ISTORICUL ORASULUI BUZAU

ISTORICUL ORASULUI BUZAU

Asezat la cotul Carpatilor de curbura, la o incrucisare de drumuri stravechi, Buzaul - permanenta punte de legatura intre cele patru mari provincii romanesti, a luat fiinta pe malul apei de la care si-a luat numele, intr-un loc in care agricultura, mestesugurile si comertul se practicau concomitent. Aflat la 125 km de capitala tarii, pe malul drept al raului Buzau, la iesirea acestuia dintre dealuri, Buzaul este situat la 26°50' longitudine estica, 45°9' latitudine nordica si la 105 m altitudine fata de nivelul marii.
Municipiul Buzau pastreaza valoroase vestigii ale civilizatiilor trecute, puse in evidenta de cercetarile arheologice si istorice. Au fost descoperite asezari din neolitic (cultura Gumelnita), epoca bronzului (cultura Monteoru), prima epoca a fierului, din secolele I i.Chr. - II d.Chr., din secolele VIII-XI (cultura Dridu).
Centru mestesugaresc si comercial stravechi, probabil resedinta de cnezat sau voievodat si, dupa intemeierea statului feudal, capitala de judet si resedinta domneasca vremelnica, Buzaul - asezat pe o campie fertila, aproape de limita dintre dealurile acoperite cu vii si sesul agricol - este atestat documentar in secolul al IV-lea d.Chr. Intr-o scrisoare din anul 376, trimisa de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea) lui Vasile cel Mare, arhiepiscop in Cesareea Capadociei; se relateaza despre martirizarea, la 13 aprilie 372, a misionarului crestin SAVA, inecat de catre goti in raul Buzau, Sf. Sava fiind astazi patronul spiritual al Buzaului.
Asezarea este atestata ca targ in hrisovul emis la 31 ianuarie 1431 de catre domnitorul Dan al II-lea, privind acordarea unor privilegii de comert brasovenilor, la trecerea lor prin targurile Munteniei, intre care si Buzaul, la fel ca in timpul lui Mircea cel Batran (1386-1418).
Situarea Buzaului in mijlocul a numeroase asezari satesti atestate documentar in secolele XIV-XVI, raspantia drumurilor comerciale, prezenta unor monezi romane si bizantine, circulatia de marfuri la care fac referiri documentele timpului - indreptatesc includerea sa printre cele mai vechi asezari din Muntenia. In secolele XIV-XVI Buzaul era condus de un judet si 12 pargari, ajutati de judecatori, parcalabi, vornici si vamesi de oras, din a doua jumatate a secolului al XVII-lea de ispravnici, un secol mai tarziu de ipistati, iar dupa 1800 de capitani de targ. Odata cu aplicarea prevederilor Regulamentului Organic, din 1831, orasul este condus de prezidentul magistratului si madulari (sfatul orasenesc), iar din 1864 de primar, cel care a ocupat primul aceasta functie fiind Nae Stanescu (1864-1874).
Pana in jurul anului 1500, cand devine resedinta episcopala, Buzaul - denumit uneori in documente oras domnesc, in care se emit acte de cancelarie, punct de vama, este cunoscut mai mult ca o asezare comerciala decat mestesugareasca, inconjurat fiind de vii, gradini si ogoare. In secolul urmator, cu organizare municipala proprie, cu piata de marfuri si mahalale, cu mestesugari si negustori, cu intovarasiri de negot, cu pravalii si case, cu reprezentanti domnesti, Buzaul apare in plina activitate economica, sociala si administrativa. Devenind targ de resedinta episcopala, Buzaul s-a dezvoltat in conditii istorice deosebite, nu intotdeauna prielnice si s-a mentinut in pofida tuturor vicisitudinilor, devenind totdata centru tipografic si scolar.
Pe langa Episcopie, institutie cu rol important in viata politica si culturala a epocii, ia fiinta in 1691 o tipografie, a sasea la acea data in Muntenia. Prima lucrare - Pravoslavnica marturisire - s-a tiparit in limba romana. Numarul mare de tiparituri (80-90 titluri in 28 de ani), raspandite si in Transilvania si Moldova, evidentiaza rolul Buzaului in difuzarea cartii in limba romana, cu efecte binefacatoare pentru dezvoltarea culturii romanesti. In 1831 ia fiinta cunoscuta scoala de 'zugravi de subtire', condusa de pictorul Nicolae Teodorescu, la care, pe langa alti invatacei, si-a inceput cariera artistica si nepotul acestuia, Gh. Tattarescu.
Evenimentele militare din anii 1730-1739, 1769-1774, 1784-1792, 1806-1812 au cauzat nenumarate neajunsuri populatiei orasului, ca urmare a actiunilor militare, jafurilor si devastarilor. Locuitorii orasului iau cunostinta de obiectivele revolutiei de la 1821, din proclamatia trimisa de Tudor Vladimirescu, documente consemnand participarea locuitorilor si la evenimentele revolutionare din 1848. Buzaul a fost primul oras din Muntenia unde s-a infiintat un detasament al garzii nationale, de aici scriind la 22 iunie 1848 Nicolae Balcescu despre evenimentele petrecute si interventia sa pentru aplicarea programului revolutionar.
Cu aceeasi insufletire participa buzoienii si la actiunile legate de Unirea Principatelor. In seara zilei de 6/7 februarie 1859, ca si la 24 ianuarie 1860, lui Alexandru Ioan Cuza i se fac primiri entuziaste, dovada a bucuriei pentru prezenta domnitorului, cat si a increderii si sprijinului fata de acesta. Buzoienii au fost primii care, la 1 august 1877, au constituit un comitet ce-si propunea strangerea fondurilor necesare pentru cumpararea a 2000 de pusti moderne. Au infiintat spitale de campanie, au colectat obiecte de imbracaminte si alimente, in sprijinul celor care luptau pe front pentru independenta Romaniei.
Dupa 1890, in sprijinul actiunilor politice organizate in Transilvania si celelalte teritorii romanesti aflate sub dominatie straina pentru realizarea unitatii nationale a tuturor romanilor la Buzau, prin intermediul unor asociatii si societati cu caracter patriotic si cultural, cat si prin presa, se declanseaza un larg front de opinie pentru sprijinirea si ajutorarea luptei fratilor lor oprimati. Buzaul va cunoaste si vicisitudinile din anii primului si celui de-al doilea razboi mondial, aici organizandu-se actiuni in sprijinul celor care luptau pe front, iar din 1939, pentru ajutorarea refugiatilor polonezi.
Dupa razboi, orasul - pana in 1952 categorisit drept comuna urbana de gradul II - cunoaste evolutia specifica perioadei comuniste, in decembrie 1989 municipiul dandu-si, prin cei cativa martiri, obolul de sange pentru libertate si democratie.
Asezat intr-o regiune cu vechi traditii istorice, Buzaul este considerat si un important centru cultural. In secolul al XVIII-lea existau doua scoli - una in limba romana si alta in limba slavona -, iar din 18 aprilie 1832 o scoala nationala, denumita din 1864 'Dionisie Episcopul'.
In 1836 ia fiinta prima scoala secundara, Seminarul teologic, iar in 1867, Gimnaziul 'Tudor Vladimirescu', cunoscut astazi sub numele de Colegiul national 'B.P. Hasdeu'. In timp, se infiinteaza scoli primare, secundare si pentru invatamantul profesional.
Din randul buzoienilor s-au ridicat oameni de valoare, cunoscute si recunoscute personalitati, chiar si pe plan mondial. Intre acestia, laureatul Premiului Nobel pentru medicina, George Emil Palade, savantul Nicolae Vaschide, academicienii Stefan Vencov si Constantin Giurescu, actorii Vladimir Maximilian, N. Niculescu-Buzau, Nae P. Rusu-Ciucurete, George Ciprian - patronul spiritual al teatrului infiintat in 1995, baritonii Nicu Poenaru si Aurelian Costescu-Duca, tenorii Nicu Costinescu si Iulian Andreescu, pictorii Adina-Paula Moscu si Alexandru Moscu, profesorul universitar Constantin Budeanu, profesorul doctor docent Emil Negulescu, publicistul si editorul Costache Canella-Ciorogarleanu, autorul primului dictionar de sinonime din limba romana, considerat primul gazetar buzoian.

Populatia si serviciile

Cu o populatie de 2567 de locuitori in 1831 (1342 barbati si 1225 femei, grupati in 593 familii, cu 520 case), Buzaul avea 9027 de locuitori in 1859, 21822 in 1899, 35687 in 1930, 43365 in 1958, 52330 in 1961, 105090 in 1979 si 189900 in 1995.
Primul serviciu de posta este mentionat in 1775, Oficiul telegrafo-postal ia fiinta in 1867, iar Serviciul telefonic in 1892.
Din 1831 functioneaza Judecatoria Buzau, devenita in 1857 Tribunalul Buzau, cu o a doua sectie din 1911.
In 1852 are loc primul spectacol de teatru, prima trupa locala constituindu-se in 1882. In septembrie 1904 are loc prima proiectie cinematografica.
Ca linii de comunicatii, in 1790 incepe constructia soselei Buzau-Ploiesti, in anii 1869-1870 se construieste linia CFR Bucuresti-Buzau, data provizoriu in folosinta in decembrie 1870, intre anii 1871-1872 linia Buzau-Galati-Roman, inaugurata la 1 septembrie 1872, iar intre 1879 si 1881 linia CFR Buzau-Marasesti, inaugurata la 18 octombrie 1881.
In 1831 si 1857 se aplica primele masuri edilitare, din 1860 se introduce iluminatul cu petrol si, dupa 1925, cu electricitate, in 1897 se introduce reteaua de alimentare cu apa. Dupa infiintarea judetului Buzau in se construieste in primul rand pe doua platforme: zona industriala Buzau-Sud (50 intreprinderi si sectii) si zona industriala Buzau-Nord (32 intreprinderi si sectii). Se inaugureaza Tabara de Sculptura in aer liber de la Magura care a avut 16 editii ( - ), ce semnifica cele 16 secole de atestare a municipiului Buzau.

Cei 1600 de ani de atestare documentara au fost marcati si prin construirea unui obelisc aflat in centrul parcului Crang.