MUZEUL MANASTIRII CALDARUSANI

MUZEUL MANASTIRII CALDARUSANI

Manastirea Caldarusani se afla la circa 30 de kilometri nord-est de Bucuresti, in cadrul comunei Gruiu, judetul Ilfov, pe o fosta insula a lacului Caldarusani.

Manastirea a fost intemeiata in anul 1638 de domnitorul Matei Basarab, mare fondator si restaurator de manastiri si biserici in Tara Romaneasca, care a depasit prin multimea ctitoriilor sale pe toti voievozii Tarilor Romane.

Ansamblul monahal a fost construit in urma primei campanii militare intreprinsa in Tara Romaneasca de domnul Moldovei, Vasile Lupu, pentru a-l inlatura de pe tron pe domnitorul muntean Matei Basarab (1637). Iesind cu oastea in intampinarea dusmanului sau, in vreme ce trecea prin Codrii Vlasiei, Matei Voda Basarab, conform traditiei monahale, l-a cunoscut pe Partenie, staretul unui schit de lemn din zona actualei manastiri, caruia i-a promis ca, dupa victorie, va construi in locul modestului schit o mare manastire de zid inchinata Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir. Despre egumenul Partenie se spune ca venise in anul 1608 de la Muntele Athos la sihastria schitului de lemn din insula Caldarulani, ceea ce poate fi un argument pentru a se sustine ca in Codrii Vlasiei, pe locul actualei manastiri, existau asezari monahale si de sihastri cu multa vreme inainte de ctitoria domnitorului muntean recunoscut drept ctitor.

Domnitorul Matei Basarab si-a tinut promisiunea si a zidit actuala Manastire Caldarusani, care inca de la intemeiere a fost conceputa ca una dintre manastirile - cetati fortificate din jurul Bucurestilor, alaturi de ansamblurile monahale Comana si Snagov, cu rol de aparare pentru oamenii napastuiti in vremuri de bejenie si urgisire a istoriei, precum si pentru protectia manastirii. Voievodul ctitor a inzestrat manastirea cu mosii, lacuri, livezi si munti, lasand porunca urmasilor sai in tron sa aiba grija de aceasta ctitorie.

MUZEUL MANASTIRII CALDARUSANI

Prima amenajare a muzeului ansamblului monahal a avut loc in anul 1908, nucleul constituindu-l colectia de pictura a mitropolitului Ghenadie Petrescu, primat al Romaniei, aflata si astazi in Casa Memoriala care ii poarta numele. Ulterior, ideea unui muzeu la Manastirea Caldarusani se dezvolta, sunt adunate si valorificate numeroase obiecte aflate in patrimoniul manastirii. Ieromonahul Damian Stanoiu relata in monografia sa referitoare la Manastirea Caldarusani, publicata in anul 1924, ca muzeul poseda pe atunci 334 de icoane, tablouri, carti de patrimoniu si diferite obiecte, majoritatea din colectia personala a fostului mitropolit Ghenadie Petrescu, iar biblioteca manastirii cuprindea peste 2200 de volume.

Muzeul a fost refacut in anul 1964 prin purtarea de grija a staretului Gherasim Cristea, forma sub care s-a pastrat vreme de mai bine de patru decenii.

Actualul muzeul al Manastirii Caldarusani a fost reamenajat in anul 2006 de o echipa de muzeografi si conservatori de la Sectorul Patrimoniu Cultural National Bisericesc din cadrul Patriarhiei Romane, de la Arhiepiscopia Bucurestilor, de la Secretariatul de Stat pentru Culte si de la Manastire, sub coordonarea parintelui consilier patriarhal, prof. dr. Florin Serbanescu, a domnului consilier Mircea Sfarlea de la Secretariatul de Stat pentru Culte, a parintelui consilier Simion Bondar, de la Arhiepiscopia Bucurestilor, a parintelui staret Laurentiu Gata si a parintelui muzeograf, ieromonahul profesor Laurentiu Andreescu. Muzeul, in actuala forma, a fost inaugurat la 22 mai 2006, cu participarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a unor ierarhi invitati din strainatate, a arhiepiscopilor si a episcopilor din Mitropolia Munteniei si Dobrogei, a numerosi preoti, monahi, monahii si credinciosi. Momentul inaugurarii a coincis cu aducerea la Manastirea Caldarusani a moastelor Sfantului Mitropolit Grigorie Dascalul. Cu acest prilej au fost inaugurate Muzeul Manastirii Caldarusani si Tezaurul Manastirii. Urmeaza ca, intr-un viitor apropiat, sa fie restaurata cladirea Muzeului memorial "Mitropolit Primat Ghenadie Petrescu" si sa fie reamenajata expozitia cu valorile pinacotecii constituita de acesta.

Colectia de obiecte religioase a muzeului manastirii

Muzeul Manastirii Caldarusani functioneaza in fosta trapeza cu paraclis a manastirii, construita de staretul Meletie (1841 - 1850) pe latura de est a cetatii. Incendiul din iarna anului 1945 a distrus cetatea si trapeza cu paraclis, iar la restaurarea din anul 1964, la refacerea trapezei si paraclisului, s-a construit o sala cu bolti sprijinite pe piloni, unde a fost amenajat muzeul.

Cu prilejul reamenajarii, noua expozitie a fost axata pe cateva teme si momente majore, care ii confera o personalitate aparte, ilustrarea si demonstratia fiind realizate prin valorile colectiei. In primul rand, au fost inlaturate vitrinele inalte, cu vesminte, ce acopereau partea de jos a pilonilor de sustinere a boltilor, spatiul dobandind astfel monumentalitate si creandu-se o armonie, un ambient arhitectural care intra in dialog cu valorile bisericesti expuse.

Tematica noului muzeu

Din punct de vedere tematic, in expozitie este prezentata succint istoria ansamblului monahal, in schimb se accentueaza din plin prezenta la manastirea Caldarusani a ucenicilor Sfantului Paisie Velicicovschi, mai ales prin reliefarea rolului spiritual si cultural a doua mari personalitati: Sfantul Staret Gheorghe de la Cernica, refondator al Manastirii Cernica, dar si staret al Manastirii Caldarusani, precum si a marelui carturar si traducator din Sfintii Parinti, ierodiaconul Grigorie de la Caldarusani, devenit ulterior mitropolit al Tarii Romanesti si consacrat anul acesta ca sfant al Bisericii Ortodoxe Romane.

O alta tema care individualizeaza Muzeul Manastirii Caldarusani de celelalte muzee monahale o constituie prezentarea evolutiei scolii de pictura de la Caldarusani, incepand din a doua jumatate a secoluliu XVIII si pana dupa mijlocul secolului XIX. Un perete intreg este destinat expunerii primelor icoane pictate de Nicolae Grigorescu, in anii 1854 - 1956, in vreme ce acesta deprindea desavarsirea in arta picturii sub indrumarea pictorului ieromonah Evghenie Lazar si a celorlalti mesteri iconari din manastire.

Un alt accent al expozitiei este consacrat prezentei la manastire a fostului mitropolit primat al Romaniei, Ghenadie Petrescu; daca in actuala expozitie semnificatia activitatii fostului ierarh este numai schitata, temele majore si de detaliu legate de aceasta viguroasa personalitate a Bisericii Ortodoxe Romane vor fi prezentate in detaliu in muzeul ce urmeaza a fi reorganizat in casa memoriala care ii poarta numele.

Fara a incerca sa prezentam toate valorile expuse, ne simtim datori sa precizam ca obiectele sunt expuse tematic si cronologic In cele ce urmeaza, ne vom margini a consemna cele mai valoroase valori ale manastirii, aflate in expozitia de baza a Muzeului.

a. Manuscrise si tiparituri

Printre cartile expuse figureaza:

- Evanghelia de la Bucuresti, tiparita sub domnia lui Serban Cantacuzino, in anul 1682, la Bucuresti.

- Cartea Cuvintele Sfantului Teodor Studitul, tiparita la Ramnic, 1780, cuprinde o prefata redactata de ierarhul Filaret, la vremea respectiva episcop al Ramnicului, adresata catre fratii din Sfanta Manastire a Caldarusanilor (ulterior va deveni mitropolitul Ungrovlahiei si staret pe viata al Manastirii Caldarusani, calitate in care va restaura manastirea).

- Sunt expuse, de asemenea, o serie de carti provenind din tipografiile de la Bucuresti, Ramnic, Buzau, Iasi, Blaj, Buda etc, dintre care unele sunt contemporane cu Sfantul Staret Gheorghe de la Cernica si cu Sfantul Ierarh Grigorie de la Caldarusani, numeroase dintre acestea fiind traduse si tiparite de ierodiaconul ce va deveni mitropolit al Ungrovlahiei.

Deoarece nu s-a intentionat copierea muzeului memorial Sfantul Staret Gheorghe, amenajat la Manastirea Cernica in chilia construita de acesta dupa anul 1781, s-au expus numai carti din perioada cand marele monh se afla si staret al Caldarusanilor. Dintre aceste lucrari, au fost expuse:

- un manuscris, copie dupa originalul din 1785 al Sfantului Gheorghe, realizata in anul 1856 de ieromonahul Meletie, care cuprinde Diata Sfantului Cuvios Gheorghe, colligata cu alte manuscrise: Viata Staretului Gheorghe scrisa de Protasie ieromonahul (1810), Viata Domnitorului Matei Basarab, scrisa de Meletie ieromonahul (1801, mai 15) si Aratare din Sfintii Parinti despre Patimile Mantuitorului Hristos pentru mantuirea lumii.

Unele dintre carti sunt traduse de Sfantul Ierarh Grigorie pe vremea cand era ierodiacon la Manastirea Neamt si la Caldarusani. Mentionam dintre acestea:

- Cartea scrisa de Nichifor Theotochis, arhiepiscopul Astrahanului, tiparita la Bucuresti in 1801, sub titlul Chiriacodromion la Evangheliile duminicale.

In anul 1811, apare in tipografia ortodoxa de la Buda un Octoih tradus din greaca in limba romana de ierodiaconul Grigorie, prin purtarea de grija si cu cheltuiala episcopului Iosif al Argesului. Aceasta carte se gaseste in mod frecvent in toate marile colectii bisericesti din Transilvania si din Tara Romaneasca, contribuind in mod subtantial la pastrarea unitatii de cult, dar mai ales la consolidarea unitatii spirituale ortodoxe si de natiune a romanilor.

Tot ierodiaconul Grigorie a tradus si a publicat la Neamt, in anul 1816, cartea lui Atanasie de la Palos : Aratare sau adunare pre scurt a dumnezeiestilor dogme ale credintei. Printre lucrarile ierodiaconului Grigorie, inainte de a deveni mitropolit, se afla Carte folositoare de suflet, tiparita la Iasi in anul 1819.

Aici, la Manastirea Caldarusani, datorita prezentei ucenicilor lui Paisie Velicicovski, in mod firesc vom gasi o serie de carti tiparite la Neamt si Iasi, pe langa cele editate la Bucuresti, si care toate sunt legate de dorinta de ridicare morala a credinciosilor, dar si fiind necesare pentru savarsirea ceremoniilor bisericesti ale cultului bisericesc - de exemplu Carte de invataturi morale - Neamt, 1826.

Ierodiaconul Grigorie, in colaborare cu ieromonahul Gherontie (de asemenea ucenic al lui Paisie) au lasat Manastirii Caldarusani un manuscris al lucrarii lui Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, respectiv lucrarea Talcuire la cele patru Evanghelii, tradusa de ei din greaca, manuscrisul traducerii datand de la inceputul secolului al XIX.

Fostul ierodiacon Grigorie isi continua activitatea de traducator al unor lucrari fundamentale ale Ortodoxiei si dupa ce ajunge Mitropolit al Ungrovlahiei si exarh al Plaiurilor (1823 - 1834).

Dintre lucrarile traduse si tiparite de Sfantul Mitropolit Grigorie pe vremea cand se afla intai statator al Bisericii Tarii Romanesti, expozitia muzeului Manastirii Caldarusani expune cateva din lucrarile sale fundamentale:

- Acatistul catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Orologhion, imprimate in tipografia Mitropoliei in anul 1823,

- Putul, lucrare scrisa de Sfantul Ioan Gura de Aur, tradusa de Sfantul Mitropolit Grigorie Dascalul si tiparita la tipografia de la Buzau in 1833,

- Impartirea de grau - traducere tot din Sf. Ioan Gura de Aur.

In anul 1834, din dispozitia Mitropolitului Grigorie Dascalul, la Manastirea Caldarusani (de fapt, la schitul Cocioc, situat in imediata vecinatate) este adusa de la Bucuresti tipografia Mitropoliei, in care incepe imprimarea celor 12 volume cu  Vietile sfintilor, din care in timpul vietii sale apar numai primele doua volume, celelalte fiind tiparite in anii 1835-1836, dupa moartea mitropolitului Grigorie Dascalul (22 iunie 1834); expozitia prezinta toate cele 12 volume.

Dintre editiile postume ale traducerilor facute de mitropolitul Grigorie Dascalul sunt expuse in actuala expozitie:

- Chiriacodromiu, tiparit la Buzau in 1839,

- Talcuire la cei 150 de psalmi, traducere revizuita de mitropolitul Grigorie Dascalul si tiparita la Buzau in anul 1841, iar aceasta importanta lucrare va fi reeditata la Bucuresti in anul 1857, cu binecuvantarea mitropolitului Nifon.

- Talcuirea Psalmilor, scrisa de Teodorit, episcopul Ciprului, si tradusa in romana de carturarul mitropolit.si tiparita la Buzau in anul 1840.

Din marea colectie a Manastirii, din a doua jumatate a secolului al XIX - lea, s-au expus cateva lucrari legate de activitatea, pastorirea si viata lui Ghenadie Petrescu, mitropolit primat al Romaniei. Astfel, sunt prezentate:

- un Liturghier colligat cu un Arhieraticon, manuscris caligrafiat in anul 1864 de Ghenedie Petrescu pe cand era ierodiacon la Manastirea Caldarusani,

- un Ceaslov, care a fost daruit manastirii de Iosif Gheorghian, mitropolit primat al Romaniei (1886 - 1893).

Dintre caligrafii copisti de la Manastirea Caldarusani, amintim lucrarile realizate de ieromonahul Macarie, conducator si al scolii de muzica religioasa, cel care a tradus si copiat erminiile lui Dionisie din Furna in 1805, pentru ca mai tarziu sa conduca tipografia instalata aici de Sf. Grigorie Mitropolitul (majoritatea lucrarilor sale se afla la Biblioteca Academiei Romane). Alti traducatori si copisti ale caror lucrari se afla in colectia manastirii au fost: Gherasim Ratescu (devenit ulterior episcop de Buzau), Serafin ieromonahul si ucenicul sau Ieremia, Teofan ieromonahul, Gherasim ieromonahul, ieromonahul ardelean Acachie, de la care au ramas 10 manuscrise, Teodosie ieromonahul si Lavrentie, care au lucrat in vremea Staretului Gheorghe. La acestia se adauga multi altii, care au tradus si copiat in deceniile urmatoare si ale caror lucrari se afla in expozitie sau la Biblioteca Academiei Romane.

b. Icoane

Colectia de icoane prezentate in muzeul Manastirii incepe cu expunerea catorva care dateaza de la finele secolului XVII si de la inceputul secolului XVIII, printre care se afla doua icoane de Apostoli si icoana Iisus Hristos Invatator, flancat, pe bordura, de Apostoli, ambele de traditie post-brancoveneasca.

In aceasta efervescenta culturala si spirituala datorata activitatii ucenicilor lui Paisie Velicicovschi la Manastirea Caldarusani, precum si a ucenicilor ucenicilor acestora, aici se constituie in anul 1778 o scoala de pictura de rasunet, care timp de mai bine de un secol a avut un rol novator, de indrumar si de coordonator al spiritului picturii religioase in Romania.

In mod cert se poate vorbi de inceputul activitatii scolii de iconari de la manastirea Caldarusani in a doua jumatate a secolului XVIII, prin lucrarile iconografice realizate de Ioannis Zograf, probabil Ivan Rusul, inca din 1778 (+ 1802, in timpul unui cutremur, pe cand lucra la zugravirea bisericii din Unguriu - Magura, judetul Buzau), care poate fi socotit fondatorul si conducatorul acestei scoli de pictura ce va functiona pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Scoala de pictura de la Caldarusani a luat fiinta in vremea domnitorului Alexandru Ipsilante si a staretului Filaret, dar se va desavarsi in vremea staretului Gheorghe si a urmasilor sai.

De la sfarsitul de secol XVIII, muzeul adaposteste doua icoane reprezentand pe Sfintii Trei Ierarhi si tema Deisis, de factura post-brancoveneasca, provenite din vremea episcopului Iosif al Argesului, datate in 1799 .

Momentul activitatii Sfantului Gheorghe ca staret la Manastirile Cernica si Caldarusani este prezentat nu numai prin carti si manuscrise, ci si prin tabloul care ii reprezinta portretul. In colectia Manastirii mai sunt expuse portretele a doi ucenici ai Sfantului Cuvios Gheorghe, care i-au continuat activitatea, fiind stareti ai Manastirii Caldarusani: arhimandritii Dorotei (1806-1807) si Dositei (1807-1837).

Dintre iconarii de seama care au dus faima Manastirii Caldarusani amintim pe cativa, reprezentativi pentru prima jumatate a secolului XIX: ierodiaconul Nectarie zugrav, ierodiaconul Ghelasie, autorul portretului Sfantului Arhimandrit Paisie (expus in muzeu), iar dinspre mijlocul secolului XIX ii amintim de Ipifanie monahul, Gherontie "zograf", Elisei monahul, Vasile Serafim Zugrav, Anton Serafim Zugrav, Gheorghe Zugrav etc.

Iconarii Manastirii Caldarusani imbina inca la inceputul secolului al XIX-lea traditia autentic romaneasca in pictura cu elemente preluate din arta baroc a Europei Occidentale, concludente fiind in acest sens trei icoane: doua cu tema Izvorul Tamaduirii si Maica Domnului cu Pruncul, pe margini fiind pictate scene din viata Fecioarei.

Prima jumatate a secolului XIX inseamna etapa fundamentala a activitatii scolii de pictura de la Caldarusani, care va influenta toata pictura religioasa romaneasca.

Aceasta scoala se caracterizeaza prin pastrarea traditiei de pictura romaneasca medievala, la care se adauga unele influente ale picturii religioase occidentale, dar aceste elemente straine sunt integrate intr-o viziune ortodoxa. Scoala de la Caldarusani va pastra in felul acesta ca fond, ca structura, gandirea teologica profund ortodoxa, iar ca forma de manifestare artistica va adapta unele elementele ale picturii occidentale, pe care le va filtra prin prisma erminiei bizantine, a traditiei artistice locale si a picturii traditionale romanesti, combinata cu elemente ale inceputului picturii culte de sevalet.

In felul acesta la Caldarusani se va crea un curent nou in pictura religioasa, profund ortodox si romanesc, dar cu elemente care sa se integreze gustului artistic al vremii. A fost o adaptare a artei picturale crestine ortodoxe la deschiderea pe care au avut-o in acea perioada Principatele Romane fata de cultura europeana. Marele merit al acestei scoli de pictura este acela ca a ramas profund ortodoxa si profund romaneasca intr-o etapa istorica in care erau preluate, uneori neasimilate, ideile moderne politice economice si artistice ale Occidentului.

Printre artistii mari, care au avut o influenta hotaratoare la formarea picturii moderne romanesti murale si de sevalet, care s-au format la Manastirea Caldarusani, se numara Nicolae Teodorescu (1797 - 1880), care a fost activ peste 50 de ani, dar de la care au ramas numai 15 biserici pictate.

Incepand cu deceniul trei al secolului XIX se revigoreaza elementele sculpturale ale tamplei, care raman ancorate adanc in traditie si intra intr-un dialog cu picturile pe care le cuprind. Figurile sfinte din icoane au fizionomia traditional ortodoxa, dar drapajul se complica cu elemente specifice artei barocului tarziu, ale clasicismului si romantismului, ca elemente definitorii pentru arta europeana a vremii.

Aceasta noua directie este ilustrata in muzeu prin tampla bisericii schitului Cocioc, lucrata la manastire in anul 1828 de Nicolae Focsaneanu, din care mari parti sunt expuse in Muzeul Manastirii Caldarusani. Pe langa valoarea picturala a icoanelor cuprinse in catapeteasma, se remarca impodobirea sculpturala a ramelor icoanelor si ornamentatia elementelor constructive si decorative ale tamplei.

La mijlocul veacului XIX, elementele artistice occidentale, pornite din structura artistica romano-catolica, incep a avea o predominanta asupra iconografiei traditionale ortodoxe romanesti. Se tinde la realizarea de portrete prin individualizarea fizionomiei sfintilor, nimbul traditional ortodox este inlocuit cu raze solare, apar capete de copii (putti), care se intalnesc in renasterea si barocul occidental. Dar compozitia in sine ramane totusi ortodoxa.

Ne referim in acest sens la:

- icoana Sfanta Treime, cu Incoronarea Maicii Domnului, pictata in anul 1853 de Evghenie Lazar, unul dintre cei mai reprezentativi pictori ai scolii de la Caldarusani si ai picturii religioase ortodoxe romanesti de la jumatatea secolului XIX, care se afla expusa in muzeu;

- icoanele tamplei Bisericii cu hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir (biserica mare a Manastirii), realizate in anul 1853 de acelasi reputat pictor Evghenie Lazar.

Toate aceste icoane de mare valoare artistica au doua caracteristici fundamentale:

1) icoanele cauta sa devina portrete, culorile sunt pe nuante pastelate, dar cuprinderea lor intr-o schema artistica si teologica le leaga inca profund de ortodoxie. Sunt ortodoxe ca idee, dar occidentale ca detalii ale formei de manifestare artistica;

2) ramele icoanelor sunt extrem de bogat ormanentate.

In urma acestor inceputuri de occidentalizare politica, economica, culturala si a picturii ortodoxe romanesti, care corespunde de fapt cu inceputurile occidentalizarii statului roman, se va ajunge la prezentarea viziunii ortodoxe in forme de exprimare artistica occidentala. Esenta ideii ramane traditionala, dar aspectul pictural este preluat din curentele artistice occidentale si mai ales din scoala franceza de pictura de la Barbison, dar nu numai. Ca urmare, incepe sfarsitul activitatii mesterilor iconari de traditie ortodoxa romaneasca si apar pictorii profesionisti, scoliti adesea la Universitatile din Paris, Viena, Berlin sau din alte centre artistice occidentale.

Colectia muzeului prezinta unul din momentele fundamentale ale artei plastice romanesti, respectiv a picturii, prin faptul ca sunt expuse primele lucrari realizate de tanarul care va deveni reprezentantul fundamental al picturii noastre nationale de sevalet din a doua jumatate a secolului al XIX-lea - Nicolae Grigorescu.

Primele lucrari consacrate de pictura ale viitorului mare maestru national, care dateaza din anii 1854 - 1855, au fost executate la Manastirea Caldarusani, in spiritul scolii de pictura de aici, avand ca dascal pe reputatul Evghenie Lazar.

Concludente in acest sens sunt icoanele: Sfintii Gheorghe si Dimitrie, Sfintii Imparati Constantin si Elena, Izvorul Tamaduirii, Iisus si Samarineanca, Sfanta Treime si Incoronarea Fecioarei (in care este vizibil tributar mesterului sau Evghenie Lazar) si Iisus Hristos Invatator. In toate aceste lucrari semnate se intrevede vigoarea talentului adolescentului pictor Nicolae Grigorescu.

Colectia Manastirii cuprinde o serie de icoane praznicare, care, in urma unor analize atente, au putut fi atribuite tanarului Nicolae Grigorescu; probabil sunt primele sale lucrari executate pe vremea cand isi facea ucenicia la Manastirea Caldarusani. Printre acestea se afla o icoana - Sfantul Tiron - care este aproape identica cu pictura sa de la Manastirea Agapia si care, in genere, este considerata un autoportret al pictorului.

In primii ani ai secolului XX, in iconografia ortodoxa apare un curent care readuce pictura romaneasca la traditiile bizantine. In acest sens, pictorii Dimitrie Belizarie si Arthur Verona au infiintat pe langa Mitropolia din Bucuresti o noua scoala de pictura, care reconstituie si readuce in fresca si in iconografia de sevalet traditia bizantina si specificul picturii religioase ortodoxe romanesti.

Pentru Manastirea Caldarusani este un moment important, deoarece Dimitrie Belizarie a pictat inaintea anului anul 1911 biserica Sfantul Mare Mucenic Dimitrie. In colectia muzeului sunt expuse cateva icoane lucrate de acest mare maestru, printre care si icoana Sfantului Dimitrie, aceasta putand fi considerata o capodopera a genului.

Muzeul manastirii prezinta o parte a colectiei de vesminte arhieresti si preotesti, dintre care se remarca doua vesminte liturgice care au apartinut mitropolitului primat Ghenadie Petrescu.

TEZAURUL MANASTIRII CALDARUSANI

Expozitia tezaurului Manastirii Caldarusani se afla la parter, pe latura de vest a incintei, in stanga turnului clopotnita; dupa traditie, sala aceasta se numeste "sala tronului", datand din vremea domnitorului Matei Basarab. Colectia expusa cuprinde valori de exceptie realizate de breasla argintarilor din Bucuresti, incepand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Dintre obiectele prezentate, cea mai veche piesa pastrata este un potir din argint confectionat in anul 1794.

Muzeul adaposteste o gama variata de obiecte liturgice lucrate din argint: cruci, potire si discuri, icoane si carti ferecate, dichere si trichere, cutii de moaste si o colectie impresionanta de paftale cu sidef.

De la finele veacului XVIII si din primele patru decenii ale secolul XIX sunt expuse cruci sculptate in lemn de chiparos si impodobite cu filigran din argint aurit, cu monturi de coral, pietre pretioase si sticla colorata. Toate acestea sunt lucrate intr-o traditie care a pastrat pana tarziu spiritul de arta post-brancoveneasca.

Printre valorile expuse se afla si o cutie pentru Sfinte Moaste, realizata din argint ciocanit, cu reliefuri "au repoussé", confectionata in anul 1838 in spiritul traditiei mesterilor argintari bucuresteni din prima jumatate a secolul al XVIII-lea.

O categorie aparte a obiectelor din tezaur o reprezinta icoanele ferecate in argint in a doua jumatate a secolului XIX, in care se intrevede acelasi dialog intre traditia Ortodoxiei si libertatea de exprimare artistica laicizanta a Occidentului.

_{* * *}

Manastirea Caldarusani a avut un important rol spiritual si cultural, devenind un centru de caligrafi, de traducatori, de iconari si de muzica religioasa, care a avut un ecou asupra intregii culturi si arte ortodoxe romanesti. Aceste idei sunt reliefate prin valorile de arta religioasa pe care le cuprind expozitiile muzeelor din cadrul Manastirii.

Pastrarea acestei colectii, asa cum se intrupeaza pana in zilele noastre, este datorata mitropolitului primat Ghenadie Petrescu, Patriarhului Iustinian, Arhiereului Veniamin Nicolae, Prea Sfintitului Episcop de Ramnic, Gherasim Cristea, si, in mod deosebit, Prea Fericirii Sale, Parintelui Patriarh Teoctist, al carui dor sufletesc este Manastirea Caldarusani, de care este legat de-a lungul indelungatei Sale pastoririi, atat ca Episcop Vicar de Bucuresti, cat mai ales ca Intai Statator al Bisericii Ortodoxe Romane.