, in randul arborilor sanatosi, cu trunchiuri bine conformate, cu o coroana cat mai simetrica si cu cresterea active. La alegerea lor se va cauta pe cat posibil sa fie cat mai uniform repartizati pe intreaga suprafata. In cazurile speciale se recomanda insemnarea lor cu un inel de vopsea.

In padurile cu rol de protectie, alegerea arborilor de valoare trebuie sa corespunda cat mai mult functiei fixate ca tel de gos[podarire.

Arborii ajutatori sau folositori ( f ) au rolul de a stimula dezvoltarea arborilor de valoare. Ei ajuta la elegarea, formarea trunchiurilor si coroanelor arborilor de viitor, indeplinind in acelasi timp rol de protectie si ameliorare a solului. Se aleg din orice specie si din orice parte a coroanamentului, dar de preferinta din clasele 3, 4 kraft. Cel mai bine este daca au o coroana situate imadiat sub cea a arborilor de viitor si la o distanta nu prea mare de acestia. Tot aici pot fi inclusi dupa caz, si arborii sanatosi din plafonul superior care au intrat in categoria celor de valoare, dar care nu-i jeneaza in dezvoltare.

Arborii de extras sau daunatori ( d ) sunat aceia care stanjenesc in dezvoltare lor arborii de viitor si aici se include :

arborii din orice specie si orice etaj care, prin pozitia lor impiedica cresterea si dezvoltarea coroanelor arborilor de viitor si chiar a celor de ajutor, provocand biciuirea, umbrirea sau vatamarea cracilor;

unale exemplare cu crestere si dezvoltare satisfacatoare, in scopul raririi grupelor prea dese;

arborii uscati, rupti, deperisanti, atacati de daunatori, cei cu defecte tehnologice evidente, care dauneaza celorlanti arbori si padurii in ansamblu. Extragerea lor se face treptat, prin mai multe reprise de taiere fara a se depasi limitele de consisitenta admise.

Pe langa cele trei categorii de arbori amintite, in biogrupa se mai poate recunoaste si o a patra grupa de arbori nedefiniti sau indiferenti ( i ), care nu intra inca in raporturi competitive cu arborii de viitor.

De remarcat ca, atat biogrupele, cat si clasificarea arborilor nu au un caracter stabil; ele se diferantiaza numai pe teren si se reconsidera si revizuirea inaintea fiacarei noi interventii, luandu-se in considerare eventualele modificari produse in evolutia arborilor si arboretului dupa fiecare raritura.

Aplicare rariturilor implica o succesiune de operatii si anume ;

- alegerea anuala a arboretelor de parcurs cu rarituri, tinand seama de

urgenta de interventie, de accesibilitatea arboretelor, de nivelul sarcinilor

de plan si mijloacele fiecarui ocol silvic;

alegerea si marcarea arborilor de extras in fiecare padure. Arborii de extras se aleg dintre cei daunatori si uneori chiar o parte din cei indiferenti, avandu-se grije san u se reduca in nici un punct consisitenta arboretului sub limita recomandata pentru fiecare formatie forestiera. Alegerea arborilor de extras este operatiunea hotaratoare in aplicarea rariturilor si de aceea depinde in mare masura eficienta momentana si de perspective a aplicarii rariturilor;

prelucrarea datelor si intocmirea actelor de punere in valoare, estimandu-se cantitatea, sortimentele si valoarea masei lemnoase ce urmeza a fi exploatata sub forma de produse lemnoase secundare ;

intocmirea proceselor tehnologice de expoatare si conducere cat mai judicioasa a exploatarii, evitatnd pe cat posibil vatamarea arborilor ramasi si mai ales a celor de viitor.

La aplicarea raruturii, in faza de paris, se va urmarii alegerea si promovarea arborilor de viitor, dandu-se interventiei un pronuntat character selective si o intensitate mai moderata, pentru a mentine active cresterea in inaltime si producera elagajului natural. De aceea, in aceasta faza se vor executa rarituri mai dese si cu intensitate mai slaba, urmarindu-se si realizarea compozitiai tel.

Alegerea arborilor de extras se face numai in timpul perioadei de vegetatie in cazul foioaselor, pentru a se putea aprecia cat mai correct limitele de deschidere a masivului, iar la rasinoase si in repaosul vegetative. Odata cu alegerea arborilor de extras este obligatory marcarea acestora.

Exploatare arborilor marcati influenteaza in mare masura reusita de ansamblu a fiecarei rarituri si de aceea, este necesar sa se aplice procese tehnologice adecvate sis a se respecte restrictiile de ordin silvicultural impuse prin normele tehnice in vigoare.

Arboret neparcurs la timp cu rarituri sau lucrari de ingrijire

Intensitate si periodicitatea rariturilor. In fiecare arboret intensitate interventiilor este la inceput moderata si creste progresiv, in functie de desimea si stadiul de dezvoltare al arboretului si de conditiile stationale. La ultimele interventii, intensitatea se va reduce din nou.

Cu unele exceptii, intensitatea de interventie trebuie astfel adoptata incat consistenta arboretului sa nu scada sub 0,8 ( exceptie fac insa speciile de lumina si arboretele etajate, unde consistenta se poate reduce pana la 0,7 )

La stabilirea intensitatii se tine seama de natura speciilor, desimea si varsta arboretelor, ritmul de aplicare a operatiunilor culturale, conditiile stationale, grupa functionala in care sunt incadrate. Intensitatea reala a fiecarei interventii se va aprecia insa direct pe teren si va fi corelata cu stare de fapt a padurii in fiecare punct.

Periodicitatea rariturii variaza in faza de paris intre 4-6 ani, iar in fazele urmatoare intre 6-7 ani.

De remarcat ca rariturile aplicate in arboretele echiene si neparcurse la timp cu alte lucrari, se vor concentra mai active in plafonul inferior, iar in arboretele amestecate si mai ales in cale bietajete, se vor apropia mai mult de raritura de sus. Astfel, daca se lucreaza in stajerete pure sau amestecate, in sleauri, rariturile vor avea un character mai pronuntat de sus, iar consistenta se va reduce pana la 0,8 in faza de paris si chiar pana la 0,7 in fazele urmatoare. Peroidicitatea va fi de 4-6 ani in faza de paris si de 7-8 ani in continuare. In fagetele pure si amestecate, rariturile se concentreaza de asemena mai mult in plafonul superior si vor fi mai intense, ajungand pana la 0,8 in faza de paris, iar ulterior chiar 0,7 deoarece fagul reactioneza mai puternic la interventii decat restul speciilor de umbra. Perodicitate va fi de 5-8 ani in faza de paris si 8- 10 ani in continuare. In molidisuri, adesea in plafonul inferior si mijlociu si mai rar in cel superior. Reactionand mai slab la interventii si fiind vulnerabil la rupturile si doboraturile de vant, rariturile vor fi mai moderate, fara a cobora consisitenta sub 0,8 . periodicitatea este de 3-5 ani in paris si 6-10 in etapa maturitatii.

De precizat ca, materialul lemons obtinut se valorifica avand multiple utilizari industriale ( cherestea, celuloza, pari de mina, bile, manele, stalpi de pelecomunicatii, constructii etc ), sau ca lemn de foc.

Clasificarea rariturilor in functie de intensitate

Raritura simplificata ( schematica )

Raritura simplificata se executa in arboretele mai dese de plopi euramericani, cu scheme de plantare sub 5x5 m. fiind vorba de arboreta tinere, constituite dintr-o singura clona repede crescatoare, sanatoase si uniforme in ce priveste inaltimea inaltimea, prin aplicarea rariturii schematice se urmareste marirea periodica si uniforma a spatiului de crestere, corespunzator dimensiunilor si exigentelor fata de lumina, apa si substante nutritive ale acestei specii.

Aceasta raritura se aplica incepand de la varsta de 5 ani, cand se axtrag 50% din arbori, precedandu-se mechanic la rarurea fiecarui rand sau la extragerea integrala a unui rand si lasarea altuia, evitandu-se astfel efectele negative ale desimii exagerarea in asemenea culture si permitand cresterea sustinuta a exemplarelor ramase. Daca in arboret se gasesc si arbori bolnavi sau defectuosi, extragerea lor este obligatory, indiferent de pozitia pe care o ocupa si chiar daca se depaseste intensitatea de 50%. Urmatoarele rarituri se executa la 8-9 ani si respective 12-13 ani, cu aceeasi intensitate, extragandu-se integral fiacare al 2-lea rand.

Pe langa acest tip de raritura aplicata in culturile de plopi euramericani si salcie selectionata, exista si alte procedee, care se bazeaza in esenta pe reducerea mecanica a numarului de arbori, potrivit intensitatii adoptate si care se pot aplica altor genuri de paduri.

Efectul si intensitate operatiunilor culturale.

Efectul operatiunilor culturale

Acesta se face direct resimtind asupra cresteri si dezvoltari fiecarui arbore imparte si asupra arboretului in ansamblu. Arborii de viitor relizeaza dimensiuni mai mari, o caliate si deci o valoare de utilizare sporite.

Aplicarea judicioasa, consecventa si generalizata a operatiunilor culturale, conduce la ameliorarea mediului specific intern al padurii, si deci la ridicarea capacitatii sale productive si protectoare.

Cu toate ca fiecare interventie in care sistemul in ansamblu se limiteza la provocarea unor modificari determina rectii cu caracter adaptive asupra intregului ecositem, cu efecte imediate, dar mai ales de perspective, la scara ciclului de productie al padurii cultivate si uneori si in generatia urmatiare de padure. Dar aplicarea lor sporalnica sau defectuoasa va conduce la rezultate ce nu pot fi decat intamplator favorabile.

In linii mari, eficienta aplicarii operatiunilor culturale se refera la urmatoarele aspecte mai importante ;

salvarea speciilor valoroase si ameliorarea compozitiei arboretului, corespunzator telurilor de gospodarire fixate ;

modificare structurii arboretului, cu consecinte asupra conditiilor mediului specific, care se repercuteaza asupra padurii in intregul ei ansamblu ;

imbunatatirea sistematica a caliatii si cantitatii masei lemnoase produse

ameliorarea structurii padurii, in concordanta cu regimul si tratamentul adoptat ;

mentinerea si chiar intensificarea functiilor protectoare ;

introducerea in circuitul economic a unei importante cantitati de masa lemnoasa ;

cresterea valorii de utilizare a produselor principale recoltarea la exploatebilitate ;

imbunatatirea starii fito-sanitare a padurii si cresterea rezistentei fata de factorii daunatori abiotici ;

In ceea ce priveste cantitatea de masa lemnoasa produsa sunt de semnalat doua aspecte :

- prin aplicarea operatiunilor culturale se introduce in productie o cantitate de masa lemnoasa apreciabila, care altfel s-ar fi pierdut prin procesul de eliminare naturala, dandu-se cu anticipatie in productie circa din productia totala, sau din volumul arboretului principal la termenul exploatarii ;

- in conditiile aplicarii judicioase, operatiunilor culturale pot determina in anumite cazuri si un spor de productie estimate la 1-5% din productia totala.

Intensitatea si periodicitate operatiunilor culturale

In aplicarea operatiunilor culturale, trebuie sa se acorde o mare atentie precizarii cantitatii de material lemons de recoltare prin fiecare interventie in parte si prin intregul sistem de interventii, astfel incat padurea cultivate, judicious condusa si ingrijita, sa realizeze in conditii optime telurile fixate. Se poate deci vorbi de o intensitate partiala, care se stabilaste pentru fiecare interventie in parte si de o intensitate generala sau totala, care se determina pentru toate interventiile aplicate unei paduri date.

Intansitatea exprima proportia materialului de extras dintr-un arboret, in vederea realizarii unor raporturi optime intre spediile si indivizii componenti ai arboretului, cu efecte favorabile asupra structurii si functionalitatii padurii in asamblu. Dar realizarea si mentinerea in padure a unui model de structura si functionare optima implica adoptarea unei intensitati variabile in fiecare loc si moment si acesta nu se poate stabili decat pe teren de catre specialisti bine pregatiti.

Intensitatea interventiilor se poate determina in functie de numarul de arbori, suprafata de baza si volumul arboretului, precum si de consistenta acestuia. Intensitatea pe numarul de arbori ( I_n ) exprima procentul arborilor extrasi ( n_e ) din numarul initial de arbori existenti ( n_i ) in arboret.

Teoretic, pentru fiecare specie, in anumite conditii stationale si in raport cu varsta, exista un numar normal sau optim de exemplare ( n_o ), care asigura dezvoltarea sustinuta a padurii in concoradanta cu telurile fixate. Daca n_o s-ar cunoaste, atunci numarul arborilor de extras ar fid at de relatia : n_e=n_i-n. Numarul initial de arbori, pe specii si arboret, se determina de fiecare data prin inventarieri partiale pe suprafetele de proba reprezentativ amplasate in cuprinsul padurii. Cu aceesi ocazie se culeg si alte informatii care ne ajuta sa estimam caracteristicile cantitative si calitative ale arboretului ce urmeza a fi parcurs. In schimb, numarul optim de arbori, care variaza cu varsata si compozitia arboretului, precum si cu conditiile stationale, este dificil de determinat si implica cercetari experimentale indelungate.

Pentru stabilirea numarului optim de exemplare si aici a numarului de arbori de extras, s-au imaginat mai multe pricedee. Astfel, unul din procedee se refera la asa-numitul factor de spatiere Hart-Becking. Acesta se bazeaza pe determinarea distantei opime dintre arbori in functie de inaltime dominanta a arboretului :

S=100,

in care :

S este factorul de spatiere ;

a - distanta medie dintre arbori inainte de efecuarea rariturii ;

H_d - inaltimea dominanta a arboretului respective.

Factorul de spatiere se determina pentru diferite intensitati si este cu atat mai mare, cu cat raritura este mai intense. Astfel, cu ajutorul relatiei anterioare se determina distanta si numarul optim de arbori, dupa relati : n_o=

Un alt procedeu porneste de la premise ca intre marimea optima a coroanelor ( diametrul D ) si inaltimea arborilor ( H ) se mentine un raport relative constant de -. In acest caz, daca se ia D=, suprafata proiectiei coroanei ( S ) este data de relatia :

S=, iar daca se determina S₀ , atunci, n_o

Pentru padurile tarii noastre s-a apreciat ca marimea S_o este de 0,030 h pentru padurile de cvercine, 0,020 h pentru fagete pure si amestecate si 0,015 h pentru cele de rasinoase. Procedeul insa nu satisface decat partial, deoarece indicele props variaza in raport cu specia, tipul de structura, varsta arboretului si conditiile stationale.

In practica se recomanda ca la adoptarea intensitatii sa se compare elemantele arboretului real cu cele indicate de tabelelel de productie sau prezaentate in normele tehnice de aplicare a operatiunilor culturale. Intensitatea interventiei va fi cu atat mai amre, cu cat indicele real de desime sau densitate al arboretului este mai ridicat.

Intensitatea pe suprafata de baza ( I_g ) se determina ca un raport intre suprafata de baza a arborilor de extras ( g_e ), si aceea a arboretului inainte de interventie ( g_t ), exprimandu-se tot procentual. Marimile g_e si g_t se determina pe teren prin inventarierea, in suprafetele de proba, a tuturor arborilor, dar si a celor alesi pentru a fi extrasi. Si in acest caz s-a propus o metoda de determinare a suprafetei de baza optime. Ea se bazeaza pe constatarea ca productia unui arboret este cu ceva mai mica la o suprafata de baza maxima, dar creste si devine maxima pentru o suprafata de baza optima, dupa care se reduce din nou cu scaderea suprafetei de baza sub un prag critic. Intensitatea rariturii se fixeaza desi in procente din suprafata de baza maxima, iar acesta se determina pe cale experimentala.

Intensitatea pe volum exprima, in procente, volumul arborilor extrasi din volum arboretului in momentul executarii lecrarii. Marimea acestor parametric se obtin prin determinari in suprafetele de proba amplasate in padure.

Intensitatea partial ape volum variaza abisnuit intre 10-30% din volum, in functie de natura si starea padurii in care se intervine, precum si de obiectivele urmarite. Intensitatea fixata prin procedeele mentionate are insa un caracter orientativ. De fiecare data ea se satbileste direct pe teren prin alegerea arborilor de extras in conformitate cu starea se fapt a arboretlului si obiectivele fixate.

Intensitatea in functie de gradul de reducere al consistentei se foloseste ca un mijloc de control. Ca regula, plecand de la neuniformitatea constitutive si functionala a padurii, specialistul insarcinat cu executarea lucrarii, are libertatea, dar si obligatia de a diferentia intensitatea in fiecare punct parcurs, cu recomandarea de a evita reducerea consistentei avand ca ghid cifrele satbilite pe baza datelor culese din suprafetele de proba, sau dictate de posibilitatea produselor secundare, el trebuie sa diferentieze permanent si numai pe teren, atat caracterul cat si intensitatea interventiilor, in functie de realitatile paduri in care intervine.

De remarcat in plus si faptul ca, intensitatea ne da numai o imagine despre cat trebuie sa extragem, dar nu si ce arbori trebuie sa recoltam la fiecare noua interventie. De aceea, alegerea exemplarelor de extras ramane de fapt sarcina centrala, din care decurge atat intensitatea, cat si efectele culturale si economice momentane si de perspective.

Ca regula generala, intansitatea pe numar de arbori, suprafata de baza si volumul ne indica cat sa extragem la fiacare noua interventie, iar consistenta, limita pana la care se poate rari arboretul.

In general, nu se revine cu o noua interventie decat dup ace starea de masiv s-a refacut, dar nici nu se intarzie pre mult dupa aceea.

Operatiuni culturale cu caracter special

Lucrarile de elagaj artificial

Aceste lucrari urmaresc taierea de pe tulpinile arborilor de viitor a cracilor uscate sau a celor vii, purtatoare de frunze de umbra, in arboretele in care elagajul natural decurge anevoios. La noi s-a practicat in mod obisnuit la toalerarea arborilor in parcuri si pe alei, iar in ultimul timp se practica si in fondul forestier, in arboretele valoroase, la care elagajul natural decurge nesatisfacator. In acest caz din urma se urmareste intensificarea producerii elagajului, mai ales in jumatatea inferioara a tulpinilor arborilor de valoare. Prin aceasta, valoare lor la exploatare creste, datorita reducarii umarului si dimensiuni nodurilor. De remarcat insa ca arboretele in care starea de masiv se mentine normala, elagajul natural este active si, prin urmare, nu este necesar elagajul artificial. Sunt insa si situati cand ramurile din parte inferioara a coroanei, chiar daca se usuca, putrezesc si cad cu mare intarziere, dand nastere la noduri care depreciaza calitatea lemnului. In astfel de situatii, pentru considerente de ordin cultural si economic, elagajul artificial se executa numai la arborii de viitor, care au cele mai multe sanse sa ramana in padure pana la termenul exploatarii.

Ca linie generala, elagajul artificial se poate executa in arboretele tinere valoroase, naturale sau artificiale, cu precadere in cele de plop euramerican, molid, duglas, pini, goruni, stejar etc. alegerea arboretelor de parcurs se face numai dupa cercetarea pe teren a conditiilor de producere a elagajului natural, spre a se evita efectuarea unor cheltuieli prea mari. Se poate recurge la una sau mai multe interventii, care se executa in fazele de paris si codrisor, cand, datorita cresterilor active, ranile provocate prin retezarea cracilor se cicatrizeaza usor, evitandu-se infestarea arborilor si producerea putregaiurilor inferioare.

In functiedatura, stare si calitatea arboretului, elagajul se executa, de regula, numai la arborii de valoare sau de viitor si consta, in taierea progresiva a ramurilor ramase pe o inaltime de 6-12 m de la baza arborelui.

Sezonul optim de executare a elagajului artificial este spre sfarsitul repaosului vegetative, cu cateva saptamani inainte de pornirea in vegetatie. Daca insa se taie numai cracile uscate, atunci se poate lucra in inregul repaus vegetative. Este recomandat ca lucrarea sa se execute in acelasi an cu rariturile, folosind si aceeasi periodicitate a interventiilor.

Taierea cracilor prezinta o deosebita importanta si trebuie sa I se acorde cea mai mare atentie. Ca regula generala se taie craci uscate sau verzi cu diametrul pana la 6 cm, pentru ca ranile produse san u fie prea mari. Taierea se face cat mai neteda, parallel cu axul trunchiului si cat mai aproape de scoarta arborelui, coitul ramas sa nu depaseaca 0,5 am. La nevoie, in cazul foioaselor, rana ramasa se va unge cu gudron de huila. Elagajul incepe de la baza tulpinii si va inainta progresiv, prin interventii repetate cu o periodicitate de 3 - 5 anila aceiasi arbori.

Pentru axecutare lucrarii sunt necesare unelte taietoare si unelte pentru urcarea muncitorilor in arbori. Ca unelte taietoare se pot folosi cosoarele, foarfecele , fereatraie manuale speciale de elegat prevazute cu cozi lungi, masini agricole de elagat . pentru urcarea muncitorilor pe tulpina se pot folosi diferite tipuri de sacri, tunuri telescopice, biciclete de urcat in arbori etc.

Muncitorii angajati in executare lucrarii trebuie sa fie temeinic instruiti asupra tehnici de lucru si asupra normelor de protectie a munci. Se va urmari pe tot parcursul sa nu se taie craci prea groase, sa se interzica provocarea crapaturilor in scoarta tulpinii, urcarea pe arbore cu gheare sau fara centura de siguranta, lasarea de cioturi pre lungi pe tulpina, elagajul in verde prea active etc. Fara respectarea acestuia minim de reguli tehnice, rezultate la care se ajunge pot deveni chiar pagubitoare si anticulturale.

Lucrari de ingiena

Aceste lucrari, denumite si taieri de igiena, se refera la extragerea arborilor bolnavi, rupti uscati sau doborati din vreo cauza oarecare, in scopul realizarii si mentinerii unei stari fito-sanitare cat mai bune in padurea cultivata.

De remarcat ca, in padurile judicioase gospodarite, prin aplicarea sistematica a operatiunilor culturale si a tratamentelor, lucrarile executate rezolva si acesta sarcina, astfel ca lucrarile de igiena nu mai sunt necesare.

In padirule neparcurse sistematic, ca si in cazul cand intre doua interventii apar fenomene perturbatoare, se va proceda la marcarea si apoi la extragerea arborilor, pentru a preveni ivirea unor focare de infectie sau daunatori, tinand seama ca arborii uscati sau cu vegetatie lanceda reprezinta mediul cel mai favorabil pentru cresteres in masa a daunatorilor biotici, dar si un pericol potential de producere a incendiilor. Materialul marcat se valorifica sub forma de produse accidentale.

In ceea ce priveste tehnica de executare a lucrarilor de igiena se vor avea in vedere urmatoarele recomandari:

- Cu ocazia recunoasterii arboretelor, daca se constata ca numarul arborilor este relativ mic, se va proceda la marcarea si recoltarea lor integrala, intr-o singura repriza.

- Daca proportia arborilor de extras este mai mare, ei se vor extrage in 2 - 3 reprize, in ordinea urgentei, cu periodicitaea de 3 - 5 ani, pentru a nu se intrerupe dintr-odata si exagerat de mult starea de masiv.

- Daca prin recoltarea arborilor vatamati si uscati consistenta s-ar reduce sub 0,6 este mai indicat sa se procedeze la executarea lucrarilor de refacere si substituire.

Ca regula generala, lucrarile de igiena se aplica daca consistenta nu se reduce sub 0,7 in arboretele tinere si sub 0,6 in cele varstnice. Perodicitatea de revenire nu se planifica. Aceasta se stabileste de catre specialist, direct pe teren, pe baza analizei starii momentane a padurii.

Emondajul

Emondajul consista din taierea cracilor lacome produse pe trunchiul arborilor din mugurii dorminzi in conditii de vegetatie neprielnice. Ruperea mugurilor si chiar a ramurilor se face vara, dupa o tehnica apropiata de aceea a elagajului artificial.

De remarcat ca, in gospodarirea fondului forestier, importanta operatiunilor culturale este just evaluata si, ca urmare programul national de dezvoltare si conservare a fondului forestier in vigoare prevede extinderea suprafetelor de parcurs cu operatiuni culturale si obtinerea anuala, sub forma de produse secundare a 4 000 000 m masa lemnoasa.